RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA URZICII din Franța, obligă țăranii să fie dependenți de sistem

Al treilea război juridic împotriva urzicii este în plină derulare în Franța și în alte țări europene. Astăzi ne vom referi la aceste ostilități juridice din Franța. O banala plantă, pe numele ei de botez în limba latină Urtica dioica a devenit dușman de moarte al multinaționalelor producătoare de pesticide din întreaga lume. Mii de procese între multinaționale și țărani sunt în derulare peste tot și sunt intentate de către acestea cu scopul de speria țăranii sau orășenii să mai utilizeze urzica sub formă de macerat pentru fertilizare cu azot, fungicid împotriva bolilor, ca repulsiv împotriva insectelor, regenerant, stimulant etc…

Simplitatea realizării purinului (20 kg de urzică lăsată la fermentare o săptămână într-un un butoi de 200 l apă) și multitudinea aplicațiilor posibile deranjează la culme industria chimică mondială care a creat presiuni enorme asupra guvernelor în sensul adoptării unei legislații extrem de restrictive pentru utilizarea preparatelor din plante. Ca exemplu, procedura de omologare a acestui preparat din punct de vedere legal este cuprinsă între 10 000 și 300 000 de euro și durează 2-3 ani de frecuș administrativ care descurajează orice țăran francez,  evident.

Primul război a început în Franța în momentul apariție cărții „Purin d’ortie et Cie ” (Purinul de urzică și compania) a lui Eric Petiot în care acesta explică multe aplicații posibile ale urzicii în viața omului. Eric Petiot, profesor de agronomie s-a trezit cu un control al DGCCRF (Directia Generală de Concurență, Consum și Represiune a Fraudelor) care i-a confiscat cursul de la facultate și documentația aferentă brevetării unui preparat fitosanitar pe bază de urzică.

Controlul avea la bază legea de orientare agricolă din 2006 ce interzice orice recomandare pentru produse fitofarmaceutice din plante care nu sunt omologate sau pentru metode agro culturale ecologice. Astfel începe în Franța un război asimetric între multinaționale, țărani, profesori, orășeni ce promovează preparate din plante precum urzica, coada calului, usturoi etc… Amenda pentru utilizarea usau deținerea sau recomandarea unui preparat din plante (preparate naturale puțin preocupante) este de 75 000 euro.

A doua fază a războiului contra urzicii  are loc în decembrie 2006 când deputații francezi speriați de opinia nervoasă a francezilor revoltați de așa minune, votează un amendament la legea apei care exceptează purinul de urzică de la prevederile legii de orientare agricolă.

Al treilea război se joaca la ora actuală între anexa I a directivei europene 91/414 și legea Grenelle II, care cere înscrierea materilor active utilizate în purinul din plante într-o listă europeană printr-o procedură lungă și costisitoare de către producătorii de purin.

Aceste 3 războaie ale urzicii au generat în Franța o mișcare națională de protestatari formată din zeci de mii de militanți diverși (țărani și orășeni) care luptă pentru conservarea dreptului istoric de utilizare a plantelor din propria fermă sau grădină în scopuri agricole.

Ce deranjează așa de mult industria mondială fitofarmaceutică oare? Evident faptul că miliarde de țărani și orășeni în loc să cumpere pesticide chimice folosesc preparate din plante.

Ce spuneți dragi români, oare ce urmează ca atac din partea industriei chimice în legislația europeană?

Cumva utilizarea plantelor din grădină pentru ceaiuri ca să nu vă îmbolnăviți cumva?

Cumva mâncatul zemei de urzică?

Cumva o amendă adevărată pentru utilizarea usturoiului ca antibiotic împotriva răcelii dacă nu aveți dreptul legal?

Dacă pe francezi îi poate mobiliza o astfel de chestiune banală, voi v-ați putea mobiliza să vă apărați drepturi istorice asupra unor resurse precum pământul, apa, pădurea, resursele subsolului?