Reconsiderând TEORIA KHAZARA

Cand am inceput pentru prima oara sa inteleg ideologia ultra-rasista, suprematista a Iudaismului si Sionismului, am venit in contact cu teoria conform careia evreii zilelor noastre nu au legaturi genetice cu comunitatea evreiasca istorica.

Ipoteza, cunoscuta ca “Teoria Kazara”, sustine ca evreii Ashkenazi de astazi sunt de fapt descendenti ai Kazarilor, un trib din Asia Centrala care se pare ca s-a convertit la iudaism in secolul al IX-lea d.H.. Se spune ca acesti “noi” evrei au migrat apoi in zone din Rusia, Europa de Est si mai tarziu in Europa de Vest si de Nord.

Destul de interesant este ca teoria Kazara a fost lansata si pana in zilele noastre este sustinuta in principal de evreii comunisti. Este ironic ca cei mai proeminenti 3 exponenti ai teoriei ca “evreii nu sunt o rasa” toti au caracteristici aproape exagerate ale trasaturilor evreiesti. Deasupra de la stanga la dreapta: Extremistul zionist si membru al Partidului Comunist Arthur Koestler (autor al cartii “Al treisprezecelea trib”); Geneticianul evreu Eran Elhaik si Shlomo Sand, un academician israelian si fost membru al Sindicatului Tinerilor Comunisti Israelieni (Banki). Toti trei sustin ca un numar mare al evreilor din ziua de astazi nu au nici o legatura genetica cu evreii din Orientul Mijlociu care au scris Talmudul Babilonian.

Ani de zile, am acceptat Teoria Kazara ca fiind adevarata. La urma urmei, a tot fost repetata de cativa scriitori cunoscuti ca lideri evrei in Comunism si conducatori ai multor altor miscari subversive.

Doar mai tarziu, cand am analizat problema logic si stiintific, am inceput sa am indoieli despre teoria Karaza.

Exista trei probleme fundamentale care trebuiesc adresate: probele stiintifice; probele istorico-logice; si motivul pentru care a aparut teoria Kazara.

Partea I-a: Probele Stiintifice – Doisprezece studii de ADN care infirma “Teoria Kazara”

1. Un studiu din 1999 intitulat “Populatia evreiasca si ne-evreiasca din Orientul Mijlociu au in comun aceleasi biallelic haplotypuri ale comozomului Y” (M.F. Hammer et.al, Proceedings of the US National Academy of Sciences 6769–6774, doi: 10.1073/pnas.100115997) a descoperit ca:

“In ciuda rezidentei lor in diferite tari si a izolarii lor unul de celalalt, majoritatea populatiei evreiesti nu este diferita semnificativ la nivel genetic”

“Estimarile combinatiilor genetice intre populatii sugerau nivele scazute ale genelor cromozomului Y european in comunitatile Ashkenaze si Romane evreiesti…

Populatiile evreiesti si ne-evreiesti din orientul mijlociu nu sunt diferite statistic. Rezultatele sustin ipoteza ca baza de gene pe linie paterna a comunitatilor evreiesti din Europa, Nordul Africii si Orientului Mijlociu provine dintr-o populatie ancestrala comuna din Orientul Mijlociu si sugereaza ca majoritatea comunitatilor evreiesti au ramas relativ izolate de comunitatile ne-evreiesti invecinate inainte si dupa Diaspora.”

2. Un studiu din Noiembrie 2001 intitulat “The Y Chromosome Pool of Jews as Part of the Genetic Landscape of the Middle East” (Almut Nebel et. al., American Journal of Human Genetics, Nov 2001;  69(5): 1095–1112) a descoperit ca in majoritatea populatiilor evreiesti, linia paterna a stramosilor pare sa fie preponderent din Orientul Mijlociu.

Studiul a descoperit ca evreii Ashkenazi in particular “au in comun mai multe trasaturi paternale cu alte grupuri de evrei si populatii din Orientul Mijlociu decat cu populatii ne-evreiesti din zonele unde evreii au locuit din Europa de Est, Germania si valea Rhinului din Franta. Aceasta este in concordanta cu traditia evreilor de a plasa majoritatea originilor paternale evreiesti in regiuni ale Orientului Mijlociu.”

3. Un studiu din Septembrie 2006 intitulat “Substructura populatiei Europene: Ingramadirea populatiilor din Nord si Sud” (Michael F Seldin et.al., PLOS Genetics, DOI:  0.1371/journal.pgen.0020143) arata ca ambele ramuri de evrei Ashkenazi si Sepharzi au peste 85% din populatie situata in grupul “Sudic” European ceea ce face aceste rezultate “conforme cu o mai tarzie origine Mediteraneana a acestor grupuri etnice.”

4. Alt studiu din Aprilie 2008 intitulat “Numarand fondatorii: Linia materna straveche a evreilor din Diaspora” (Doron M. Behar et.al., PLoS ONE. 2008; 3(4): e2062. doi:  10.1371/journal.pone.0002062) arata ca in jur de 40% din evreii Ashkenazi se trag din punct de vedere matern din 4 femei originare din Orientul Mijlociu.

5. Un studiu din Ianuarie 2009 intitulat “O semnatura a genomului genetic a stramosilor evrei separa perfect indivizii cu sau fara origine evreiasca intr-un larg segment aleator de populatie Americana cu origine Europeana” (Anna C Need et.al., Genome Biology, 2009; 10(1): R7. doi:  10.1186/gb-2009-10-1-r7) arata ca “indivizii cu origine pura evreiasca formeaza un grup clar distinctiv de ceilalti indivizi fara origine evreiasca.”

Acest studiu arata ca in termeni de ADN, evreii, ambii Sepharzi si Ashkenazi, formeaza un singur grup distinct – ceea ce daca teoria Kazara ar fi adevarata, ar fi imposibil.

6. Un studiu din Decembrie 2009 intitulat “microsatelitii genomici identificati au in comun originea evreiasca intermediara intre Orientul Mijlociu si populatiile Europene” (Naama M Kopelman et.al., BMC Genetics. 2009; 10: 80. doi:  10.1186/1471-2156-10-80) ne arata ca:

“Populatiile evreiesti prezinta un nivel ridicat de similitudini intre ele, grupandu-se impreuna in cateva tipuri de analiza a structurii populatiei. Aceste rezultate sustin ideea ca populatiile evreiesti impartasesc in cea mai mare parte o provenienta veche comuna, din Orientul Mijlociu si de asemenea ca pe parcursul istoriei lor au trecut prin diferite grade de amestecare cu populatie ne-evreiasca Europeana.”

7. Alt studiu din Decembrie 2009 intitulat “structura detaliata a genomului la populatiile evreiesti” (Doron M. Behar, et. al., Nature 466, 238–242 (08 July 2010) doi:10.1038/nature09103) a analizat indivizi din 14 comunitati evreiesti din Diaspora si a comparat aceste arii de diversitate genomiala cu cele obtinute din 69 de populatii vechi ne-evreiesti pentru a “arata o comparatie detaliata intre populatiile evreiesti si ne-evreiesti din Diaspora, cat si comparatiile intre populatiile ne-evreiesti din Orientul Mijlociu si Nordul Africii.”

Rezultatele au identificat o “substructura genetica nerecunoscuta anterior in Orientul Mijlociu” si ca “majoritatea mostrelor evreiesti formeaza o subgrupare remarcabil de stransa” si ca aceasta “urmareste originile majoritatii comunitatii evreiesti din Diaspora pana la Levant”

8. Un studiu din Iunie 2010 intitulat “Copiii lui Abraham in era genomului: importante populatii evreiesti din Diaspora contin unitati de baza genetice comune cu stramosii din Orientul Mijlociu” (Atzmon et al., American Journal of Human Genetics, 2010;86:850-859) respinge ideea contributiei genetice pe scara larga a populatiilor din Europa Centrala si de Est, precum si a celor slavice, la formarea evreimii Ashkenaze.

Acest studiu a descoperit folosind analizele genetice detaliate a 7 grupuri evreiesti (Iranian, Irakian, Sirian, Italian, Turcesc, Grecesc si Ashkenaz) si “a demonstrat unitati de baza distincte la populatiile evreiesti, fiecare cu origini comune din Orientul Mijlociu, invecinate cu populatiile contemporane din Orientul Mijlociu, si grade variabile de amestec cu populatiile Europene si nord Africane.”

Acest studiu exclude in mod specific “teoria Kazara” ca si origine pentru evreii din prezent afirmand ca “invecinarea genetica…este incompatibila cu teoriile potrivit carora evreii Ashkenazi sunt in cea mai mare parte descendenti directi ai Kazarilor si Slavilor convertiti”

9. Un studiu din Martie 2012 al lui Steven M. Bray intitulat “Semnaturi ale caracteristicilor fondatorilor, combinarilor si selectiei in populatia evreiasca de Ashkenazi” (Proceedings of the US National Academy of Sciences, 16222–16227, doi: 10.1073/pnas.1004381107)  arata ca “Populatia evreilor Ashkenazi…are o origine comuna in Orientul Mijlociu cu alte populatii evreiesti din Diaspora” concluzionand ca populatia de evrei Ashkenazi contine cea mai mare combinatie de populatie europeana.

10. Un studiu din martie 2012 de Christopher L. Campbell et. al., intitulat „populatiile din Africa de Nord evreiesti si non-evreiesti formeaza grupuri ortogonale distinctive” (Proceedings of the US National Academy of Sciences,   doi: 10.1073/pnas.1204840109) a constatat ca analiza genomului de la cinci grupuri de evrei din Africa de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia, Djerban si libiene) „au demonstrat caractere comune distinctive ale populatiilor evreiesti nord-africane similare altor populatii evreiesti.”

Mai mult, studiul a aratat ca genomul evreilor sefarzi este „compatibil cu istoria evreilor fondatori din Africa de Nord- din timpul Antichitatii clasice cu prozelitism de populatiile locale, urmate de izolare genetica odata cu cresterea crestinismului si islamismului, si apoi, amestecul dupa emigrarea evreilor sefarzi in timpul Inchizitiei. ”

In cele din urma, acest studiu a adaugat „Aceste populatii au aratat un grad ridicat de endogamie si au facut parte din grupuri Ashkenazice si Sefardice evreiesti mai mari.”

(* Endogamia:. Practica casatoriei in cadrul unui grup etnic specific, respingand alte etnii pe motivul ca fiind nepotrivite pentru casatorie sau alte relatii personale apropiate)

11. In cartea sa, „Mostenirea: istoria genetica a poporului evreu” (Oxford University Press, SUA, Mai 2012), Harry Ostrer, un profesor de patologie si genetica de la Colegiul de Medicina Albert Einstein a Universitatii Yeshiva si directorul Centrului Medical de testare genetica si genomica Montefiore, a concluzionat ca „evreii prezinta o semnatura genetica distinctiva.”(Jews Are a ‘Race,’ Genes Reveal–Author Uncovers DNA Links Between Members of Tribe, The Jewish Daily Forward, May 04, 2012).

Ostrer a spus in incheiere ca „evreii sunt un grup omogen, care prezinta toate capcanele stiintifice ce determina o etnie.”

Ostrer, de asemenea, s-a ocupat in mod special cu teoria Khazar. El a subliniat ca rezultatele din proiectul HapMap evreiesc (vezi mai jos) respinge complet „teoriile in care evreii Ashkenazi sunt descendenti ai khazarilor sau slavilor convertiti.” (Jews: A religious group, people or race?, Jerusalem Post, 8/26/2012)

12. Proiectul HapMap , un proiect comun al Colegiului de Medicina si Universitate Albert Einstein si al Scolii de Medicina din New York, a fost creat pentru a „intelege structura genomului in populatii evreiesti”, si este un rod al Proiectului HapMap Uman.

Conform acestui proiect, „populatiile evreiesti se remarca pentru mentinerea continua a traditiilor genetice, culturale, religioase de peste 4000 de ani, in ciuda rezidentei lor de peste tot în lume.”

Constatările, pe baza studiilor ADN ale populatiilor evreiesti din intreaga lume, nu a gasit nici o dovada care sa sustina originea Central-Asiatica a ADN-ului pentru evreii.

Conform ziarului Jerusalem Post, „Proiectul HapMap evreiesc din New York City a aratat pana acum”, in detaliu ceea ce s-a presupus de un secol. Populatii evreiesti din cele mai importante grupuri de evrei din diaspora – Ashkenazi, Sefarzi si Mizrahi – formeaza un grup distinct, care este strans legat de populatiile semitice si europene. In cadrul acestui grup evreiesc mai mare, fiecare dintre populatiile evreiesti a format propriul subgrup.

 „Gradul ridicat de amestecare de Ashkenazi, sefarzi, evrei italieni si sirieni i-au facut sa fie mai legati unul de celalalt decat au fost evreii din Irak si Iran din Orientul Mijlociu. Aceasta divizare genetica pare sa fi avut loc in urma cu circa 2500 de ani. „(Evreii: Un grup, oameni sau neam religios?, Jerusalem Post, 8/26/2012)

Studiile ADN au aratat ca evreii askenazi au 30% amestec European

Atat studiul Behar (punctul 7 de mai sus) cat si studiul Atzmon (punctul 8 de mai sus) au fost comentate de catre fostul redactor-sef adjunct britanic al revistei Nature, si in prezent corespondentul stiintific pentru New York Times, Nicholas Wade, intr-un articol din ziar, dupa cum urmeaza:

„Comunitatile evreiesti din Europa si Orientul Mijlociu au multe gene mostenite de la populatia evreiasca ancestrala care a trait in Orientul Mijlociu in urma cu 3000 de ani, chiar daca fiecare comunitate poarta, de asemenea, gene de la alte surse – de obicei, a tarii in care traieste”, adaugand ca o „surpriza majora a ambelelor sondaje este apropierea genetica dintre cele doua comunitati evreiesti din Europa, askenazi si sefarzi.”

Wade a subliniat ca cele doua studii „resping sugestia facuta de istoricul Shlomo Sand, in cartea sa” Inventarea poporului evreu „, cum ca evreii nu au nici o origine comuna, dar sunt un amalgam de oameni din Europa si Asia Centrala care s-au convertit la iudaism in diferite momente ale timpului.

„Comunitătile evreiesti din Europa, Orientul Mijlociu si Caucaz au stramosi genetici comuni care pot fi datati pana la Levant; Evreii etiopieni si doua comunităti iudaice din India sunt genetic mult mai aproapiate de populatiile lor gazda „, a scris Wade.

„Elementele genetice comune sugereaza ca membrii unui comunitati evreiesti se inrudesc indeaproape ca veri de al patrulea sau al cincilea intr-o populatie mare, ceea ce este de aproximativ 10 ori mai mare decat relatia dintre doua persoane, alese la intamplare, de pe strazile New York-ului.

„Evreii Askenazi si Sefarzi au aproximativ 30 la suta origine europeana, iar restul din Orientul Mijlociu, au aratat cele două sondaje. Cele două comunităti par a fi foarte asemanatoare genetic intre ele, ceea ce este surprinzator, deoarece acestea au fost separate pentru atat de mult timp. „(Studies Show Jews’ Genetic Similarity, Nicholas Wade, New York Times, June 9, 2010).

Singurul studiu al lui Eran Elhaik incearca sa respinga evidenta clara a AND-ului precursor.

Multimea de ADN si dovezi genetice indica covarsitor, prin urmare, ca in ciuda unui amestec european in randul evreilor ashkenazi, exista clar o componenta genetica din Orientul Mijlociu atat la evreii ashkenazi cat si la sefarzi.

In ciuda acestor studii si a multor altora, prea multe pentru a fi enumerate aici, in decembrie 2012, o singura persoana pe nume Eran Elhaik, de la Universitatea de Medicina Johns Hopkins a incercat sa infirme toate dovezile mentionate mai sus.

Lucrarea sa, intitulata „Veriga lipsa a evreilor de origine europeana: Confruntand ipotezele Rinului si Khazariana”, a fost publicata Evolutia Biologica Genomiala ((2013) 5 (1):61-74.doi: 10.1093/gbe/evs119).

Intr-un cuvant, Elhaik, al carui aspectul fizic comun evreiesc ar trebui de la sine sa indice faptul ca exista intr-adevar un „tip” evreiesc comun (cum altfel se poate ca multi evrei sa fie „recunoscuti” din punct de  vedere fizic ca evrei?) sustine ca prin metoda sa de a face studii comparative intre actualele populatii de evrei din Asia Centrala, askenazi si grupuri de testare non-evrei, „dovedeste” ca evreii askenazi sunt un ghiveci de origini genetice, cu o puternica legatură cu ceea ce el identifica ca trib „Khazar”.

Chiar daca munca lui Elhaik consista intr-un singur articol (spre deosebire de literalmente zeci de studii opuse ale ADN-ului), scrise de un singur individ evreu (spre deosebire de alte ziare care au fost scrise de zeci si zeci de oameni de stiinta din intreaga lume, evrei si ne-evrei), aceasta a devenit rapid cea mai citata- „dovada” a ”Teoriei Khazare”.

Erori critice în articolul lui Elhaik

Articolul lui Elhaik are o serie de erori, unele mici si cateva importante. Dar toate sunt grave, deoarece chiar si erorile „mici” pun la indoiala capacitatea lui academica si motivatia sa.

De exemplu, lucrarea discuta in detaliu ceea ce el considera a fi originea geografica a khazarilor – totusi el identifica complet gresit locatia geografica a unuia dintre grupurile sale proba, a grupurilor Mbuti și Biaka.

Despre aceste doua grupuri, Elhaik sustine cel putin de doua ori ca se gasesc in „Africa de Sud.”

De fapt, pigmeii Mbuti si Biaka nu se gasesc nicaieri in apropiere de Africa de Sud, si pot fi găsiti literalmente o jumătate de continent departare, in Congo.

In timp ce acest lucru poate parea o eroare „mica”, indica o anumita superficialitate în cercetare, care cu sigurantă nu este de bun augur pentru restul lucrarii.

Aceasta superficialitate este din nou repetata atunci cand Elhaik afirma ca „evreii din Estul si Centrul Europei reprezinta aproximativ 90% din cei peste 13 milioane de evrei din intreaga lume.”

In realitate, cifra este mult mai mica. Dintre cei aproximativ 13 milioane de evrei din intreaga lume, 8 milioane sunt ashkenazi si 5 milioane sunt sefarzi, o divizie de 61% sunt a „evreilor europeni”, si 39% „evrei non-europeni.” Si ar trebui să se sublinieze ca statul sionist al Israelului are de fapt o majoritate evreiască sefardă si Mizrahiana (non-Ashkenazi) printre evrei.

Aceste fapte reale cu privire la etnia evreiasca sunt disponibile, si motivatia lui Elhaik de a face această afirmatie falsa ar putea fi atribuita numai dorintei lui de a sublinia afirmatia lui generala, si anume, ca majoritatea evreilor nu sunt de origine din Orientul Mijlociu si ca evreii nu sunt ca rasa sau ca popor similari genetic.

Cu toate acestea, cea mai importanta eroare in articolul lui Elhaik este de fapt recunoscuta in mod deschis: si anume ca nu exista de fapt nici un ”AND – Khazar”, care ar putea fi folosit in masuratori.

Elhaik recunoaste acest lucru in lucrarea sa: „khazarii au disparut si ramasitele lor urmeaza sa fie esalonate„ – Cu alte cuvinte, nu exista nici o inregistrare exacta a ADN-ului Khazar.

Deoarece nu exista nici o inregistrare a ADN-ului Khazar este, pe buna dreptate, fizic imposibil să se determine care sunt descendentii si care nu.

Elhaik incearca sa ocoleasca aceasta problema majora, prin selectarea a ceea ce el numeste „populatii surogat”, in acest caz, „populatii din Orientul Mijlociu si Caucaz contemporane.”

Oricine cu cunostiinte de baza a evenimentelor istorice din Caucaz, va vedea imediat ca afirmatia lui Elhaik, cum ca populatiile actuale din aceasta regiune pot fi luate ca esalon  pentru cele de acum 1500 ani, este extrem de problematica si pur si simplu, imposibil de sustinut.

Caucazul, o regiune la granita dintre Europa si Asia, situata intre Marea Neagra si Marea Caspica, a fost traversata de numeroase popoare si etnii de-a lungul ultimilor 2000 de ani, de la indo-europeni, semiti, mongoli si altii, si este azi extrem de diversificata genetic. Sa spui ca mostrele ADN din această regiune pot fi luate ca etalon ADN, este dubios.

In cele din urma, metodologia Elhaik de comparare a mostrelor de ADN este unica lui. Asa cum a spus Marcus Feldman, director al Institutului Morrison pentru Studiul Populatiei si Resurselor de la Universitatea Stanford, „El [Elhaik] pare sa fi aplicat statisticile intr-un mod care ii da rezultate diferite de ceilalti care au obtinut aceleasi rezultate din date similare.” (‘Jews a Race’ Genetic Theory Comes Under Fierce Attack by DNA Expert. The Jewish Daily Forward, May 07, 2013)

Interesant, studiul „Evreii ca rasa” din New York Times are exact aceeasi concluzie la care au ajuns antropologii National-Socialisti Germani si alti experti care au studiat etniile in Statele Unite si in alta parte. De asemenea, multe dintre studiile ample de astazi care au fost efectuate atat de catre geneticienii goimi si evrei deopotriva, inlatura orice pretentie la prejudecati rasiale.

Teoria lui Elhaik este complet contrazisa de cel mai nou, mai mare si mai complet studiu facut vreodata pe genomul evreiesc

Unul dintre argumentele lui Elhaik a fost ca studiile anterioare (la care se face referire mai sus) „s-au facut in epoca-pregenomului cu ajutorul markerilor uniparentali si incluzand diferite populatii ca referintă„ – ceea ce inseamna ca rezultatele lor nu sunt in conformitate cu metodologia cea mai moderna: secventierea ADN-ului.

De fapt, cel putin un studiu a aparut, după ce teoria lui Elhaik a fost publicata, care a confirmat acuratetea studiilor originale, si de asemenea, a respins complet ipoteza lui Elhaik.

Intitulat „Nici o dovada a originii Khazar pentru evrei Ashkenazi nu este data de analiza Genomului,” acest studiu a fost publicat de catre revista biologiei umane in august 2013 (Behar, Doron M. et.al.; Human Biology, Access Pre-Prints. Paper 41) Aceasta lucrare subliniaza erori mari din teoria lui Elhaik:

„Deoarece populatia Khazar nu a lasat descendenti moderni care ar putea permite o testare clara care sa contribuie la determinarea originii evreiesti a Ashkenazilor, ipoteza Khazar a fost dificil de examinat cu ajutorul geneticii.

 „Mai mult decat atat, deoarece au fost disponibile doar date genetice limitate din regiunea Caucazului, si aceste date au fost concentrate in randul populatiilor care sunt inrudite cu populatiile din Orientul Mijlociu, constatarea similitudinii genetice a Ashkenazilor-Caucazieni cu stramosii lor Khazari decat cu stramosii lor din Orientul Mijlociu a fost problematică.„

Acest ultim si complex studiu a genomului evreiesc a fost un efort al geneticenilor gentili si evrei, la nivel mondial, de a analiza genetica evreilor. Cercetatori din laboratoare din toata lume, incluzand Estonia, Rusia, Italia, Grecia, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Armenia, SUA si Israel au pus la un loc cea mai mare baza de ADN evreiesc adunat vreodata. Articolul explica:

„Aici, prin integrarea genotipurilor de pe esantioane recent colectate cu date de la mai multe dintre studiile noastre din trecut, am adunat cel mai mare set de date disponibile in prezent pentru evaluarea origini genetice a evreilor Ashkenazi.”

„Folosind o varietate de tehnici standard de analiza a structurii genetice a populatiei, constatam ca evreii Ashkenazi au in comun aceiasi stramosi genetici cu alte populatii evreiesti si cu populatii non-evreiesti, cu grupuri din Europa si Orientul Mijlociu.

 ” Nu este evidenta nici o similitudine speciala a evreilor Ashkenazi cu populatiile din Caucaz, mai ales cu populatiile reprezentative din regiunea Khazar. Astfel, analiza evreilor Ashkenazi, impreuna cu un esantion mare din regiunea Khazar Khaganate confirma rezultatele anterioare, cum ca originea evreilor Ashkenazi deriva in primul rand, de la populatiile din Orientul Mijlociu si Europa, comune cu a celorlalte populatii evreiesti, si ca nu exista nici un indiciu semnificativ a unei contributii genetice, fie din interiorul sau nordul Caucazului.„

Deci cea mai recenta, cea mai up-to-date si moderna analiza a ADN-ului, a respins complet ”Teoria.Khazara”

Este important sa intelegem ca aceasta respingere a venit de la oamenii de stiinta ne-evrei si evrei din zeci de diferite universitati si geneticieni de peste tot din lume, si nu poate fi atribuita unei „conspiratii”.

Partea a II-a: Dovezile logice – istorice

Documentele istorice arata similitudinea fizica a evreilor

Unul dintre indicatorii cei mai evidenti ai similitudinii genetice este aspectul fizic. Europenii seamana in linii mari intre ei; Oamenii din Africa se aseamana in mare masura; Chinezii seamana unul cu celalalt; Aborigenii australieni in linii mari, seamana unul cu altul si asa mai departe.

Este o caracteristica ca oamenii similari genetic sa se asemene fizic.

Evreii nu sunt diferiti in aceasta privinta de alte persoane. Exista deasemenea o asemanare intre ei, acesta este motivul pentru care este adesea posibil să „recunoastem” un evreu dupa aspectul sau fizic.

Un bun exemplu in acest sens este geneticianul evreu deja mentionat Eran Elhaik, care, in ciuda faptului ca din punct de vedere fizic se incadreaza in stereotipul evreiesc recunoscut in intreaga lume, incearca sa pretinda ca nu exista nici o similitudine genetica cu evreii.

„Teoria Khazara”, sustine ca majoritatea evreilor askenazii nu sunt semiti, ci sunt „Centro-asiatici”, convertiti la iudaism.

Sustinatorii „teoriei Khazar” nu reusesc sa inteleaga consecinta logica a credintei lor, si anume ca originea centro-asiatica a evreilor askenazi inseamna ca nu vor semana fizic cu evreii.

După cum oricine poate vedea, nu este cazul. Evreii sefarzi sunt in medie, usor mai inchisi decat evreii askenazi, dar nu este nici o indoiala ca exista o asemanare fizica, care le permite inca sa fie recunoscuti ca atare.

Bunicii paterni Streisand au venit din Galicia (Polonia-Ucraina) si bunicii materni au venit din Rusia, in cazul in care cineva ar fi „Khazar”, in conformitate cu aceasta teorie, ar fi ei. Cu toate acestea, ea se aseamana mult cu singurul evreu portretizat pe un mormant egiptean de acum 3.400 ani, liderul unei delegatii de comert evreiesc din Egipt

Continuitatea genetica este clara si daca teoria Khazar ar fi fost adevarata, nu ar fi fost nici o asemanare fizica, datorita  marii schimbari rasiale in aspectul evreiesc.

Comportamentul suprematist al evreilor de-a lungul mileniilor, dovedeste falsitatea „Teoriei Kazare”

O alta piesa din puzzel-ul care demonteaza teoria Kazara este faptul ca acest comportament suprematist al evreilor a ramas constant de-a lungul mileniilor – din perioada biblica si pana in zilele noastre.

Cei mai multi Crestini, cunosc comportamentul evreilor din vechiul testament – care au ars, au provocat dezordini, au ucis au violat si au insclavizat in drumul lor prin Palestina, din presupusul ordin al Dumnezeului lor de trib. Ei sunt constienti de faptul ca evangheliile Noului Testament arata ca elita evreiasca, Fariseii, au fost cei mai mari dusmani ai lui Hristos si au aranjat ca acesta sa fie crucificat, iar Noul Testament este clar ca ei au condus persecutiile Crestinilor care au continuat si prin Bolsevismul evreiesc si prin atacul cultural in mass-media Sionista.

De asemenea trebuie sa fie clar ca Talmudul, cartea de legi evreiesti care promoveaza extremismul, suprematia evreiasca si ura impotriva tuturor goimilor (ne-evreilor), a fost scrisa cu sute de ani inainte de presupusa conversie Kazara.

Cu toate ca este o cu totul alta discutie referitor la acuratetea istorica a acelor evenimente, nu exista nici un dubiu referitor la interactiunile evreilor cu gentilii (ne-evreii) – cu Romanii in particular – in timpul primului secol dupa Hristos.

Primele revolte impotriva evreilor au izbucnit in orasul Alexandria in anul 38 dupa Hristos, si s-au repetat in anii 66, 118 si 411 dupa Hristos. In acel an, Arhiepiscopul Alexandriei, Cyril, a ordonat expulzarea tuturor evreilor din oras.

Istoricul Roman Socrate din Constantinopol (a nu se confunda cu Socrate al Greciei clasice), in cartea sa Istoria Ecleziastica a inregistrat motivele pentru care a avut loc prima mare expulzare a evreilor dintr-un oras ne-evreiesc si dezvaluie comportamentul evreilor suprematisti exact asa cum lumea ii cunoaste astazi, la peste 1500 ani mai tarziu:

“…Evreii erau in mod continuu factori de dezbinare; aceasta s-a adaugat la obisnuita lor ura impotriva crestinilor…Cyril, dupa ce a fost informat despre acest lucru, a trimis dupa mai marele evreilor si i-a amenintat cu cele mai mari severitati daca nu inceteaza molestarea crestinilor.  Aceste amenintari, in loc sa opreasca violentele acestora, nu au facut altceva decat sa inteteasca populatia evreiasca si sa o faca mai furioasa, conducandu-i la organizarea de conspiratii pentru distrugerea crestinilor. Una dintre acestea avand un caracter atat de disperat incat a cauzat expulzarea lor din Alexandria” (Socrates, Hist. Eccl., VII, 13; PC, LXXXII, 759 ff).

Prima comunitate evreiasca in afara Orientului Mijlociu a fost intemeiata in Roma, in 139 inainte de Hristos si nu a durat mult pana cand activitatile lor au ridicat opinia publica Romana impotriva lor.

Faimosul orator Cicero, printre altii, in mod frecvent a vorbit impotriva prezentei evreilor in timpul intalnirilor senatului Roman. In faimosa Pro Flacco oratorie (care se refera la cazul aristocratului Roman Lucius Valerius Flaccus, acuzat de confiscarea ilegala a banilor evreiesti), Cicero a spus:

“Acum haideti sa aruncam o privire la Evrei si la mania lor pentru aur. Ati ales acest loc, (procurorul sef) Laetius, si multimea care il frecventeaza, cu un ochi la aceasta acuzatie particulara, cunoscand foarte bine ca evreii cu numarul lor mare si cu tendinta lor de a actiona ca o clica sunt suporteri valorosi a-i avea la orice intalnire publica.”

Multi alti Romani faimosi si proeminenti precum Seneca, Juvenal si Tacitus toti au dat declaratii si s-au plans despre activitatile evreilor din imperiul Roman.

Istoricul roman Tacitus, in lucrarea sa cea faimoasa, Istorii, a descris activitătile evreilor, dupa cum urmeaza:

„Pentru a-si asigura loialitatea poporului sau, Moise a stabilit pentru ei o religie noua destul de diferita de cele din restul omenirii. Pentru evrei toate lucrurile pe care noi le consideram sacre sunt profane; pe de alta parte, ei considera admisibil ceea ce noua ni se pare imoral. . .Celelalte practici ale evreilor sunt sinistre si revoltatoare, si s-au inradacinat prin insasi rautatea lor. Nemernicii, care nu s-au folosit de religia parintilor lor, au inventat taxe si oferte benevole pentru a umfla bugetul statului evreiesc; si alte motive pentru bogatia lor in crestere pot fi gasite in loialitatea lor incapatanata si bunavointa lor fată de fratele- evreu.

 „Dar restul lumii se confrunta cu ura lor rezervata pentru dusmani. Ei nu incurajeaza casatoriile cu alte neamuri. Desi este cel mai lasciv popor, evreii evita relatiile sexuale cu femei de rasa straina. Intre ei nimic nu este interzis. Ei au introdus practica circumciziei pentru a arata ca sunt diferiti de altii. „. (Tacitus, Histories, 5.2–5).

Celebrul istoric britanic Edward Gibbon, in monumentala sa lucrare, Declinul si caderea Imperiului Roman, (Lippincourt, Philadelphia, 1878, vol. 2, pag. 4.), a discutat comportamentul suprematiei evreiesti in epoca romana in acest fel:

„Din timpul domniei lui Nero pana la cea a lui Antoninus Pius, evreii au aratat o nerabdare feroce fata de stapanirea de la Roma, care in mod repetat a izbucnit in cele mai furioase masacre si insurectii. Omenirea este socata de recitalul de cruzimi ingrozitoare pe care le-au comis in orasele din Egipt, Cyria, si din Cirene, unde au locuit in prietenie „trădătoare” cu localnicii creduli; si suntem tentati sa aplaudam represaliile severe, care au fost exercitate de catre Legiuni impotriva unui popor de fanatici ale caror superstitii cumplite si credule parea sa-si facă dusmani neinduplecati nu doar din guvernul roman, ci din intreaga omenire.„

Literatura anti-evreiasca in timpul epocii romane era foarte raspandita. O lucrare a grecului, Apion, era atat de bine-cunoscuta, drept pentru care istoricul evreu romanizat Josephus (care a scris celebra lucrare despre revolta evreiasca din 70 dH, numita Razboiul Evreilor), a scris o intreaga carte in incercarea de a respinge argumentele lui Apion.

Imparatul roman Tiberius a expulzat oficial evreii din Roma in 19 d.Hr..Ei s-au intors la scurt timp după aceea, doar pentru a fi expulzati din nou in 49 dH.

In 116 d.Hr., imparatul Traian a ordonat ca toti evreii din Mesopotamia sa fie ucisi, spunand ca acestia au cauzat revolte continue in aceasta regiune.

Unul dintre cei mai renumiti imparati ai Imperiului Roman de Rasarit, Iustinian (527-565 dH), a adoptat o politica anti-evreiasca cuprinzatoare care interzicea evreilor sa ocupe vreo functie in serviciul public, posturi militare, precum si orice alte pozitii de influentă in guvernul său.

Toate aceste evenimente pre-dateaza presupusa „conversie Khazara” cu secole, dar se pot observa modelele identice de comportament afisate, inainte si dupa presupusa ”infuzie Khazara”

Logica dicteaza ca daca alcătuirea rasiala a evreilor s-a schimbat substantial dupa anul 700 d.Hr., atunci caracteristicile comportamentale ar fi, de asemenea, schimbate.

Faptul ca ei nu au facut asta, nu este decat o alta dovada ca nu a existat nici o mare schimbare rasiala printre evrei cum pretind sustinatorii „teoriei Khazare.”

Prin urmare, dovezile logico-istorice arata clar ca nu a existat nici o schimbare in comportamentul suprematiei evreiesti din timpul vechilor romani pana astazi. Daca ar fi existat conversii pe scara larga, astfel cum sustine teoria „Khazara”, continuitatea genetica a poporului evreu ar fi fost perturbata, si probabil ar fi cauzat o schimbare comportamentala.

Deoarece acest comportament a ramas constant, istoria dovedeste ca „Teoria Khazara” nu este adevarata.

Partea a III-a: motivele pentru care ”Teoria Khazara” a aparut

1. ”Teoria Khazara” ne distrage atentia de la cei mai rasisti evrei, evreii extremisti sefarzi, sugerand ca nu exista „problema evreiasca”, ci o problema Khazara sau Ashkenazi.

„Teoria Khazara” nu sta in picioare atunci cand intelegem ca incearca doar sa explice originea „europeana” sau askenaziana a evreilor si ignora complet elementul sefard a evreilor, care cuprinde aproape 40% din toti evreii de azi si aproximativ 50 la suta a evreilor din Statul sionist al Israelului.

Absurdul situatiei este subliniat atunci cand se apreciaza ca elementul sefard al evreilor tinde sa fie cel mai religios si cel mai ortodox. Acesta urmeaza indeaproape legile dictate de Talmud si Tora si este prin urmare, cel mai adancit in suprematia rasista si ura anti-Gentila care ghideaza tot comportamentul evreiesc.

La urma urmei, fostul sef rabin al evreilor sefarzi din Israel a declarat ca celelalte neamuri sunt niste magari, creati de Dumnezeu, numai pentru a servi evreilor, asta printre multe alte comentarii deschis rasiste. Acest evreu ultra rasist, Rabbi Yosef, a murit recent si a avut cea mai mare inmormantare din istoria Israelului.

Concentrandu-se pe falsa teorie „Khazara”, sustinatorii sai abat atentia de la dovezile istorice care demonstreaza că comportamentul suprematiei evreiesti este comun pentru ashkenazi si extremistii sefarzi.

Acest lucru este dovedit prin faptul ca Israelul foloseste teste ADN pentru a verifica daca potentialii imigranti in aceasta tara sunt evrei sau nu.

Daca ar fi existat deosebiri mari intre evreii ashkenazimi si sefarzi, asa cum „teoria Khazara” sustine, atunci nu ar fi posibil pentru Israel sa distinga genetic care este evreu si care nu.

2. Teoria “Khazara” este populara printre anti-sionisti (Din motive gresite)

In urma celui de al doilea razboi mondial si instituirea statului sionist din Israel, teoria Khazar a castigat teren in miscarea anti-sionista.

Parea un argument puternic impotriva sionismului. In cazul in care liderii miscarii sioniste nu ar fi avut nici o legatura cu oamenii istorici numiti evrei din Orientul Mijlociu, atunci ratiunea teoretica a sionistilor de a pretinde Palestina ca patrie istorica, ar fi fost demolata.

Aceasta logica este, desigur, fundamental eronata, deoarece nu conteaza daca evreii moderni au fost inruditi sau partial inruditi cu evreii care au trait in regiune 2000 ani mai devreme.

Indiferent de caz, nu exista nicio justificare morala pentru crearea statului terorist – evreiesc din Israel. Este o crima impotriva umanitatii de a da afara sute de mii de barbati, femei si copii de pe terenurile si case lor, sa-i terorizezi si sa omori sute de mii, doar pentru ca se presupune ca un stramos indepartat a trăit acolo mii de ani in urma.

Daca aceasta „logica” se realizeaza ad-literam, atunci ar fi „justificat” de a izgoni de la casele lor, 99,9 la suta dintre persoanele de pe planeta Pamant, pentru ca este rar ca o regiune de pe pamant sa nu fi fost supusa invaziilor sau migratiilor de-a lungul istoriei.

Pentru a explica aceasta inconsecventa in alt mod: prin folosirea „teoriei Khazare” ca „dovada” ca sionistii nu pot pretinde Israelul, deoarece acestia nu sunt evrei adevarati, anti-sionistii pot pretinde ca doar daca se poate demonstra ca sionistii SUNT evrei adevarati, atunci ei ar avea dreptul de a pretinde Palestina ca patrie. Amintiti-vă ca o majoritate a evreilor din Israel sunt evrei sefarzi sau Mizrahi, care sunt non-Ashkenazi.

Aceasta  „logica”, asa cum am detaliat mai sus, este falsa.

3. “Teoria Khazara” este o tactica de a ascunde Rasismul suprematiei evreiesti

„Argumentul Khazar” este in mod intrinsec legat de intrebarea daca evreii de astazi sunt o religie sau o rasa.

Importanti evrei au definit mult timp evreii ca o „rasă”, chiar si in timpurile moderne.

Daca a existat un lider al evreimii mondiale in zilele precursoare celui de-al doilea razboi mondial, acesta a fost Nahum Goldman, Presedintele organizatiei sioniste mondiale. El a spus:

„Evreii se impart in doua categorii, cei care recunosc ca apartin de o rasă distinsa printr-o istorie de mii de ani, si cei care nu. Acestia din urma sunt acuzati de necinste.„

Chiar si actualul prim-ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu, vorbind la o adunare a evreilor din toată lumea, s-a referit cu candoare la „rasa evreiasca”: „Daca Israelul nu s-ar fi infiintat dupa cel de-al doilea razboi mondial [sic] Eu sunt sigur ca rasa evreiască nu ar fi supravietuit. „(Daily pilot, Newport Beach / Costa Mesa, 28 februarie 2000, pe prima pagina.)

Evreii care conduc s-au definit intotdeauna mult mai mult decat o religie, ci ca oameni de genealogie speciala, si si-au exprimat suprematia finala cum ca Dumnezeu i-a ales inaintea tuturor.

Israelul este un stat religios evreiesc, in care dictatele religioase detin suprematia. Rabinii determina toate aspectele importante: de imigratie, de educatie, locuinte si de casatorie. Nu conteaza dacă o persoana crede in Dumnezeu sau nu, singurul lucru care conteaza este daca esti de neam evreiesc, sau de descendenta iudaica.

Nu conteaza daca mama evreica a fost o atee sau evreica ortodoxa, sau daca bunica a fost credincioasa sau nu, in cele din urma ceea ce conteaza este sangele, nu credinta in Dumnezeu.

In mod ironic, acest lucru nu este adevarat numai în Israel. Se intampla chiar in sinagogile evreiesti de pe tot globul. Ateu? Nici o problema, atata timp cat faci parte din trib.

Tactica prin care pretind ca iudaismul este pur si simplu o religie este o strategie defensiva eficienta.

Ori de cate ori cineva se plange de dominatia evreiasca a oricarei institutii (realizat prin favorizarea evreilor si defavorizarea concurentiilor non-evreiesti), evreii suprematisti spun pur si simplu ca ei sunt o „religie” ca oricare alta, decat un grup etnic.

Oamenii din America, Europa si lumea occidentala sustin cu o majoritate covarsitoare conceptul de libertate religioasa si astfel, ei echivaleaza critica actiunilor evreiesti cu „bigotism religios” si opresiune. „La urma urmei,” afirmatia este facuta, „ei sunt doar o religie.”

Aceasta este o tactica a suprematiei evreiasca: sa ascunda rasismul evreiesc prin dogma religioasa, mai degraba decat admiterea nationalismului etnic.

Am ajuns sa cred ca teoria Khazara este doar o bucata a opozitiei controlate asa cum a fost ilustrat in 1984 al lui Orwell, in care Emmanuel Goldstein se presupune ca ar fi opozitia Big Brother, dar, de fapt, el este de aceeasi parte a aparatului Big Brother.

Cat de convenabil este sa sugerem ca evreii nu sunt o rasa, nu un popor inrudit – lucru ce le da  unitate si putere in conflict cu alte popoare.

Nu se poate explica puterea sionismului decat daca intelegi tribalismul evreiesc.

Tribalismul evreiesc (rasismul) si favoritismul si preferinta pentru semenii evrei, combinate cu discriminarea impotriva non-evreilor, in cele din urma, le permite sa conduca aproape orice institutie.

Fara rasismul evreiesc, sionismul nu poate inflori, pentru ca asta este ceea ce da influenta economica, mass-media si politica enorma evreilor extremisti.

Crestinii care propaga „teoria Khazara”, nu trebuie sa uite ca Talmudul este, probabil, cel mai anti-Hristos volum scris vreodata. Talmudul il descrie pe Iisus ca fiind fiert in excremente umane,–- „pentru totdeauna”!

Talmudul precum si relatarea Evangheliei a persecutiei evreiesti din spatele rastignirii lui Hristos, toate au avut loc sute de ani inainte de orice presupusa conversie Khazara!

Cat de convenabil este ca eforturile anti-sionistilor, anti-suprematiei evreiesti sa fie divizate pe problema constituirii evreiesti.

Tineti cont ca, problema cu care ne confruntam nu este o problema „Khazara”, aceasta este o problema evreiasca, aceasta este o problema de rasism extremist si suprematie evreiasca care cufunda continuu lumea noastra in razboi, ura, tiranie si degradare.

Pentru aceste motive, eu nu mai cred in teoria Khazara

Oricine se opune extremismului evreiesc, suprematiei si sionismului il consider aliat si frate pentru eliberarea europenilor si a tuturor popoarelor de pe planeta, de amenintarea Sionist-globala.

Ii accept cu toata inima pe cei care cred in continuare teoria Khazara, dar, in acelasi timp, trebuie sa spun ceea ce cred ca este adevarat: ca, in general, teoria face mai mult rau decat bine in eforturile noastre de a ne opune tribalismului evreiesc.

Eu nu voi mai sustine o teorie falsa promovata de comunisti evrei care incearca sa diminueze intelegerea noastra a amenintarii de baza care este rasismul evreiesc.