Și NORVEGIA administrează SUPRADOZE de medicamente pacienților din AZILURI

E greu să nu simți o nevoie extraordinară de a te îngriji cât mai bine posibil atunci când auzi ce se întâmplă cu persoanele în vârstă în aziluri. În timp ce poveștile horror cu incidente de genul atribuirii unui tratament greșit erau cândva cap de afiș și sunt extrem de tulburătoare, astăzi există totuși o problemă mult mai necunoscută care provoacă mult rău locatarilor din aziluri: supramedicația.

Cel mai recent studiu din Norvegia arată cât de extinsă este această problemă. Când cercetătorii au studiat dosarele medicale a 1000 de norvegieni locatari ai azilurilor de bătrâni pe parcursul a 6 ani, intervievând prin chestionare rudele, ei au găsit că medicația folosită pentru afecțiuni mentale era remarcabil de ridicată, indiferent dacă rezidenții aveau demență sau nu.

Pacienți ce prezentau simptome precum halucinații, comportament agresiv și irascibilitate, cel mai probabil li se atribuiau medicamente psihotice. În plus, au remarcat că mulți pacienți continuau să ia aceste medicamente chiar și după ce își reveneau, aruncându-i într-o zonă de risc ridicat de atac cerebral, infarct sau chiar moarte.

Conducătorul studiului ce s-a publicat în jurnalul de geriatrie BMC, spunea că antipsihoticele nu ar trebui folosite ca primă opțiune de tratament și că atunci când sunt folosite, ar trebui administrate cât mai puțin timp posibil. Anne Sofie Helvik spune că principala grijă ar trebui să fie calitatea înaltă a serviciului de îngrijire, nu de medicație. Ea arăta că doctorii în mod obișnuit petrec doar câteva ore în azil, bazându-se pe informațiile pe care le primesc de la asistente. De aceea ea simte că asistentele sunt cheia pentru ca acești pacienți să beneficieze de un sistem mai bun de observare a simptomelor și oferirea de informații relevante medicilor pentru ca ei să ia decizia cea mai bună.

Este nevoie de pregătire mai bună pentru îngrijitori

Studiul a aflat de asemenea că cei ce locuiesc în aziluri pe perioade mai lungi de timp, au șanse mai mari să le fie prescrise tratamente antipsihotice sau anxiolitice. Ea teoretizează că noii rezidenți uneori primesc extra atenție în timp ce se integrează în grup, în timp ce aceia care sunt de mai mult timp nu primesc aceeași cantitate de atenție.

În plus, cei ce locuiesc în aziluri mai mari, iau pastile anti-anxietate pe perioade mai lungi de timp și mai des decât locatarii azilurilor mai mici. În timp ce studiul nu a identificat o explicație specifică, Helvik simte că nivelul zgomotului din aceste clădiri poate fi un factor generator de anxietate pentru locatari.

Ea arăta de asemenea că schimbările bruște în rândul personalului azilului poate afecta continuitatea îngrijirilor. Ea menționa că asistentele au nevoie de o pregătire mai mare când vine vorba de înțelegerea nevoilor pacienților și de o înțelegere mai aprofundată a efectelor secundare ale medicamentelor.

Costurile pot fi de asemenea un factor. Șeful Asociației Norvegiene pentru Pensionare și Îngrijire, medicul Kjellaug Enoksen spunea că tratarea pacienților este mai ieftină decât angajarea de îngrijitori în ture și de asemenea că îngrijitorii au nevoie de o pregătire mai bună.

Supramedicația celor în vârstă este o problemă și în SUA

Supramedicația în azilurile de bătrâni este de asemenea o problemă în SUA, unde datele arată că peste 123 000 de pacienți au decedat în 2014 doar în urma supramedicației. Este alarmant când iei în considerare că peste o treime din pacienții de la urgențe cu reacții adverse la medicamente sunt pacienți de peste 65 de ani, un procentaj ce a crescut dramatic din anii 2005-2006 când procentajul era de 26%.

Antipsihoticele și opioidele sunt doar câteva din calmantele aflate în spatele acestei creșteri. Reacțiile alergice la antibiotice și hemoragiile provocate de anticoagulanți sunt câteva probleme generate de medicamente.

Chiar dacă antipsihoticele nu sunt aprobate pentru pacienții cu demență, o treime din cei cu demență ce petrec peste 100 de zile în azil primesc acele calmante cu riscul de a muri sau de a dezvolta probleme de mișcare și tensiune scăzută. Aceasta îi alertează spre a prescrie și mai multe medicamente pentru a vindeca efectele secundare, generând astfel un cerc vicios de supramedicație – și profituri notabile pentru Big Pharma. Nu cumva generația noastră de vârstnici merită să trăiască mai bine ?