Am primit pe e-mail:
Pauza: in cancelarie (de fapt, o sala de mese cu o bucatarie, unde iti poti face un ceai sau o cafea). Alaturi, un profesor de stiinta (biologie), cu care intru in vorba. Nu mai discutasem cu el, decit “buna ziua”, “buna ziua”… La scoala aceasta cu vreo 8oo de elevi sunt cam 70 si ceva de cadre didactice, si se intampla sa nu-i poti cunoaste pe toti, dintr-o data. Deschid discutia, cam direct: “imi e greu sa spun minciuni, mai ales in legatura cu asa-zisa teorie a evolutiei, cu toate ca sunt prezente atit de mult fraze sforaitoare in manuale, dar fara NICI O DOVADA!” Omul devine foarte interesat si zice: “Cum sa nu, sunt atit de multeeee…” Il rog sa dea UN SINGUR EXEMPLU de evolutie, cu demonstratie cu tot. Urmeaza o poliloghie din care am incercat sa gasesc puncte de sprijin pentru ce intentiona, cred eu, ca vrea sa spuna.
Se referea la o oarecare specie de iguana, care izolata fiind pe o insula de nu se stie cit timp, s-ar fi schimbat asa de mult incit nu se mai putea incrucisa cu acea “din vechime”. Deci, spunea el, s-a creat o noua specie! Incerc sa-i spun ca ar putea fi doar o adaptare la mediu, ce a dus la acea “schimbare”, dar e posibil ca in timp “noua” iguana sa se poata intoarce la obiceiul din trecut. Asa cum se intampla la diverse specii de insecte, pesti, soparle, chiar si pasari, unde in lipsa masculilor (datorita unor catastrofe locale), aceste femele totusi dau nastere la pui printr-o reproducere asexuata (partenogeneza). Dar atunci cind masculii sunt din nou prezenti, reproducerea va avea loc in mod firesc, ca inainte! Oricum, mai spuneam, este doar o adaptare si NU crearea unei noi specii!
Omul nostru a devenit ceva mai virulent, adaugind ca “in timp indelungat, atit de multeeeee lucruri se pot schimba; in milioane si milioane de ani, dramatismul modificarilor va fi asa de evident!” Intr-adevar, OROARE! E oroare pentru ca ratiunea umana cea cazuta “se ridica” prin imaginatie bolnavicioasa: deci acest profesor, ce are doctoratul in biologie si lucrase in cercetare, acum cauta sa justifice tot felul de aberatii, prin recurgerea la fantezii de tip Hollywood! Pentru ca in mica noastra discutie, profesorul de biologie justifica asa-zisa teorie prin aberatii probabilistice. Am incercat apoi sa demonstrez cum ca “perioadele lungi de timp” NU se pot demonstra, pentru ca metodele de lucru (toate stiintifice!) dau lungimi de timpi total diferite.
Cu alte cuvinte, daca o roca, sau o fosila sunt analizate conform mai multor metode, de FIECARE DATA, TIMPII SUNT DIFERITI! Adica, cercetatorul are de ales metoda si timpul care-i convin cel mai mult! Si sunt multe astfel de exemple practice: prin 1980, cind vulcanul Mount St Helens din statul Washington a izbucnit in flacari si cenusa, cauzind distrugerea a o treime din masa acestei formatiuni georgrafice, studenti de la diverse universitati au adunat roci abia formate si le-au trimis la analiza, in diverse locuri. Ei bine, bucati din aceiasi roca (formata cu citeva saptamani in urma) au fost analizate in diferite laboratoare si s-au gasit DIFERITE VECHIMI, de la citeva mii pina la milioane de ani!!! Studentii respectivi, care stiau de unde luasera mostrele, au facut-o pentru a demonstra iluzoria metoda de “calcul” a timpului…
Esecul unor astfel de calcule trebuia sa fi fost cunoscut de mai toata lumea, insa oamenii de stiinta sunt prea plini de ei insisi, fara sa mai vada ca toate metodele de calcul se bazeaza pe eroarea aceasta: procesele de dezintegrare NU au o manifestare constanta! Adica, o schimbare ce are loc intr-un timp scurt si usor de cercetat NU poate fi ridicata la o putere matematica, pentru a explica fenomene indelungate, pe care de fapt nici nu le cunoastem cit de lungi ar putea fi! Cel mai simplu exemplu ar fi “cit de multa rugina se depune pe un obiect metalic?” Daca, sa zicem, intr-un an e un milimetru, in zece ani ar trebui sa fie un centimetru. DAR NU E ASA, pentru ca acele conditii in care obiectul se gaseste, se pot schimba dramatic: ploaia devine abundenta, sau e seceta, ori e inghet ori vreme torida, sau alte si alte variabile pe care nu le stim. Si daca grosimea ruginei este zece milimetri, NU inseamna ca au trecut zece ani, ci poate douazeci sau poate doar un an!
Astfel de metode sunt folosite pentru “calculul” milioanelor de ani, dar biologul nostru citise prea mult din Dawkins, Sagan, Gould, etc si nu putea concepe ca ar putea fi altfel! De fapt chiar imi recomanda un asfel de autor, pentru a-mi lamuri dubiile… Ce chestiune simpla: totul este doar o PROPAGANDA desantata, din care obtii bani, faima si toate cele. Iar bietul elev e supus acestei ideologii ateiste, ce i se prezinta drept o demonstratie ce trebuie inghitita nemestecat, pentru ca asa vrea omul de ne-stiinta, cu falsa autoritate pe care o arata unei multimi ne-stiutoare, si care parca nici nu mai vrea sa stie. Despre cum s-a ajuns aici, oricine interesat sa afle, poate afla…
In ceea ce priveste notarea elevului: am gasit ca sursa acestei reguli este… Charles Darwin! Citez: “Identificati 20% din populatie considerata a fi capabila sa devina lideri, alti 30% capabili sa fie profesionisti de tot felul, alti 30% ce vor fi parte a fortei de munca, chiar daca sunt de fapt analfabeti, si 20% din oameni ce-i putem considera de ne-educat.” Curbura Gausssiana este un rezultat al acestor parari spuse de unul din “tatii” evolutiei, curbura dupa care se muleaza notele date in clasa. Trebuie sa subliniez ca numitele categorii de A, B, C, D, E, F (unde A ar fi nota 10, etc.) si cu varianta High Distinction, Distinction, Credit, Pass, Fail sunt notele date la scoala, in Vestul (salbatic)…
