Secţiile de votare pentru alegerile parlamentare din Germania s-au închis, duminică, la ora locală 18.00 (ora 19.00 – ora României). Partidul Angelei Merkel, CDU/CSU, a obţinut 32,9%, potrivit rezultatelor unui exit-poll prezentat de postul ARD.
Social democraţii lui Martin Schulz au obţinut 20,6 la sută, iar AfD, partidul de extremă-dreapta (n.n. considerat extremist pentru că este naționalist și anti-imigranți), a câştigat 13% din voturi şi intră în Parlament.
Rezultatele exit-poll-urilor sunt anunţate pentru prezenţa la vot până la ora 17.00.
Rezultatele sondajelor arată că CDU, partidul Angelei Merkel a câștigat alegerile, obținând cel mai mare număr de voturi – 35% dintre sufragii. Principalul contracandidat, martin Schulz și partidul Social-Democrat a obținut 20%.
Surpriza vine din partea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, AfD este a treia formațiune politică din germania după ce a obținut în jur de 13% dintre sufragii.
Alegerie din Germania si merkel. Sau cacialmaua de alege intre doua rele maxime…, vai de poporul German ce-a ajuns, daca atat i s-a oferit sa aleaga dintr-un intreg popor.. Hai sa ne facem ca alegem, ca oricum ce alegem e ABSOLUT tot aia..
Adica exact ce se spune aici, in poem excelent, interpretat bine..
https://www.youtube.com/watch?v=7jk8SMJ51eA
http://dantanasescu.ro/2011/09/30/destainuirile-unui-bancher.html
.
Intre timp, dulapul din fruntea tarii continua politica progresista de sexualizare pe invers a societatii:
https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
„… Instrumentalizarea ce a urmat a fost inimaginabilă, dând dovada unui geniu pe care omul neinițiat în arta marilor diversiuni, nu o percepe și nici nu poate s-o înțeleagă. Ofensiva în Orientul Mijlociu și nordul Africii a culminat cu primăvara arabă și s-a agravat cu începutul iernii islamice. Această mișcare regizată cu măiestrie de C.I.A., a dus la destabilizarea treptată a regimurilor independente din Orientul Mijlociu, trecând prin nordul Africii și întinzându-se până în extremitatea Oceanului Atlantic, în zona Saharei Occidentale: sub deviza instalării „democra-dictaturilor” imperialiste. După asasinarea sau înlocuirea cu forța a liderilor s-au privilegiat pentru conducerea zonelor ocupate crearea și finanțarea organizațiilor teroriste, precum Al-Qaeda, Daesh, și filiale ale acestora. Aceste organizații radicale au început să inițieze procedeul de „invazie inversată”, instaurând regimul terorii, și începând guerilla împotriva populaților, folosindu-se înșelător la nevoie și de cascheta rebelilor. Climatul de teroare generalizat a dus la părăsirea țărilor ocupate a milioane de oameni care, deloc întâmplător, au luat drumul Europei. Cei care au organizat totul fiind bineînțeles bolnavul de serviciu, și supozitorul acestuia! Restul poveștii o cunoaștem cu toții: Marea Mediterană avea să devină un imens acvariu în care peștii erau hrăniți cu carne de om.
– Potopul european, visat de „minoritarii înverșunați”, putea să înceapă!
Mărturia cutremurătoare a unui tânăr crescut de părinți homosexuali: M-a lăsat traumatizat din punct de vedere emoțional și mi-a transmis o stare de confuzie. Am rămas cu un imens gol în viață, deoarece niciodată nu m-am simțit iubit
http://stiripentruviata.ro/un-tanar-crescut-de-parinti-homosexuali-se-opune-casatoriei-intre-persoane-de-acelasi-sex-am-ramas-cu-un-imens-gol-in-viata-deoarece-niciodata-nu-m-am-simtit-iubit/
Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc împreună cu ei. Homosexualitatea lor era ca o religie, păreau să aibă permanent nevoie să şi-o afirme prin tot ce făceau. Parcă se simţeau nevoiţi să-mi dovedească faptul că ei erau homosexuali. Era religia, identitatea, stindardul lor. Nu vorbeau decât despre aceasta. Era subiectul lor preferat, nimic altceva nu îi interesa la fel de mult. Se prezentau spunând ceva de genul: „Salut! Sunt Simon şi sunt gay [nota ed. – cuvânt folosit de homosexuali pentru a da o conotaţie pozitivă homosexualităţii]”. Oamenii obişnuiţi nu fac aceasta. Nu se prezintă: „Salut, sunt Simon şi sunt hetero-”, dar Tata şi partenerul aşa făceau, obligându-i pe ceilalţi să ia cunoştinţă de preferinţele lor.
Aluziile sexuale erau la ordinea zilei. Tot timpul „măsurau” alţi bărbaţi, deşi erau împreună de 13 ani. Nu erau apropiaţi, deşi locuiau împreună, ceea ce nu puteam înţelege. De exemplu, mergeam la supermarket, iar ei se apucau să se uite la alţi tipi şi să-şi zică unul celuilalt: „Nu că arată bine?”. Mă siţeam extrem de stânjenit. Nu simţeam că-mi pot invita prietenii acasă, fiindcă totul era „gay” la noi. Se comportau homosexual, vorbeau homosexual, acţionau homosexual şi aşa mai departe. Totul părea extrem de exagerat şi nenatural, iar eu mă temeam de ce puteau spune prietenii mei dacă i-aş fi adus acasă. Nu îl puteam prezenta pe tata colegilor, pentru că îmi era ruşine cu el. După ce prietenii mei plecau de la mine, ei doi făceau comentarii cu tentă sexuală despre ei, ceea ce mi se părea respingător.
Tata şi partenerul lui mă sărutau pe obraz. Nu mă simţeam niciodată confortabil cu aceasta. O făceau chiar şi spre finalul adolescenţei. Dar eu ştiam de la prieteni şi de la televizor că băieţii aflaţi la adolescenţă nu mai sunt sărutaţi de taţii lor.
Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc împreună cu ei. Homosexualitatea lor era ca o religie, păreau să aibă permanent nevoie să şi-o afirme prin tot ce făceau. Parcă se simţeau nevoiţi să-mi dovedească faptul că ei erau homosexuali. Era religia, identitatea, stindardul lor. Nu vorbeau decât despre aceasta. Era subiectul lor preferat, nimic altceva nu îi interesa la fel de mult. Se prezentau spunând ceva de genul: „Salut! Sunt Simon şi sunt gay [nota ed. – cuvânt folosit de homosexuali pentru a da o conotaţie pozitivă homosexualităţii]”. Oamenii obişnuiţi nu fac aceasta. Nu se prezintă: „Salut, sunt Simon şi sunt hetero-”, dar Tata şi partenerul aşa făceau, obligându-i pe ceilalţi să ia cunoştinţă de preferinţele lor.
Aluziile sexuale erau la ordinea zilei. Tot timpul „măsurau” alţi bărbaţi, deşi erau împreună de 13 ani. Nu erau apropiaţi, deşi locuiau împreună, ceea ce nu puteam înţelege. De exemplu, mergeam la supermarket, iar ei se apucau să se uite la alţi tipi şi să-şi zică unul celuilalt: „Nu că arată bine?”. Mă siţeam extrem de stânjenit. Nu simţeam că-mi pot invita prietenii acasă, fiindcă totul era „gay” la noi. Se comportau homosexual, vorbeau homosexual, acţionau homosexual şi aşa mai departe. Totul părea extrem de exagerat şi nenatural, iar eu mă temeam de ce puteau spune prietenii mei dacă i-aş fi adus acasă. Nu îl puteam prezenta pe tata colegilor, pentru că îmi era ruşine cu el. După ce prietenii mei plecau de la mine, ei doi făceau comentarii cu tentă sexuală despre ei, ceea ce mi se părea respingător.
Tata şi partenerul lui mă sărutau pe obraz. Nu mă simţeam niciodată confortabil cu aceasta. O făceau chiar şi spre finalul adolescenţei. Dar eu ştiam de la prieteni şi de la televizor că băieţii aflaţi la adolescenţă nu mai sunt sărutaţi de taţii lor.
Cineva a dat o petrecere când a împlinit 40 de ani. Am crezut că eram invitaţi. Nu ştiam că Tata mergea acolo pe post de divertisment. M-am trezit cu el că apare îmbrăcat în femeie, interpretând o melodie Abba… Nici măcar nu mă avertizase. E ca şi cum i-ai face cuiva o farsă urâtă. Mi-a venit să intru în pământ, de-a dreptul…
Nu puteam vorbi cu ei despre problemele mele de pubertate, deoarece nu erau suficient de „bărbaţi” ca şi comportament şi atitudine. Parcă aş fi vorbit cu nişte femei. Până la urmă am avut conversaţia respectivă cu un asistent social.
Am stat cu ei până când am împlinit 17 ani. Atunci tata s-a despărţit de el şi m-a dat şi pe mine afară din casă.