Biometria cumulează tehnologiile care identifică o persoană / autentifică identificarea unei persoane pe baza caracteristicilor fizice sau chiar comportamentale. Dezvoltarea biometriei s-a petrecut în ritm amețitor, de la tehnologii bazate pe amprenta digitală, la cele bazate pe recunoașterea irisului, recunoașterea facială sau chiar a ritmului biologic ori pe caracteristici comportamentale precum trăsături specifice mersului unei persoane. Pentru că suntem în era vitezei și a simplificării, autentificarea biometrică a devenit din ce în ce mai comună, inclusiv în sistemele de acces în instituții sau în spații publice ori private, dar și în comerț.
Dacă tehnologiile biometrice ne pot facilita viața, nu este mai puțin adevărat că ele colectează date care intră în sfera mai largă a datelor personale și vin cu preocupări pentru securitatea individului. În Romania, procesele legate de date biometrice nu sunt supuse unei reglementări amănunțite sau speciale, iar Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (”Autoritatea”), dar si instanțele de judecată s-au arătat mai degraba conservatoare în analiza proporționalității utilizării unor tehnologii biometrice. Cu toate acestea, realitatea ne arată că în această materie suntem pe o autostradă cu un singur sens, iar autoritățile cu putere de legiferare și de decizie trebuie să găsească întotdeauna echilibrul între avantajele tehnologiilor biometrice și riscurile pe care le presupun.
Statul trebuie să respecte opţiunea cetăţenilor care refuză actele biometrice.
https://www.juridice.ro/317462/statul-trebuie-sa-respecte-optiunea-cetatenilor-care-refuza-actele-biometrice.html