Stim din Psalmul 89,4 ca:
„Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut si ca straja noptii”
De ce?
Mai stim din Crez ca:
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Ce inseamna acest „mai înainte de toţi vecii”?
Si mai aflam din Facerea ca:
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
Adica a fost lumina inainte de luminatori? Si a fost timp inainte de „ceas”?
Ca sa intelegem mai bine ce si cum am ales excelentul material CRONOLOGIA scris de parintele Dan Bădulescu. E amplu, dar va rog sa-l cititi cu rabdare, caci nici tema nu e simpla:
In bibliile recente este „ziua intai”. In Bibliile vechi – 1914, 1688… este „zi una”.
1, 5 Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una.
Sfântul Vasile urmează astfel:
„Pentru ce nu a spus «ziua întâia», ci «zi
una» ? Doar era firesc să o numească «ziua întâia», căci avea să-i adauge
ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea. A
spus «una» pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii.”
„lată-ne deci la sfârşitul acelei „Zi Una”, Ziua întâi a facerii. Ea a statornicit
măsura timpului pentru toate epocile următoare (fiindcă „înainte” de ea nu
exista timp; timpul începe cu ea).”
Mai multe, in „Cartea Facerii, Crearea lumii si Omul inceputurilor” – ieromonah Serafim Rose.
cartea se gaseste si pdf pe net. Fragmentele de mai sus sant din aceasta carte.
Tot din cartea Facerii… Ieromonah Serafim Rose
„Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Dumnezeu a creat soarele în ziua a patra,
ca să nu socoteşti că datorită lui avem ziua.” Sfântul Vasile învaţă: „Cerul şi
pământul fuseseră făcute mai înainte; după facerea lor a fost
creată lumina, apoi a fost despărţită ziua de noapte, apoi iarăşi s-a făcut
tăria şi arătarea uscatului; apa s-a adunat într-o adunare cu margini fixe şi
determinate; pământul s-a umplut cu cele care au răsărit din el, a odrăslit
mii şi mii de feluri de plante şi s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu
erau încă nici soarele, nici luna, ca să nu spună oamenii că soarele este
pricina şi tatăl luminii, ori ca aceia ce nu-l cunosc pe Dumnezeu să-l so
cotească creator al celor răsărite din pământ. […] Dacă lumina a fost fă
cută mai înainte, pentru ce se spune acum iarăşi că soarele a fost făcut ca
să lumineze ? […] Cuvintele acestea nu sunt contrare celor ce s-au spus
despre lumină. Atunci, la început, s-a adus la existenţă firea luminii;
acum, corpul acesta ceresc a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini
întâi-născute. […] Să nu-mi spui că este cu neputinţă ca acestea să stea
despărţite. Nici eu nu spun că ne este cu putinţă, mie şi ţie, să despărţim
lumina de corpul soarelui, ci spun că cele care pentru mintea noastră nu
sunt despărţite, acelea pot fi despărţite în realitate de Creatorul firii. […]
Să fie spre semne şi spre zile, zice Scriptura. Nu ca să facă zilele, ci ca să
stăpânească zilele. Căci ziua şi noaptea au fost făcute înainte de facerea
luminătorilor.”
Sfântul Ambrozie subliniază îndeosebi acest fapt: .
„Priveşte mai întâi la tăria cerului care a fost făcută înaintea soarelui;
priveşte mai întâi la pământul care a început a se vedea şi era tocmit încă
mai înainte ca soarele să se ivească; priveşte la verdeaţa pământului care a
fost mai înainte de lumina soarelui.
Rugii de mure au fost mai înainte de soare; firul ierbii e mai bătrân ca luna. Aşadar, nu socoti drept zeu acel lucru ale cărui daruri date de Dumnezeu se văd a fi mai preţioase. Trecuseră trei zile; în vremea aceasta nimeni nu s-a îngrijit de soare totuşi strălucirea
luminii se vădea pretutindeni. Căci şi ziua îşi are lumina ei, care şi ea a fost
mai înainte de soare.”
La inceput a creat Dumnezeu: „elohim,uranos kai ghs” .din greacă binenteles .deci a creat Dumnezeu pe lucrătorii lui,cerul cu ingerii si pămantul cu oamenii.traducerile succesive din ebraică si mai apoi din greaca veche, in mod tendentios eronate ,au ca rezultat manipularea credinciosilor.
Timpul este un mod de organizare a treburilor zilnice, nu are legătura cu nimic altceva
5. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
6. Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
7. Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
Apocalipsa 10, 5-7