Traficul cu organe este în floare în Turcia. Refugiaţii din Siria care trăiesc în taberele de la frontieră sunt cele mai sigure victime. Pentru câteva sute de euro îşi vând câte un rinichi sau părţi din ficat. Cu banii astfel obţinuţi speră să ajungă cât mai repede în Europa.
„Mă numesc Ahmed. Sunt sirian şi trăiesc în Turcia. Vreau să donez un rinichi sau un lob al ficatului. Grupa de sânge A.”
„Sunt siriancă. Vreau să donez un rinichi sau o parte din ficat. Grupa de sânge B. Am 27 de ani şi sunt sănătoasă.”
Mii de anunţuri similare apar zilnic pe diverse site-uri. Sătui de condiţiile din taberele în care trăiesc de atâţia ani, refugiaţii îşi vând organele pentru 12 mii de dolari. Mai primesc o mie de dolari pentru investigaţiile preliminare.
Ahmed obţinuse statutul de refugiat în Germania. Familia lui trăia într-o tabără din Grecia. S-a dus să o viziteze şi i-au fost furate actele şi aşa a fost deportat în Turcia.
Ahmed: „Nu vorbesc turca. Nu am prieteni, un loc de muncă sau o locuinţă. Îmi voi vinde un rinichi.”
Nu e greu să intri în legătură cu un traficant de organe. De cele mai multe ori, în urma anunţurilor postate, ei sunt cei care îşi aleg victima, apoi caută clienţi.
Traficant: Pentru cine e rinichiul?
Reporter: Pentru o rudă de 60 de ani cu grupa de sânge B. Cât ar costa?
Traficant: Transplantul costă 15 mii de dolari. 12500 sunt pentru donator. Investigaţiile preliminare costă 1000.
Sunt sume ameţitoare pentru donatorii care nu primesc decât câteva mii de euro şi îngrijiri medicale post-operatorii.
Organizaţiile umanitare spun că afacerea de la clinica universitara din Malatya ar putea fi oprita dacă s-ar îmbunătăţi condiţiile de viaţă din taberele de refugiaţi.