Până acum, oamenii de ştiinţă nu ştiau cu certitudine dacă animalele noastre de companie înţeleg atât cuvintele pe care le spunem, cât şi tonul pe care-l folosim. Oricine are sau a avut vreodată un câine ştie că animalul său de companie înţelege ceea ce i se spune, însă a şti acest lucru în mod ştiinţific este cu totul altceva.
Atunci când le adresăm cuvintele de laudă cu care i-am obişnuit, câinii percep atât cuvintele cât şi tonul în care o face, arată un studiu recent, în care oamenii de ştiinţă au reuşit să scaneze activitatea cerebrală a animalelor în momentul în care auzeau cuvintele de laudă ale stăpânilor.
„Pentru oameni, atât cuvintele în sine dar şi intonaţia sunt importante pentru înţelegerea sensului, dar nimeni nu a ştiut, până acum, dacă acelaşi lucru este valabil şi pentru câini”, susţine un articol publicat în National Geographic.
Studiul publicat în revista Science arată că reţeaua neuronală a câinilor procesează informaţia într-un mod similar cu al oamenilor.
„Sunt chiar încântat de acestă descoperire. Este extraordinar să observăm o asemenea corespondenţă apropiată între activitatea neuronală la oameni şi câini”, a afirmat Chris Petkov, neuropsiholog la universitatea din Newcastle.
Conducătorul studiului, Attila Andics, studiază animalele canine pentru a înţelege cum anume procesează limbajul creierul mamiferelor. Se pare că primul pas al acestui studiu nu a fost deloc uşor: să-i înveţe pe cei 13 câini ce au luat parte la studiu să stea complet nemişcaţi în aparatele de RMN. În fapt, se pare că doar această etapă a durat câteva luni bune.
„Cea mai grea parte a fost să-i facem pe câini să înţeleagă că trebuie să stea absolut nemişcaţi. Odată ce au înţeles că vrem ca ei să stea complet nemişcaţi, totul a decurs minunat”, a declarat Andics, etnologist la universitatea Eotvos Lorand din Budapesta.
Echipa condusă de Dr. Andics le-a dat câinilor să asculte, în momentul în care aceştia se aflau în aparatul pentru RMN, înregistrări cu stăpânii lor în care aceştia, pe un ton fie laudativ şi apoi neutru rostesc cuvinte laudative urmate de unele neutre.
Rezultatele scanărilor au arătat că emisfera stângă a creierelor câinilor răspunde la cuvântul în sine rostit, iar emisfera dreaptă răspunde la intonaţia rostită.
„Cu alte cuvinte, animalul tău de companie ştie când îl lauzi cu sinceritate”, scrie Carrie Arnold pentru National Geographic.
„Pentru mulţi câini, lauda este adeseori suficientă pentru a-i face să se comporte aşa cum doriţi”, susţine şi Dr. Andics.
Hai ca imi vine sa plang de emotie „stiintifica” – nu mai exerseaza anumalul o reactie fata de de actiunea omului ci intelege „de ce” si „cum”!!!?
Toate retelelel neuronale functioneaza la fel – impulsul exterior „stimuleaza” celula nervoasa care transmite semnalul filtrqat la alte celule. Asta nu inseamna ca a nimalul „stie”
„Intelegerea” animalului este deprinderea (prin antrenament) de a reactiona intr-un anumit fel.
Nu se pune problema constientizarii – deci a intelegerii cuvintelor cu semnificatiile individuale.
La fel face si cand e e ivatat cu semnale sub-sonore, adica dintre cele nepercepute de urechea umana.
SI in acest ca „intelege”? Exista o corespondenta universala intre fluieraturi (ca la morse) si sensul conceptual al cuvantului?
–––
Cernea este in extaz – mai e putin si-o sa spuna la fel stiinto-filii (ca astia nu-s oameni de stiinta cu prostii din astea) ca si delfinii „inteleg”.
––-
Pana la urma, miza e clara: spiritul (cum zice „latinul”) e sufletu’ si la om si la animale…
Daca sufletu se ocupa de „minte” inseamna ca si cainele are minte….
Ia pune-i un ciolan (de ala cu carne) in fata si zi-i sa nu mance; explica=i ca e sanatos sa astepte pana a doua zi dimineata ca sa nu faca indigestie…
Nu-l dresa, ca unii isi invata cainele sa nu manance decat ce-i da stapanu’, sa nu fie otravit cica…
Ce zici – il va „atinge” sau va „intelege” ca nu e bine…
––––
Mai oameni buni, ne-o fi placand animalele – da nu au suflet dupa cum este descris la crestini si deci nici ratiune, nic alte celea care sint ale omului.
Dupa papistasi, eretici, pagani, animisti (!) ei CRED ca sufletul e si la om si la animale, pasari, plante, pesti…
EI pricep ceva cu „spiritul” si zic ca [doar] asta einseamna suflet.
Daca animalul ar avea suflet el ar avea ratiune… ar intelege ce e bine si ce e rau dintr-o morala pe care si-ar insusi-o…
Da’ chiar ne-am tampit sa credem asa bazaconii?
=========================================
Sf. Maxim Mărturisitorul …., vorbind despre sufletul animalelor, spune așa:
„Sufletul are trei puteri:
– prima este cea prin care se hrăneşte şi creşte.
– a doua, cea a imaginaţiei şi a instinctelor,
– iar a treia este cea a inteligenţei şi raţiunii.
Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri.
Animalele din primele două.
Oamenii din toate trei”.
Precizarea este foarte utilă, pentru că face distincție între
– viața biologică, aplicabilă plantelor și animalelor,
– și instincte, care țin doar de animalic.”
–––-
….., iată că
– dintr-o anumită perspectivă, animalele au suflet,
– iar din altă perspectivă, animalele nu au suflet.
„Pentru a nu se face confuzii între cele două înțelesuri ale „sufletului”, teologia a introdus un termen care să facă distincția necesară: spirit (sau duh).
Prin urmare,
– omul este și „suflare de viață” dar și „spirit”,
pe câtă vreme
– animalele sunt doar „suflare de viață”.
Din acest punct de vedere, animalele nu au suflet.”
… Depinde dacă privim
– latinește (suflitus)
– sau grecește (psyché).
(în greacă, sufletul este tradus prin ψυχή (psyché).
Este ceea ce ne face unici și irepetabili, adică „persoane”.)
…..
Ne zice Parintele Staniloae ceva de lamurire:
„Dintre cele trei aspecte ale sufletului,
– cel mai descoperit aspect ne este ratiunea, aceasta avand parca rolul de revelare numit si Logosul divin, cum il are in raport cu Sfanta Treime.
– ne este mai putin descoperita – mintea („νouσ”), cu posibilitatile ei mai directe de cunoastere, si anume de cunoastere a celor spirituale
– aproape de tot acoperit ne este, la inceput, „duhul” sau „inima”, caci „duhul” petrece in adancurile noastre, cum petrece Duhul Sfant in adancurile Dumnezeirii (I Cor. 2, 11).”
….
Si ne mai zice:
„Este cu totul altceva: e ratiunea asta prin care judeca toate, prin care este constient de toate.
Au si animalele o ratiune, dar e o ratiune obiect; omul e o ratiune subiect.
Este adevarat ca sunt si animale care parca au afectiune, sunt caini, pisici, chiar in flori, in plante e ceva care parca e un fel de simtire, dar o simtire inconstienta; e altceva.
Are si cainele o afectiune fata de stapanul sau, dar nu e totusi ratiunea care gandeste la viitor, care vede pe toate in armonia lor.”
Chiar trebuia pusa poza cu un caine de lupta(ucigas)? Cea din stanga.
multumim… nu si-a dat seama editorul care a postat
Multumesc. poate nici eu n-as fi remarcat dar de ceva vreme(cred ca de vreun an-doi) aproape nimeni nu mai respecta legea care obliga purtarea botnitei de catre cainii periculosi. Sunt peste tot, chiar si in parcuri, pe langa copii unii chiar si fara lesa. Doar mila lui Dumnezeu…
E o poza draguta si ambii catei sunt simpatici in ea,indiferent de rasa de care apartin. Cata rautate in comentarii care nu-si au rostul….
poza la care face referire timisorean1 a fost schimbata, ca intr-adevar era un pitbul
ORICE animal care va fi iubit si de care se va ocupa cineva indeaproape si cu drag si rabdare poate intelege cateva cuvinte si executa comenzi scurte,nu inteleg de unde atata mirare si agitatie pe subiectul asta….Cine nu crede sa incerce singur,Simplu..