IZVORUL TĂMĂDUIRII – prima vineri după Sfintele Paști, praznic închinat Maicii Domnului

Izvorul Tamaduirii – Se sfintește agheasma mică

In fiecare vineri din Saptamana Luminata a fiecarui an se sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, inca din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Inainte de urcarea sa pe tron, viitorul imparat Leon cel Mare a intalnit un orb ratacit printr-o padure din apropierea Constantinopolului, care cerea apa. Maica Domnului l-a calauzit prin glasul sau ceresc, astfel incat Leon a gasit izvorul, care s-a dovedit a fi tamaduitor: dupa ce orbul si-a stamparat setea, si-a recapatat si vederea. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a ridicat o biserica pe acel loc, cu hramul “Izvorul Tamaduirii”, iar cu apa luata de aici a vindecat multi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila si lucrarea Maicii Domnului.

Din punctul de vedere al dogmelor bisericesti, izvoarele tamaduitoare sunt preinchipuiri ale izvorului cel viu al mantuirii, care este Maica Domnului. La sarbatoarea “Izvorul Tamaduirii” crestinii merg cu gandul si cu inima incredintata ca Maica Domnului este izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei, agheasma mica, dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Despre Izvorul Tamaduirii in iconografie

Icoana numita se intalneste si in reprezentarile murale si in icoanele pe suport. Se asaza pe iconostasul si pe tetrapodul bisericilor cu hramul acesta, Aceasta icoana se mai intalneste si in cupola aghiazmatarelor din manastirile . Aghiazmatarul este o fantana cu apa sfintita aflata langa biserica mare (katholikon) a unei manastiri. El consta dintr-un bazin mare, cu o cupola deasupra, sustinuta de coloane, unite intre ele in partea superioara prin arce rotunde din caramida, iar in partea inferioara prin lespezi de marmura sculptate. Se foloseste la pregatirea (hagiasmas) in prima zi a fiecarei luni.

Aceasta icoana exprima ideea ca L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. Pentru ca Hristos i-a spus femeii samarinence: “De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie” (In. 4, 10; cf. In. 7, 38). In Imnul Acatist se spune despre Maica Domnului ca este “izvor nesecat de apa vie”. “Izvorul Vietii” este o expresie care apare in Canonul Zamislirii Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana si in alte locuri.

Intelegerea Maicii Domnului ca Izvor al tamaduirii este exprimata in icoane intr-un mod simplu, fie reprezentand-o pe Maica Domnului singura, fie infatisand-o cu Pruncul Hristos intr-un vas baptismal cu revarsari de apa, impreuna cu alte cateva figuri in preajma. In alte icoane, ideea este exprimata elaborat. La Manastirea Chora (Kharieh Djami) din Constantinopol se afla o icoana in mozaic din secolul al XIV-lea care o reprezinta pe Maica Domnului ca Izvor al tamaduirii singura, bust, cu mainile ridicate in rugaciune.

O alta reprezentare simpla si frumoasa a temei Izvorul tamaduirii este o fresca din paraclisul Sfantul Gheorghe din Manastirea athonita Sfantul Pavel. Aici Maica Domnului este reprezentata asezata intr-un vas baptismal, cu Pruncul Hristos in brate. In dreapta ei sta regele proroc Solomon cu un filacter in mana pecare se afla scris: “Te vad pe tine Fecioara ca pe o gradina si ca pe un izvor pecetluit”.

Fresca dateaza din 1423. O repezentare similara celei precedente, datand din secolul al XIV-lea, se afla inca in Biserica Sfintilor Teodor din Mystra. Si aici Prea Sfanta Fecioara si Pruncul sunt zugraviti intr-un vas baptismal, incadrati de cate un inger.

Aceste icoane trebuie sa serveasca drept arhetipuri pentru pictorii iconari, mai degraba decat cele prea elaborate, descrise de Dionisie din Furna si de Kontoglou. Ei spun ca printre elementele componente ale icoanei ar trebui incluse ziduri fortificate, imparati, patriarhi, alti episcopi, preoti, diaconi, multimi de oameni barbati, femei si copii. Kalokyris arata ca acest prototip a fost inspirat de un izvor din afara zidurilor fortificate ale Constantinopolului, a carui apa era vestita pentru proprietatile ei tamaduitoare si l-a facut pe imparatul Leon Tracul (secolul al V-lea) sa construiasca acolo o biserica inchinata Maicii Domnului. Multi se duceau la izvor pentru a fi vindecati.

Prototipul descris de Dionisie si de Kontoglou nu este potrivit din doua motive. Primul este acela ca se pune accent pe apa materiala, fizica, mai mult decat pe apa vie a Duhului Sfant pe care a adus-o Hristos. Al doilea motiv este acela ca prototipul este nejustificat de complex, distrage atentia de la esential. Complexitatea nejustificata este straina traditiei iconografice a spiritualitatii bizantine. Inscriptia icoanei este: “Maica Domnului Izvorul tamaduirii”. In partea superioara a icoanei apare prima parte a inscriptiei; langa bratele sau umerii Maicii Domnului, a doua parte.

Cititi va rugam si: IZVORUL TĂMĂDUIRII. Predica Părintelui Sofian Boghiu