Văd o mare confuzie în spațiul public, așa că vă întreb: CE NUMIȚI VOI „PEDOFIL”?, a scris pe facebook judecătorul Cristi Dănileț. Reacția survine după reținerea unui politișt acuzat că ar fi agresat mai mulți minori.
Întrebat Dănileț a răspuns: Termenul „pedofil” nu este unul juridic. Legea penala nu sanctioneaza pedofilia, ci anumite acte indreptate impotriva minorilor pe care le voi arata intr-o postare distincta.
Frățică, fetița a fost pupată pe gură – nici mă-sa n-o pupă pe gură, pe abdomen, atinsă în zona intimă. Chiar ai pus întrebarea asta? Sigur nu vrei s-o ștergi? Dacă era fiică-ta ce ziceai, mă? Și-acum blochează-mă după ”bunul” tău obicei…, i-a scris un internaut lui Dănileț.
Răspunsul judecătorului: Eu vă întreb ce este un pedofil. Aveți vreo definiție pentru asta sau încă sunteți în spatele blocurilor gri la vreun birt?
Nu există un tipic de „familie românească“ și nu există așa-numita „familie tradițională“, susținea recent într-un interviu pentru România Liberă judecătorul Cristi Dănileț.
Istoria cuplului românesc – așa cum o știm din scrierile epocilor trecute – este extrem de tristă: soțul era violent și alcoolic, violul conjugal era un fenomen extins, familia era numeroasă și trăia într-un spațiu restrâns. Iar apropierea fizică dintre membri genera desele incesturi, soția era veșnic la cratiță, femeia trebuia să fie virgină în noaptea nunții, o femeie rămasă gravidă, dar nemăritată, era alungată din sat, divorțul era ceva rușinos și excepțional. Oare la o astfel de familie „tradițională“ vor unii să ne întoarcă, azi?!, afirma judecătorul.
Ne revoltăm când suntem interceptați de stat, pe motiv că se intră în viața noastră privată, dar, în același timp, cerem statului să reglementeze pe cine să băgăm în pat, mai susține Dănileț.
Cei care au inițiat acest proiect, ca și cei trei milioane care au semnat, își doresc dispariția homosexualilor. Pe vremea lui Ceaușescu homosexualii erau închiși, consideră judecătorul.
Redam in continuare dialogul dintre judecatorul Cristi Vasilica Danilet si cetateanul D.M desfasurat in 7-8 ianuarie 2016 pe pagina de Facebook a membrului CSM conform luju.ro:
D.M. – “exemplul dvs dle Danilet este identic cu libertatea de exprimare care la un moment dat poate anula libertatea altuia. Si apoi nu stiu cat de sigur sunteti daca face rau sau nu cuiva. Pe principiul dvs nici zoofilia nu face rau cuiva, nu?
Cristi Danilet – Doar sa nu tipe animalul de durere. Mai ales daca e al dvs, nu al lui…
D.M. – Sa inteleg ca pentru dvs ironia si sarcasmul sunt argumente cu care vreti sa convingeti. Doar atat puteti sa raspundeti, nu?
Cristi Danilet – D.M., Sincer, la o astfel de intrebare raspunsul meu e chiar diplomat. Sper insa ca sariti sa aparati porcii cand vecinii dvs ii taie la gat cu satarul si apoi ii ard pe foc… Ca ucisul animalelor e mai ceva ca violatul lor. Ca sa nu mai spun ca mancatul animalelor ucise e un fel de profanare.
Un alt cetatean intervine in discutie pentru a-l corecta pe Danilet: M.S. – Cristi Danilet Ca ceva sa fie “profanat” ar trebui sa fie sfant sau sacru. Animalele nu sunt sacre in cultura noastra. In India, da. (…)
D.M. – Cristi Danilet ma tem ca nu ati inteles intrebarea care facea referire la opinia dvs fata de casatoriile Gay. Incercam sa va spun ca opinia dvs legata de drepturile omului nu are temei. Ca este la fel cu libertatea de exprimare a unora sau cu dreptul altora la zoofilie s.m.d. Ideea era ca si dreptul oricare ar fi el cred ca trebuie sa aibe la baza principii morale.
Cristi Danilet: Ma tem ca nu v.ati facut dvs inteles. Morala (cea crestina) spune ca trebuie sa fii virgin la casatorie si sa ai un singur partener toata viata. Ce ar pute spune dreptul nostru in aceasta materie. (…)
Ulterior acestui schimb de opinii si convingeri, in data de 10 ianuarie 2016, un alt cetatean a tinut sa isi exprime pe pagina de Facebook a lui Danilet pozitia fata de problema ridicata de membrul CSM, comentariu care a dat nastere unor alte dezbateri. In cadrul acestora insa, Danilet a facut o afirmatie cutremuratoare. Iata dialogul:
Cetatean A.K.F.K. – Sunt impotriva ideii de “casatorie” in contextul sugerat”. Sunt de acord cu demersul Bisericii in acest caz doar referitor la un model firesc de familie ce trebuie ferit de aberatii. Dar nici nu putem sa ne facem ca nu vedem o realitatea. Cred ca termenul de “uniune consensuala” ar fi mai potrivit la care sa se ataseze o serie de drepturi cum ar fi cel de succesiune. Sunt categoric impotriva dreptului de a infia, de a adopta. De asemenea, o cunoastere mai profunda a ceea ce inseamna homosexualitatea ar impiedica reducerea ei doar la aspectul erotic, ceea ce este oribil si inexact si in niciun caz general valabil. Unii dintre ei vietuiesc singuri sau au familii si copii fara sa-si fi concretizat vreodata acest tip de afectivitate traind o drama.
Cristi Danilet – Potrivit standardelor drepturilor omului, nu putem fi obligati sa acceptam casatoria homosexualilor (oricum Codul nostru civil o interzice) dar suntem obligati sa acceptam adoptarea copiilor de catre homosexuali.
Cetatean A.K.F.K. – Cristi Danilet in acest caz, standardul in cauza este fundamental gresit. Firescul este heterosexualitatea => copilul va creste si va fi educat intr-un model de mediu familial nefiresc. Nu spun ca este usor de gasit o solutie onesta, dar pana la gasirea ei nu vad de ce sa stipulam drepturi nefiresti, ca sa nu vorbesc de impactul social. Un copil orfan, institutionalizat traieste intr-un mediu firesc fata de cel al unei familii homosexuale. Idealism versus pragmatism. Romania nu este pregatita social si economic pentru acest pas, mentalitatile si gradul de cunoastere a acestei realitati isi spun cuvantul. Parerea mea. (…)
oarecum contrar teoriilor sale launtrice, al caror adept este, dupa pozitia somatica aratata in poza, masa aceea diforma si gelatinoasa prezinta aspecte de nevertebrate … . Nici macar propriei teorii evolutioniste nu-si apartine! (si pacat de numele propriu)
acestui homuncul muciform care nu cunoste istoria, deci implicit nici traditia, ar trebui sa i se explice ce i s-a intamplat unuia de teapa lui acu mai multe mii de ani (PRECEDENTUL cum ar veni, ca ei nu pronunta toate cuvintele dintr-un grai, doar pe cele accesibile limbii de lemn)
In Persia, vazand Cambyses al II lea ca un judecator a hotarat stramb intr-un caz, si stiind ca a luat mita pt asta a pus sa fie jupuit. Piele sucombatului Sisamnes, ex-jude, a capitonat foarte frumos un jilt in care a fost pus sa judece acelasi caz fiul defunctului.
Oh, Doamne, parca era mai bine pe vremuri!
Oare cine rezista sa stea in apropierea acestui biped?
Mutu si prostia intruchipata la fotbalistii romani (tatuati, manelisti etc)
http://www.b1.ro/stiri/sport/adrian-mutu-povesteste-cum-si-a-schimbat-religia-am-devenit-nimeni-nu-se-astepta-la-asta-208970.html
oricum e pecetluit
Văd multe capturi de ecran cu postarea lui Dănileţ în care acesta spune negru pe alb că „a fi pedofil nu înseamnă a fi infractor”. Cei care-o dau vor să le demonstreze, îngroziţi, celor care le citesc wall-ul, cam cu ce „se mănâncă” individul Dănileţ. Numai că, ceea ce li se pare lor îngrozitor este de fapt normalitatea. Sună ciudat? Citiţi mai jos.
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) este o publicaţie a Asociaţiei Americane de Psihiatrie care oferă o manieră uniformă de clasificare a tulburărilor mentale. Până în anul 1974, homosexualitatea era definită ca o formă de parafilie. După aceea, într-un reprint al DSM II, a fost definită ca „tulburare de orientare sexuală”. A fost o mişcare survenită în urma presiunilor puternice exercitate de presiunile activiştilor gay începute încă din anii 60. În final, un reprint al DSM III elimină definitiv homosexualitatea din lista tulburărilor mentale, deschizând drumul către ceea ce se întâmplă în prezent. De reţinut este faptul că una dintre primele măsuri luate de bolşevici după venirea la putere în Rusia a fost dezincriminarea homosexualităţii.
Acum să vedem ce se întâmplă cu pedofilia. Fenomenul este unul de-a dreptul exploziv în America de Nord. Atât în SUA cât şi în Canada, pedofilia e în floare. Chiar dacă e condamnată, numărul pedofilior se află în creştere susţinută. Un prieten îmi spunea că retorica începe să semene ca două picături de apă cu cea a homosexualilor din perioada de „restrişte”. Vă vine sau nu să credeţi, treburile merg în direcţia legalizării acesti practici. Care-i de fapt schema sau, mai bine spus, drumul de parcurs? Cu ocazia lansării DSM 5, pedofilia a fost categorisită ca „orientare sexuală”. Cu alte cuvinte, s-a uşurat acceptarea ei, astfel încât să se ajungă să fie considerată, asemenei homosexualităţii, o chestie care ţine de normalitate. De data aceasta, societatea, pusă în faţa unui fapt practic abominabil, a reacţionat dur, astfel încât autorii DSM au venit cu precizări spunând că, de fapt, a fost o eroare de tipar. Explicaţiile ulterioare au fost oricum praf în ochi deoarece „orientarea sexuală” a fost schimbată în „fixaţie sexuală”.
Pasul următor este acela de a ieşi la lumină grupuri care apără drepturile pedofililor şi care vor folosi o retorică de tipul: „cu ce te afectează un pedofil dacă nu are o relaţie cu un copil?”. Cu alte cuvinte de ce să-l incriminăm pe bietul om dacă asta-i place lui, dar ştie că n-are voie şi, automat, se abţine de la încălcarea legii? Nu-i aşa că n-are nicio treabă? Au contraire! În fapt, folosind acest tertip, cam tot ceea ce înseamnă pornografie infantilă devine legal. Adică „omul” ăla nu face rău nimănui dacă doar se uită la pornografia infantilă! Cu alte cuvinte, dacă vrei să acuzi pe cineva trebuie să-l acuzi pe ăla care produce. Pe care, desigur, e mult mai greu să-l găseşti atâta timp cât traficul cu imagini şi filme e legal. Şi, mai mult, în condiţiile în care materialele pornografice se fac în ţările în care pedofilia e acceptată.
Se ajunge astfel la ceva similar consumului de droguri din Olanda: nu e interzis să vinzi, dar e interzis să te aprovizionezi(chipurile pentru a menţine situaţia sub control). Asta nu împiedică puzderia de „magazine de fumuri” să se afle la fiecare colţ de stradă. La fel cum, limitarea cantităţii de drog pe care o poţi vinde unui consumator nu-l împiedică pe acesta să ia la rând coffee shop-urile şi să fumeze până dă ochii peste cap.
Treptat, grupurile de Dănileţi pun bazele legalizării conceptului, în paralel cu roadmap-ul grupurilor din psihiatria americană. N-o luaţi ca pe o întâmplare, ceea ce face Dănileţ face parte dintr-un plan. Şi, după ce pedofilii vor intra în grupul cetăţenilor respectabili, veţi avea aceleaşi restricţii în ceea ce priveşte incriminarea lor. Vor fi protejaţi de aceleaşi „organisme de combatere a discriminării”, iar răbufnirile de pe facebook-urile viitorului vor fi aspru sancţionate de „regulile comunităţii” de atunci. Aşadar, nu trataţi cu zâmbede la colţul gurii. În realitate avem de-a face cu un proiect în desfăşurare în care „dănileţismele” sunt pietre kilometrice menite a ne obişnui cu „noua realitate”.
Subscriu.Pe cand pozitii preventive publice si in ierarhia Bisericii?