Mesajul şi miracolul Sfintei Fecioare la Fatima în 1917 este unul dintre cele mai mari evenimente din istoria Bisericii catolice.
La 100 de ani de la aceste momente definitorii ale creștinismului, echipa ”În Premieră” merge pe drumul pelerinilor și vă arată imagini unice ale celor care îl caută pe Dumnezeu.
La Fatima, în Portugalia, începând cu data de 13 mai 1917, Maica Domnului a apărut de şase ori lui Francisco (în vârstă de 9 ani), Jacinta (7 ani), şi Lucia (10 ani), trei mici păstori din zonă.
Spre Fatima se îndreaptă sute de mii de oameni. Inclusiv din România.
Alături de profesorul Vicențiu Ciocan, ”pelerin de profesie”, zeci de români ajuns la cele mai importante locuri de pelerinaj ale lumii catolice.
O româncă din Vatra Dornei, stabilită în Portugalia, se pregătește să meargă la Fatima, așa cum o face an de an. Dar nu caută ajutorul lui Dumnezeu, ci vrea doar să-i mulțumească.
A plecat din România cu doar câțiva euro în buzunar, iar acum conduce o afacere prosperă.
”Credința a fost cea care m-a salvat și mi-a dat putere. Când am acceptat trecutul și viața pe care am avut-o, toată viața mea s-a schimbat” povestește Monica.
Sărăcia i-a umbrit prima parte a vieții și, din cauza ei, a ales drumul străinătății. Ușor-ușor, a urcat pe scara ierarhică.
Prin căderea în astfel de „pelerinaje”, mirenii culeg roadele otrăvite oferite de păstorii ecumenişti, dar şi roadele propriei nepăsări faţă de cunoaşterea revelaţiei divine. Oare, înainte de a ajunge în locurile „exotice” ale papismului, ortodocşii axaţi pe plimbări nu au avut prilejul de a ajunge la marii duhovnici români? Ce au învăţat de la ei, comuniunea cu ereticii şi cu erezia? Ce scop au pelerinajele, dacă nu întărirea în dreapta credinţă? Oare, în toate aceste drumuri, nimeni nu le-a zis niciodată că doar în dreapta credinţă se poate mântui omul? Nu au citit în nici o carte acest adevăr de căpetenie? Sau, mai curând, au plecat urechea doar la ceea ce le-a plăcut şi au deschis ochiul duhovnicesc doar la ceea ce au vrut? Oare nu vedem azi mulţimi de „ortodocşi” care, considerându-se mai iubitori şi mai drepţi decât Sfinţii Părinţi ai Bisericii, decretează, contrar învăţăturii lor clare, că distanţarea de eretici şi de erezie e lipsă de dragoste? Nu vedem mulţimi de oameni care, dacă le vorbeşti despre pericolele apostaziei din Creta, preferă să-şi astupe urechile ca să nu-şi strice liniştea, crezând că astfel Îl vor obliga pe Dumnezeu să le ierte ignoranţa/lepădarea?