INCALCAREA prevederilor legale interne si internationale de catre englezi in cazul FLORIN BARBU explicata de CRISTIAN DIACONESCU (jurist si fost ministru de Externe) la emisiunea „Jocuri de Putere”

Am primit pe e-mail:

Florin Barbu, aflat in greva foamei in fata Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti pentru a protesta impotriva darii abuzive si ilegale in adoptie de catre statul englez a celor doi copii ai sai cetateni romani, a participat luni, 3 iulie 2017, la emisiunea Jocuri de Putere moderata de domnul Rares Bogdan.

Iata o selectie cu observatiile si punctele de vedere foarte pertinente ale domnului Cristian Diaconescu, de profesie jurist, fost judecator, fost ministru al Justitiei si fost ministru de Externe.

Prin telefon a intervenit foarte hotarat si doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educatiei, accentuand obligatia statului roman de a aduce copiii in tara cu toate demersurile necesare.

……………………………………..

Rares Bogdan: Dumneavostra aveti incredere, la fel ca mine de altfel, in fostul ministru al Afacerilor Externe si ministru al Justitiei, domnul Cristian Diaconescu. Buna seara, domnule ministru! Va multumesc ca ati acceptat invitatia noastra!

Domnule ministru, ce poate sa faca statul roman pentru un copil, pentru un cetatean aflat … , ce trebuie sa faca statul roman si daca puteti sa-mi faceti o comparatie cu statul Israel, statul american si statul german ?

Cristian Diaconescu: Ati ales interesant cele trei state: Israel, Germania sau mai ales Statele Unite. In primul rand, cetateanul roman aflat in afara tarii are drept absolut de protectie din partea statului roman ( … legea 272/2004). In legatura cu afacerile judiciare pe care le are la un moment dat, oficiul diplomatic – zona consulara – are obligatia legala sa asigure sprijin in instanta pana cand cetatean partea romana aflata intr-o anumita cauza isi poate apara singura drepturile; deci, evident, ca este o chestiune de apreciere functie de etapa procesuala, functie de capacitatile financiare, materiale ale persoanei in cauza, dar in orice caz, cel putin la inceput, cel putin in conditiile in care o persoana e pusa in fata unei situatii pe care o intelege mai greu, pentru ca nu neaparat cunoaste legislatia statului respectiv, evident ca exista o obligatie a oficiului diplomatic, nu numai de a se interesa, ci si de a asigura asistenta necesara. Cred ca daca de la bun inceput lucrurile ar fi fost in regula din punct de vedere legal, situatia ar fi fost poate alta. Speranta mea e ca situatia ar fi fost poate alta. De ce? Pentru ca drepturile copilului intr-un stat european precum Marea Britanie sunt protejate si de legislatia interna si de legislatia internationala: de la Conventia ONU privind drepturile copilului – cred ca ati studiat lucrurile astea – pana la Conventia europeana privind protectia drepturilor civile, etc.

Ideea de baza, care este? Inclusiv autoritatile unui stat precum Marea Britanie, este aceea de a pastra copilul in familie, chiar in sensul de familie extinsa, de a lasa libera posibilitatea – si aici e o chestiune interesanta – inclusiv autoritatile britanice trebuiau sa faca acest gen de demersuri. Adica sa gaseasca acele modalitati ca un copil sa nu fie despartit de parintii biologici, ca un copil sa nu fie pus in situatia de a-si pierde identitatea nationala, legatura cu familia chiar in sens extins. Deci si lor le incubau aceste obligatii. Pare-se ca in situatia dumneavoastra lucrurile n-au stat chiar asa. Pare-se ca demersurile au fost practic impotriva intereselor si drepturilor copilului. Repet, nu fac proces de intentie, nu cunosc neaparat speta, dar asa la prima vedere rezulta ca nici pe departe autoritatile britanice, care au reactionat … De fapt dumneavoasta va certati cu … ati avut certuri cu persoana cu care locuiati, sau sotia. Bun! De unde au aflat ei aceste lucuri? De la vecini?

Ana Maria Nedelcu: Chiar mama suna la Protectia Copilului, sa … de fapt la Politie. De fiecare data cand se suparau, aveau certuri, suna. Nu mai facea plangere si am aicea cazierul domnului Barbu care este curat.  

Cristian Diaconescu: Sesizarea, adica vroiam sa va intreb, sesizarea s-a facut in legatura cu comportamentul dumneavoastra fata de copil sau relatia dintre dumneavoastra ?

Florin Barbu: Din relatie

Cristian Diaconescu: Sesizarea nu a fost facuta in legatura cu tratamentul copiilor direct?

Florin Barbu: Nu, nu, noi niciodata n-am avut probleme cu copiii

Cristian Diaconescu: Pentru rele tratamente care ar fi fost aplicate?

Ana Maria Nedelcu: Chiar instanta spune in decizia de pe 22 decembrie 2014 ca este ireprosabil cum cei doi parinti se poarta cu copiii, ci numai ca cei doi au conflicte unul cu celalalt, atat.

Cristian Diaconescu: Deci nu a avut in mod obiectiv posibilitatea sa se apere, sa ceara ce trebuia cerut autoritatilor britanice intr-o astfel de situatie. Repet, pentru toate statele membre la conventii si la pacte europene ideea separarii.. in primul rand ca nu exista ideea separarii definitive de copii. Ideea separarii de copil este ultima instanta in conditiile in care lucrurile nu mai pot fi remediate in alt fel. Iar nu persoana in sine, persoana in cauza, trebuie sa faca aceste demersuri, ci institutiile statului respectiv.

Toate aceste lucruri insa trebuie intelese intr-o anumita logica. Sigur ei reactioneaza destul de rapid si destul de dur la anumite aspecte care tin de relatiile interfamiliale. Acesta este un aspect. Dar pe de alta parte au si obligatii, cat se poate de clare. Ati dat cele trei state ca exemplu, le dadeam si eu exemplu, va spun sincer. Nu stiu daca intr-o situatie similara s-ar fi intamplat asa ceva daca copiii erau cetateni americani, israelieni sau germani … pentru ca ati mentionat acele state.

O cauza aproape clara de separare a copiilor pe un timp limitat este, de exemplu, dovedirea consumului de droguri in familie. Pai daca mergem pe aceasta chestiune, cred ca multe precedente ar fi operationale din acest punct de vedere. Deci, pe scurt, a fost lasat singur.

Doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educatiei, a intervenit in direct prin telefon:

Deci as separa lucrurile in doua si anume: cred ca obligatia statului roman este de a aduce copiii in tara. Si a doua problema este cui sunt dati acesti copii in custodia si in ingrijirea, in responsabilitatea si in protectia cui. Statul roman cred ca este prima institutie care trebuie sa asigure protectia acestor copii si sa-i aduca in tara cu toate demersurile necesare. Cred ca este obligatia statului roman sa aduca acesti doi cetateni minori romani in Romania si sa se ocupe de protectia lor. Asta cred eu ca trebuie facut.

Rares Bogdan: Aici nu vorbim doar de relatia copii-parinti, vorbim de relatia stat roman – cetatean roman …

Ecaterina Andronescu:  Exact, si punem in centru cei doi copii care au nevoie de protectia statului roman, stat care are obligatia sa-i protejeze. Asta e punctul meu de vedere.

Rares Bogdan: Domnule ministru, ce se poate face in acest moment, care ar fi demersurile care ar trebui incepute sau continuate pentru ca totusi acesti copii sa se reintoarca in tara?

Cristian Diaconescu: Realist … nu vreau sa ma pronunt pe chestiunile judiciare … Nu, si n-ar fi decent din punctul meu de vedere. Ma rog, nu mi se pare ca prea multe lucruri ar putea fi facute din acest punct de vedere, dar cred ca 2 lucruri ar fi importante. In primul rand, ca intr-adevar statul roman … si va spun sincer, pentru ca o cunosc si imi fac datoria sa o spun, eu am incredere in Andreea Pastarnac pentru ca a fost ambasadorul nostru in Israel, legat de ce spuneati; deci daca este vorba sa stie anumite fineturi de dialog, este cat se poate de in regula, dupa parerea mea.

In al doilea rand, am inteles ca la un moment dat s-a pus in discutie ca familia extinsa a dumneavoastra sa o poata prelua. Sa fie clar acest lucru.

Florin Barbu: Da. Deci noi avem 2 avize pozitive de la Protectia Copilului Romania, ca avem 2 adrese in Romania unde copiii se pot bucura de absolut tot ceea ce este necesar sa aiba o copilarie frumoasa.

Cristian Diaconescu: Deci pe cale – va spun, nu pot sa spun care e coeficientul de succes, e o chestiune de dialog bilateral – dar pe cale amiabila, dialogul bilateral, cunoscand cat se poate de serios si legislatia britanica, pentru ca ei sunt membri la toate conventiile pe care le spuneam, deci au inclus-o in legislatia nationala, au inclus conventiile alea in legislatia nationala si atunci, sigur printr-un demers serios pentru ca este o problema intr-adevar deosebit de grava care n-ar avea rost sa va provoace dumneavoastra astfel de probleme, sa puna relatia intre noi si Marea Britanie intr-o lumina neplacuta, sa dea nastere la o serie de interpretari; eu nu vreau sa discut sub nici o forma de cei carora le-au fost dati spre adoptie copiii. Nu, nu aceasta-i tema; tema dumneavoastra e sa va luati copiii inapoi, punct. Adica daca vreti sa ma ascultati. Ideea de a muta discutia intr-un alt plan nu va foloseste. Dar, e posibil ca printr-o varianta amiabila, cel putin sa se stabileasca o procedura cu institutia britanica in legatura cu modul in care la un moment dat:

unu: sa vi se asigure accesul, deci sa vi se asigure posibiltatea de a lua legatura cu copiii; este o chestiune minimala, dar asta este un drept al dumneavoastra, este un drept al dumneavoastra care incuba obligatia lor,

si in al doilea rand: sa se gaseasca pasii necesari pentru a se reveni la situatia dinainte.

Ma bucur ca spuneati ca aveti totusi o zona cel putin a familiei dumneavoastra care poate in acest moment sa fie un argument, pentru ca statul roman trebuie sa aiba un argument din acest punct de vedere, dupa care sa se procedeze in continuare. Nu stiu, asa mi se pare acum, la o prima analiza.     

Sa stiti ca vectorul cel mai eficient – sigur conteaza presiunea publica – vectorul cel mai eficient este Ministerul de Externe prin ambasade.

Se poate deschide o noua cauza, se poate deschide o noua cauza. Da, pentru ca a epuizat caile de atac pe o parte, dar poate deschide o noua cauza in legatura cu modul … De ce? Pentru a face o ancheta sociala si a vedea ceea ce spune domnia sa (nota: daca copiii sunt bine acolo unde sunt acum, la cei doi homosexuali), sa fie probat.

Ana Maria Nedelcu: … si i-au dat spre adoptie contrar, cum a spus domnul ministru, legislatiei din Anglia care spune ca copiii trebuie dati spre adoptie acolo intr-o familie, daca se poate de romani, daca parintii sunt decazuti din drepturile parintesti, pentru a se pastra cultura romanesca …

Cristian Diaconescu: … pentru a nu-i indeparta de legatura biologica si identitatea nationala.

Statul roman probabil ca ar trebui sa inteleaga faptul ca si intre prieteni, noi si britanici sa spunem, sau noi si norvegieni, exista o chestiune de principiu. Ma uitam pe niste bloguri legat de situatia dumneavoastra, ca am vrut si eu sa vad cateva elemente acuma repede, si peste tot sunteti considerat imigrant, de exemplu, in zonele britanice. Deci, statul roman ar trebui sa inteleaga faptul ca cetateanul european, indiferent de starea sa materiala, indiferent de statutul in care se afla la un moment dat, este EGAL cu celalalt cetatean european. Asta e premiza de la care se pleaca.

Rares Bogdan: Credeti ca un astfel de caz, domnule ministru Diaconescu, s-ar fi intamplat daca cetateanul respectiv era un olandez sau un american sau neamt?

Cristian Diaconescu: Nu cunosc un precedent in sensul spus de dumneavoastra, nu cunosc. Pe de alta parte, si noi si britanicii aplicam aceeasi legislatie europeana, avem aceleasi legi practic pe astfel de domenii. In nici una dintre aceste legi nu scrie ca iau niste cetateni romani, europeni, fara capacitate de exercitiu, pentru ca sunt sub 14 ani copiii, si-i dau la niste cetateni britanici fara acordul parintilor, fara acordul unei familii extinse, fara acordul statului ai carui cetateni sunt. Deci nu exista o baza legala din acest punct de vedere. Cum s-a ajuns in situatia asta, ma rog, s-a discutat. Deci pornind de la aceasta premiza, prin cooperare, prin dialog inclusiv in instante de judecata, evident ca situatia trebuie repusa in conditiile normale. Acum e mai greu decat in 2014, clar, e foarte greu, dar nu este imposibil. Repet, pentru ca premiza de la care s-a plecat nu are baza legala, nici la noi, nici la ei, pentru ca avem aceleasi legi.