Papa Francisc se confruntă cu o ostilitate pe faţă în cadrul Curiei Romane, aparatul administrativ al Sfântului Scaun. Cel de-al 266-lea lider spiritual al catolicilor este contestat pentru veleităţile sale progresiste, dar şi pentru felul în care gestionează relaţia cu rivalii săi conservatori.
Un lider al acestora din urmă a tras recent chiar un semnal de alarmă, chemându-l pe Suveranul Pontif „să asculte de cei care au întrebări serioase de pus şi reclamaţii juste de făcut“ şi avertizând, în caz contrar, cu „riscul unei separări lente“, „o schismă a unei părţi a lumii catolice dezorientate şi dezamăgite“.
El a exprimat punctul de vedere al unei tabere tot mai marginalizate şi tot mai revoltate de politicile sale, scrie pentru slate.fr jurnalistul Henri Tincq, specializat în Biserica Catolică.
În opinia conservatorilor de la Vatican, iezuitul argentinian Jorge Mario Bergoglio, ales lider spiritual suprem al catolicilor la 13 martie 2013, este un demagog atunci când îşi atribuie imaginea de „papă al săracilor“. Ei se împotrivesc totodată apelurilor sale la primirea refugiaţilor din zone de război, apreciind că încurajează astfel „islamizarea“ bătrânului continent.
Aceste critici s-au nuanţat cu o ostilitate pe faţă la propunerile sale de reformă, fie că a fost vorba de asigurarea transparenţei financiare a Vaticanului, lupta împotriva birocraţiei sau combaterea pedofiliei în rândul clerului. Înverşunarea faţă de actualul Suveran Pontif a crescut atât de mult încât, potrivit spuselor lui Marco Politi, un vaticanist celebru, 20 la sută din membrii Curiei sunt pentru el, 10 la sută împotrivă, iar restul de 70 la sută îl aşteaptă pe următorul papă.
,,Există un decalaj enorm între imaginea despre Papa Francisc vehiculată în presa internaţională şi realitatea atacurilor aduse împotriva sa în Italia, în ambasadele, palatele şi reşedinţele Vaticanului“, subliniază Virginie Riva, autoarea cărţii „Acest papă care deranjează“.
Miezul acestui conflict îl reprezintă calea luată de Papa Francisc pentru adaptarea Bisericii Catolice la provocările lumii moderne, una îngăduitoare cu femeile care avortează, cuplurile care divorţează sau cu persoanele LGTB.
Conservatorii nu s-au împăcat nici acum cu Exortaţia apostolică „Amoris laetitia“ („Bucuria iubirii“), în special cu capitolul 8, intitulat „Însoţirea, discernerea şi integrarea fragilităţii“.
Dacă Francisc susţine că acest document este o lecţie frumoasă de toleranţă şi „mizericordie“, un termen drag lui, rigoriştii denunţă o bulversare a doctrinei catolice.
Fapt rar, patru cardinali – americanul Raymond Leo Burke, italianul Carlo Caffarra şi germanii Joachim Meisner şi Walter Brandmüller – şi-au expus îndoielile lor într-o „dubia“ publică şi au cerut explicaţii asupra a cinci aspecte considerate neclare. Fronda a continuat cu afişe stradale împotriva Papei:
„Ah, Francisc, ai intervenit în congregaţii, ai înlăturat preoţi, ai decapitat Ordinul de Malta şi Franciscanii Neprihănitei, ai ignorant cardinalii… Dar unde e milostivirea ta?“.
Cardinalii conservatori s-au plâns de retrogradarea lor, cei mai vocali fiind Raymond Leo Burke, Robert Sarah şi germanul Gerhard Ludwig Müller.
Exortaţia nu răspunde clar dacă credincioşii divorţaţi şi recăsătoriţi civil pot primi Sfânta Împărtăşanie, dar papa le oferă ocrotirea şi înţelegerea Bisericii.
Dacă Francisc susţine că acest document este o lecţie frumoasă de toleranţă şi „mizericordie“, un termen drag lui, rigoriştii denunţă o bulversare a doctrinei catolice.
Fapt rar, patru cardinali – americanul Raymond Leo Burke, italianul Carlo Caffarra şi germanii Joachim Meisner şi Walter Brandmüller – şi-au expus îndoielile lor într-o „dubia“ publică şi au cerut explicaţii asupra a cinci aspecte considerate neclare. Fronda a continuat cu afişe stradale împotriva Papei:
„Ah, Francisc, ai intervenit în congregaţii, ai înlăturat preoţi, ai decapitat Ordinul de Malta şi Franciscanii Neprihănitei, ai ignorat cardinalii… Dar unde e milostivirea ta?“.
Cardinalii conservatori s-au plâns de retrogradarea lor, cei mai vocali fiind Raymond Leo Burke, Robert Sarah şi germanul Gerhard Ludwig Müller.
Într-un interviu oferit la 26 noiembrie pentru Il Corriere della Sera, cardinalul german l-a îndemnat pe primul papă latino-american să-i „asculte pe cei care au întrebări serioase de pus şi reclamaţii juste de făcut“.
„Nu trebuie să-i ignore sau, mai grav, să-i umilească.
Altfel, fără să vrea, riscul unei lente separări poate creşte, ceea ce ar putea duce la o schismă a unei părţi a lumii catolice, dezorientate şi dezamăgite“, a adăugat el.
Un apel similar a fost făcut acum ceva timp de Monseniorul Burke, care admis existenţa unei „diviziuni foarte serioase în Biserica Catolică“ şi a cerut să fie „reparată“ pentru a nu se ajunge la „o schismă formală“.
