de Brian S. Hooker, Ph.D., P.E.
World Mercury Project
Între noiembrie 2013 și septembrie 2014, am fost în contact direct cu Dr. William Thompson, sursa noastră din cadrul CDC (Centrul de Control al Bolilor din SUA). Am scris recent despre interacțiunea mea cu Dr. Thompson într-un articol editorial ce a apărut în iarna lui 2017 într-o ediție a Journal of American Physicians and Surgeons (22:119).
Unul din subiectele cheie discutate cu dr. Thompson a fost relația dintre timerosal și ticurile nervoase, bazat pe propriile studii ale CDC.
„… arată în mod evident o creștere signifiantă statistic a ticurilor deopotrivă motorii și fonice la băieți, în grupul cu o expunere ridicată la timerosal în comparație cu cel supus unei doze scăzute.”
Literatura de specialitate privind timerosalul și ticurile (motrice și fonice) este destul de convingătoare. Mai multe studii ale CDC arată că expunerea la cantități mari de timerosal prin vaccinurile copilăriei, poate duce la apariția ticurilor mai târziu.
Studiul lui Thompson et al. 2007 (NEJM 357:1281) arată clar o creștere signifiantă statistic a ticurilor deopotrivă motorii și fonice la băieți, în grupul cu o expunere ridicată la timerosal în comparație cu cel supus unei doze scăzute. Această legătură a fost reafirmată în 2012 de Barile et al. (2012 Pediatric Psychol 37:106) când aceleași date au fost analizate dar folosind o metodă mult mai riguroasă.
Aceasta nu este singura dată când CDC a adresat problema timerosalului și ticurilor. Mai demult, relația dintre ticuri datorate expunerii la timerosal și copii, a fost constatată în studiul Verstraeten et al. 2003 (Pediatrics 112:1039).
Această legătură a fost nebăgată în seama de autorii studiului deoarece nu era regăsită în toate cele 3 studii ale Health Maintenance Organisation (HMO).
O reanaliză a datelor studiului, obținute prin FOIA a arătat o problemă în raportarea rezultatelor pozitive, dar însă legătura cu ticurile a rămas.
De asemenea, într-un studiu efectuat pe copiii britanici, Andrews et al. 2004 (Pediatrics 114:584), s-a observat o frecvență mai mare a ticurilor la copiii expuși la un nivel ridicat de timerosal. În fiecare categorie de expunere studiată, această legătură a fost signifiantă statistic.
Ar trebui remarcat faptul că CDC a fost implicat direct în luarea deciziei de a finanța studiul din Marea Britanie, fiind avertizat în prealabil cu privire la aceste analize, înainte de publicarea datelor.
Relația dintre expunerea la timerosal și ticurile a fost de asemenea stabilită în literatura apărută în afara CDC. În 2005, un studiu de Geier et al. (2015 Indiscipl Toxicol 8:68) arăta o incidență ridicată a numărului de ticuri apărute la băieți și fete expuși la timerosal (prin vaccinul Hepatitic B), expunerea fiind evaluată după o lună, 2 luni și 6 luni, comparativ cu copiii ce nu au fost expuși deloc.
Cercetătorii au observat că la o diferență de expunere de 100 micrograme mercur între ziua nașterii și 7 luni, riscul de diagnosticare cu tulburări cauzate de ticuri a fost semnificativ de ridicat – 3,39 ori.
O legătură semnificativă între expunerea la Hg (mercur) din timerosalul conținut de vaccinurile copilăriei și diagnosticarea cu tulburări cauzate de ticuri (TD-tic disorder) a fost găsită acum în 6 studii epidemiologice (Verstraeten et al. 2003, Andrews et al. 2004, Thompson et al. 2007, Young et al, 2008, Barile et al. 2012, Geier et al. 2015)
Studiul Thompson menționa că:
„Repetativitatea apariției acestor date descoperite legate de ticuri sugerează o potențială nevoie de a studia problema mai în amănunt.”
Tozzi et al. 2009, a descoperit de asemenea trenduri în creștere de apariție a ticurilor motrice și fonice în legătură cu expunerea ridicată la timerosal dar acestea nu au atins o importanță statistică, probabil din lipsa grupurilor de control neexpuse la timerosal.
Studiul lui Young et al. a descoperit o relație de dependență între expunerea ridicată la mercurul timerosal aflat în vaccinurile copilăriei (0-7 luni și 0-13 luni) și riscul apariției TD (Tic Disorder).
Cercetătorii au descoperit că, la o diferență de expunere de 100 micrograme mercur, între naștere și vârsta de 7 luni, riscul apariției TD este semnificativ de ridicat (3,39 ori). Pentru aceeași diferență de expunere de 100 micrograme dar între naștere și 13 luni, riscul de ticuri este de asemenea ridicat – 4,11 ori.
Având în vedere aceste dovezi consistente, cineva ar putea crede că CDC va cere interzicerea folosirii timerosalului în vaccinuri.
În orice caz, așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. De fapt, CDC nici măcar nu a declarat vreo preferință pentru vaccinurile fără timerosal.
Pe pagina web a CDC apar declarații false privind timerosalul:
„Nu există nici o dovadă precum că dozele reduse de timerosal din vaccinuri cauzează vătămări, cu excepția unor reacții minore precum roșeață și umflături în locul injecției.”
Aceasta este o sfidare la adresa recomandărilor Institutului de medicină din 2001 când acesta a revizuit uzul timerosalului în vaccinurile copiilor, declarând:
„Trebuie luat serios în considerare de către agențiile guvernamentale și specialiști faptul că timerosalul trebuie eliminat din vaccinurile administrate sugarilor, copiilor sau femeilor însărcinate din SUA.”
În plus, este estimat că până la 36 milioane de fiole de vaccin antigripal cu timerosal vor fi distribuite în SUA pe perioada sezonului de răceli 2017-18. Aceste vaccinuri for fi administrate bebelușilor cu vârste până în 6 luni și femeilor gravide, indiferent de trimestrul sarcinii.
Când pacienții întreabă despre folosirea continuă a mercurului în vaccinurile antigripale, li se răspunde adesea că este doar „o cantitate neglijabilă” și nu face rău. Cantitatea neglijabilă de timerosal este definită de FDA ca fiind 1 microgram de mercur sau mai puțin. Vaccinurile antigripale pentru femei gravide pot conține 25 micrograme de mercur iar vaccinul antigripal pediatric pentru bebeluși cu vârste sub 1 an conține 12,5 micrograme de mercur.
CDC ar fi trebuit să însărcineze Institutul de Medicină (IOM) pentru analize aprofundate ale literaturii privind efectele neurologice ale timerosalului din vaccinuri, în special după studiul Thompson et al. din 2007, ce a arătat o legătură concretă între timerosal și ticuri.
Până la urmă, ultimele declarații ale IOM privind timerosalul au fost în raportul din 2001 al Comitetului Pentru Siguranța Imunizării, care menționa ca „biologic plauzibilă” relația dintre timerosal și tulburările de dezvoltare neurologică.
Ar trebui cel puțin o „rerăsfoire” a raportului, dat fiind noile descoperiri elucidate de Thompson et al. (2007) precum și Verstraten et al. (2003) și Andrews et al. (2004).
Oricum, când CDC a însărcinat IOM să investigheze evenimentele adverse postvaccinale din 2009, ce au dus la raportul publicat în 2011, comisia IOM nu a fost niciodată delegată să investigheze evenimente adverse asociate cu timerosalul.
Foarte recent, a fost o întrezărire a speranței că măcar una din agențiile federale va lua în serios legătura dintre timerosal și ticuri.
În Decembrie 2017, ACCV – Comisia de Consultare privind Vaccinurile pentru Copii, organismul ce determină ce daune postvaccinale trebuiesc despăgubite prin NVCIP – Programul Național de Compensare a Daunelor Postvaccinale, a considerat că trebuie adăugate și ticurile ca daune la „tabelul cu leziuni” pentru care să se primească compensații. Aceasta a stat la baza petițiilor separate ale cetățenilor, de a adăuga ticurile la „tabel” și astfel să se califice pentru compensații.
Dar se pare că Dr. Mary Nythel Rubin, evaluatorul oficial al DHHS privind relația timerosal – ticuri a fost „pusă la somn” deoarece materialul prezentat la ACCV era subiectiv, inadecvat și inexact. Mare parte din literatura ce sprijină relația dintre timerosal și ticuri a fost omisă din prezentările ei sau prezentată eronat, ca irelevante pentru relația timerosal-ticuri (e.g., lucrările Verstraten et al.2003 și Andrews et al. 2004)
Bazată pe această prezentare eronată, ACCV a votat respingerea petiției iar ticurile nu au fost adăugate la tabelul cu daune postvaccinale.
World Mercury Project este hotărâtă să lupte până când asocierea dintre ticuri și timerosal este admisă iar adulții și copiii afectați sunt compensați și tratați corespunzător.
Această decizie a ACCV a fost mai mult ca sigur un „plan” pentru a putea evita o avalanșă de cereri de despăgubire pentru ticuri de la NVICP. Desigur, ACCV a înțeles că ticurile sunt o trăsătură des întâlnită la autiști (de 4 ori mai des la copiii autiști decât în cazurile neurotipice).
Respingând pe nedrept 5 600 de acuzații de autism în cadrul NVICP, ACCV nu a putut vota pentru introducerea ticurilor ca afecțiune în tabel pentru că ar duce în faliment întregul program de compensare financiară.
Încă o dată se dovedește că programele sunt mai importante decât oamenii iar colosul industriei vaccinurilor câștigă de pe seama copiilor.
Oricum, este obligatoriu să punem în continuare presiune pe aceste agenții federale ca să citească cu atenție studiile științifice pentru a vedea adevărul legat de afecțiunile postvaccinale precum ticurile.
https://www.youtube.com/watch?v=3EK4ZE-SPIc
Articolul complet îl puteți găsi pe WorldMercuryProject.org
https://www.youtube.com/watch?v=VBQD6MH9p4M