Grădinițele suedeze reclasifică genul copiilor într-un experiment de inginerie socială
În urma regulamentelor statelor de a contracara rolurile de gen tradiționale, un număr de grădinițe suedeze au început să experimenteze în moduri inovative de a încetoșa diferența între băieți și fetițe.
Guvernul suedez s-a dedicat deconstrucției genului timp de decenii, iar în 1998 a adăugat o regulă în programa națională că toate grădinițele “trebuie să contracareze rolurile de gen tradiționale și tiparele de gen” și să încurajeze copiii să exploreze “în afara limitărilor rolurilor de gen stereotipice.”
La grădinițe de-a lungul țării copii sunt adresați cu pronume de gen neutru, încurajați să participe în jocuri specifice sexului opus și forțați să depășească tendințele naturale către agresiune sau pasivitate, potrivit unui articol New York Times din 24 martie.
Programa națională “solicită educatorilor și directorilor să-și îmbrățișeze rolul de ingineri sociali”, declară articolul Times, în ciuda faptului că efectele acestei metode educaționale asupra copiilor “sunt încă neclare”.
La grădinița Seafarer din afara Stockholmului, de exemplu, educatorii înlătură jucării specifice genului precum mașini și păpuși iar băieții trebuie sa se joace de-a bucătăria în timp ce fetițele trebuie să strige “Nu!”
În încercările de a preda fluiditatea de gen, educatorilor li se spune să trateze băieții și fetițele în mod egal în toate privințele, fără excepții, și să suprime comportamentul asociat în general cu propriul sex.
Școala are propriul “expert de gen”, care evaluează periodic progresul “obiectivelor de gen” pentru elevi, cu scopul de a destrăma stereotipurile de gen primite din partea familiei și a societății.
Educatorii încep cu premiza că nu există lucruri “pentru băieți” sau “pentru fetițe” și încearcă să inoculeze neutralitatea de gen către fiecare elev.
La grădinița Seafarer, tendința naturală a băieților către neastâmpăr și fizicalitate e contracarată intenționat și sunt încurajați să fie mai pasivi și tăcuți să se implice în activități precum pictatul. Fetițelor pe de altă parte li se refuză dorința de a fi luate în brațe și trebuie în schimb să țipe și să se impună.
“Suedia chiar este un pionier”, a zis Lann Hornscheidt, profesor de studii de gen și lingvistică la Centrul Universității Humboldt de Studii de Gen Transdisciplinare. “Nici o altă țară nu a făcut un asemenea efort de a dărâma barierele de gen între copii.”
Nașul grădinițelor de gen suedeze a fost un bărbat numit Ingemar Gens, ce a fost angajat în orașul Trodje ca “expert în egalitate de șanse” în 1996. Gens nu avea pregătire în educație, ci în jurnalism, dar a “cochetat” cu teoria de gen și a căutat să destrame norma masculinității suedeze.
Dl Gens a redactat o “strategie compensatorie de gen” ce a fost adoptată inițial de două grădinițe. Strategia necesita ca educatorii să separe băiețeii de fetițe pentru o parte a zilei și să-i educe “în trăsături specifice genului opus.”
“Băieții și-au masat reciproc picioarele. Fetițele erau conduse în plimbări prin zăpadă desculțe și li se spunea să trântească ferestrele deschise și să țipe”, relatează Times.
Acuzat de îndoctrinarea copiilor, Gens a admis că o făcea, dar a însistat că toate școlile o fac într-un anumit fel.
“Au spus că indoctrinam copii. Eu spun că îndoctrinăm întotdeauna copii. Să-i creștem este indoctrinare.”
Strategia compensatorie de gen a evoluat într-o abordare de “gen neutru” față de educația preșcolară cu scopul de a “amuți diferențele” între băieți și fetițe. Aceasta este cea mai răspândită practică în grădinițele suedeze astăzi.
În 2011, grădinițele suedeze au introdus un nou pronume de gen neutru, “hen”, împrumutat din finlandeză, ce de atunci s-a răspândit în cultura mainstream suedeză. A fost adoptat formal în limba suedeză și inclus în dicționarul suedez în 2015.
Altă școală de gen neutru, grădinița Egalia din Stockholm, afirmă că scopul său este de a “elibera copii din așteptările sociale bazate pe sexul lor.”
Administratorii de la Egalia au selecționat cărți pentru programa lor ce evită prezentări tradiționale ale genului și a rolurilor parentale, precum poveștile clasice Frumoasa Adormită și Cenușăreasa. Le-au înlocuit de exemplu cu “o carte despre două girafe care găsesc un pui de crocodil abandonat și-l adoptă.”
Deși cultura suedeză mainstream și partidele politice largi au acceptat în general obiectivul deconstrucției genului, câteva voci curajoase ale opoziției continuă să se facă auzite, și unii susțin că mult mai mulți oameni se opun practicii decât s-ar crede.
O doamnă, Tanja Bergkvist, matematiciană și blogger, vorbește împotriva “nebuniei de gen a Suediei” și susține că multor suedezi nu le place ce se petrece dar le este teamă să conteste public practica.
“Nu vor să fie considerați ca fiind împotriva egalității. Nimeni nu vrea să fie împotriva egalității.”
Bergkvist spune că națiunea are o obsesie nesănătoasă cu genul, argumentând că “această idee de egalitate a devenit atât de absurdă, a devenit o industrie foarte stupidă.”
Un alt critic, Philip Hwang, profesor de psihologie la Universitatea din Gothenburg, e de părere că încercările școlilor se vor dovedi în cele din urmă ineficiente.
“Mi se pare oarecum amuzant – pe cine cred că păcălesc?”
3 Comments