În Cimitirul Central din Bacău se găseşte mormântul tânărului cu suflet de crin Niţă Corneliu, tânăr băcăuan ucis în Vinerea Patimilor în demonica închisoare Piteşti despre care Soljeniţîn a afirmat că „Rusia nu s-a confruntat cu un asemenea fenomen”. Trupul acestui tânăr a fost adus la Bacău de la cimitirul din Piteşti de către verişoara lui, Jana Tabarcea, care a avut de suferit de pe urmele regimului din această cauză.
Acest tânăr de 23 de ani, frumos şi smerit, a fost chinuit în faţa camarazilor săi deţinuţi cu scopul de a le slăbi rezistenţa şi credinţa. Niţă Corneliu a răbdat chinuri mai presus de fire. A fost răstignit pe un perete cu mâinile legate la spate şi bătut crunt timp de mai multe ore, zdrobit bucată cu bucată de către Ţurcanu prin care se manifesta ura dezlănţuită a demonilor. La întrebările şi urletele călăului tânărul răspundea aproape şoptit „nu ştiu nimic”. Într-adevăr sfântul mucenic nu ştia nimic despre acel a trăda a lui Iuda spre care îl îmbia satana prin Ţurcanu, sufletul lui curat ştia doar să sufere smerit şi să-L urmeze pe Hristos, în afară de aceasta nu ştia altceva. Cu cât tânărul era mai tare, cu atât călăul se întărâta, făcându-se asemenea sfinţilor mucenici din vremurile de demult care erau chinuiţi de îndrăciţii „ighemoni”. Sfântul a răbdat cu aceeaşi dragoste şi credinţă pentru Hristos ca şi aceia. A răbdat zdrobirea trupului care i-a înfricoşat pe camarazii de suferinţă şi i-a întărit, „s-a făcut privelişte minunată îngerilor şi oamenilor”, zdrobind puterea celui rău şi s-a unit cu Hristos în Moarte şi în Înviere.
Sfinţii îngeri s-au bucurat, iar noi lăudăm puterea lui Dumnezeu care s-a vădit în sufletul acestui tânăr sfânt şi ne închinăm sfântului martir Niţă Corneliu care este aproape de noi. E mare bucurie pentru noi să-i cunoaştem mormântul! La mormântul lui sufletul poate cânta, se poate ruga, acolo e mereu lumină, chipul limpede şi hotărât al lui Corneliu de pe Sfânta Cruce devine pentru noi icoană. Îngenunchezi şi sufletul se despovărează, simţi cum sfântul te ascultă şi înţelegi că s-a jertfit şi pentru tine.
Trist este că aceşti sfinţi martiri sunt mereu umiliţi pentru că noi nu-i recunoaştem ca sfinţi. De Ziua Eroilor clopotele nu bat şi pentru ei în conştiinţa românilor, pentru ei nu se găsesc coroane de flori, nu primesc onoruri militare şi populare. Puţini sunt cei care se reculeg şi se roagă în faţa sfintei cruci de la acest mormânt simplu şi sfânt. În cer sfinţii martiri ai neamului se bucur împreună, pe pământ omul îi desparte.
Sfinte Niţă Corneliu, ne rugăm ţie să ne ierţi pentru indiferenţă, uitare şi necredinţă! De la mormântul sfântului pleci alt om, cu alte gânduri şi alte nădejdi. Pleci cu Hristos în inimă prin lume, cu acel sfânt, „nu ştiu nimic” pentru lumea apostată şi cu îndemnul Lui: „Nu vă temeţi, îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”.
(Prof. Ana Maria Cuţulab – Răstigniri ascunse, Vol. II, de Petru Baciu, pp. 277-279)