Jackson, MS – mii de corpuri au fost descoperite, îngropate sub campusul Centrului Medical al Universităţii din Mississippi (UMMC). Corpurile sunt rezultatul unui program lung de câteva decade într-o instituţie guvernamentală ce a eşuat să se ocupe de oameni pe care statul i-a declarat mental nepotriviţi societăţii – incluzând depresia, cei care citesc cărţi, “lenea”, “studiul excesiv al religiei” şi “entuziasmul politic”, ca să enumerăm câteva.
În timp ce Statele Unite îşi împacheta istoria întunecată şi violentă de a condamna oameni la închisoare şi moarte pentru practicarea vrăjitoriei, statul a găsit o nouă cale progresivă de a se ocupa de cei pe care îi socotea nepotriviţi pentru societate.
Închiderea într-un azil pentru nebuni.
Aceste aziluri erau locuri în care abuzul şi moartea erau frecvente. În timp ce bogaţii îşi permiteau să meargă la aşezăminte luxoase în secolul XIX şi începutul secolului XX, săracii erau împinşi cu turma către aceste aziluri cu condiţii oribile.
Aşa cum evidenţiază Dr. Ellen HOLTZMAN, scriind pentru Asociaţia Psihologică Americană, disparitatea între instituţiile gestionate de guvern şi cele private era vastă.
HOLTZMAN notează că azilurile private contrastau puternic cu condiţiile din azilurile publice de la finele secolului XIX. Pacienţii din spitalele publice erau de regulă internaţi involuntar, şi de obicei manifestau un comportament violent sau suicidal înainte de internare. Spitalele publice erau supraaglomerate şi murdare, cu gratii la ferestre. Personalul era prost plătit şi adesea tratau pacienţii cu vitregie.
Acest tratament aspru, aflăm acum, era şi mortal pe o scară largă.
Construit în 1855, statul Mississippi şi-a fondat prima instituţie psihiatrică – denumită Azilul pentru Nebuni.
În perioada sa de vârf, între 1855 şi 1935, azilul de nebuni a găzduit peste 6.000 de persoane. În primele două decade de la deschidere, mai mult de unul dintre 5 pacienţi avea să moară între pereţii săi de piatră.
Acum patru ani, când UMMC a demarat construirea unui drum de-a lungul campusului de 164 de acri, au descoperit primul dintre sicrie. Totuşi, nu au fost decât 66 de sicrie. Acum, studiind arealul cu un radar, Ralph DIDLAKE, ce supervizează Centrul UMMC pentru Bioetică şi Umanistică Medicală, a declarat că estimările curente spun că numărul de morminte ar putea fi aproape de 7.000.
Karen CLARK din Clinton, MS, a spus că stră-stră-stră bunicul ei a fost reţinut aici şi a murit în acest complex.
Potrivit notelor lui Clarion-Ledger, veteranul războiului din 1812 s-a mutat în ţinutul Neshoba în 1842, a fost declarat nebun în anii 1850, şi se crede că ar fi murit la azil între 1857 şi 1859.
“Sute, dacă nu mii, de descendenţi sunt astăzi aici datorită lui Isham EARNEST”, a declarat aceasta.
“Mulţi sunt profesori, asistenţi medicali, pedagogi şi miniştri.”
“M-am gândit: ‘Acest om ar fi putut fi salvat dacă medicina modernă ar fi fost disponibilă’,” a declarat CLARKE fiind copleşită de emoţie în timp ce consulta înregistrările cu pacienţi de la spital.
CLARKE a declarat că are părere de rău pentru cei care au murit în acest loc,
“deoarece am avut probleme psihiatrice în trecutul îndepărtat”, a declarat aceasta.
“Nu m-a luat nimeni cu forţa şi nu m-a aruncat la gunoi.”
În anul 1935, după ce a îngropat mii şi mii de oameni în curtea din spate, spitalul a fost mutat în locul unde se află acum, Spitalul de Stat din Whitfield.
Dacă a existat vreodată un motiv de a fi sceptic cu privire la programele finanţate de guvern concepute chipurile să ajute oamenii, acesta este unul dintre ele. În pofida faptului că a fost demarat cu cele mai bune intenţii de către avocatul sănătăţii mintale Dorothy DIX, spitalul manageriat de către guvern a devenit mai degrabă un campus pentru moarte decât un edificiu pentru tratament.
Azilul de Nebuni, asemenea multor alte instituţii psihiatrice ale Americii din acea vreme, au un istoric întunecat şi morbid, multe dintre ele inspirând pe bună dreptate filmele de groază.
Sanatoriul din Waverly Hills, Kentucky, a omorât atât de mulţi oameni, încât estimările sunt între 150 şi 60.000 pe an.
Abuzurile unui astfel de loc au continuat în istoria modernă şi au fost descoperite de către Geraldo RIVERA. Şcoala publică Willowbrook din Staten Island a primit atenţie la nivel naţional după ce Robert KENNEDY a făcut o tură prin ea în anii ’60. Însă investigaţia premiată a lui RIVERA a scos la iveală tortură, pacienţi acoperiţi cu fecale, atacuri sexuale ale personalului şi imagini atât de îngrozitoare încât Willowbrook a devenit sursă de inspiraţie pentru seria tv “Povestea de groază a Americii Asylum”.
Pe măsură ce dezbaterea asupra sistemului de sănătate gestionat de către stat se încinge, americanii ar face bine să-şi amintească trecutul. Sistemul de sănătate universal pare o idee minunată la suprafaţă, însă când apare supra-aglomerarea iar banii încetează să curgă, ne trezim cu o foarte reală poveste americană de groază.