Părintele Pamvo: Oprirea mea de la slujire este lipsită de temei canonic, la Rădeni nu se impune delegarea altui preot slujitor

Prea Cuvioase Părinte Exarh,

Am luat cunoştinţă de adresa nr. 1445/07.02.2017, prin care îmi comunicaţi decizia de a mă opri, din încredinţarea Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de la slujirea preoţească pe o perioadă de 30 de zile. Aşa cum v-am comunicat şi cu ocazia scrisorii din 6 ianuarie, ca răspuns la dojana arhierească, sancţiunea disciplinară îndreptată împotriva mea este lipsită de temei canonic, întrucât nu mă fac vinovat de schismă, aşa cum sunt acuzat, pentru că am întrerupt pomenirea ierarhului părtaş la erezia ecumenistă din Creta. Cu acea ocazie, am demontat toate acuzaţiile din punct de vedere canonic, motiv pentru care consider că sancţiunea opririi de la slujire pe perioada de 30 de zile este cu atât mai neavenită, cu cât eu am arătat clar că oprirea pomenirii ierarhului pentru participarea sa la erezie este un drept şi o datorie a preotului, izvorâte din prevederile canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol.

Studiind prevederile celor două canoane, se poate constata că acestea îi permit preotului să analizeze personal comportamentul episcopului şi, în cazul în care constată că acesta învaţă public o erezie contrară Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiţii şi Sfintelor Canoane, să ia decizia întreruperii pomenirii înainte de cercetarea canonică a episcopului. Prin urmare, faptul că ceea ce Prea Cuvioşia Voastră numiţi “interpretare personală a Sinodului din Creta şi a deciziilor sale” nu este împărtăşită de Biserica Ortodoxă este atât irelevant, cât şi inexact.

Este irelevant, deoarece cele două canoane nu condiţionează în niciun fel întreruperea pomenirii episcopului părtaş la erezie de către preot de opinia sau acţiunea Bisericilor locale sau a altor eparhii. Nu scrie nicăieri în canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constatinopol că, înainte de a întrerupe pomenirea ierarhului, preotul trebuie să se uite la ce fac Bisericile rusă, georgiană, bulgară sau antiohiană sau să ceară consimţământul ierarhilor care nu au semnat la Creta documentul despre relaţiile cu lumea creştină. Canoanele spun că preotul poate opri imediat pomenirea, în clipa în care observă că episcopul său propovăduieşte în public o erezie. Atât.

Este inexact, deoarece dovada că nu mă aflu în niciun fel de înşelare mi-o oferă tocmai cei invocaţi cu atâta obstinaţie de toate documentele oficiale, anume cele patru Biserici locale şi episcopii care nu au semnat. De ce nu au participat cele patru Biserici locale la Sinodul din Creta, dacă au avut certitudinea că documentele presinodale sunt ortodoxe? De ce nu le-au semnat episcopii prezenţi, dacă au avut certitudinea că ele nu sunt eretice? Cum se face că mitropolitul Ieremia de Gortina, participant la sinodul din Creta, nesemnatar al documentului despre relaţiile cu lumea creştină, la întoarcerea de la sinod a anatemizat ecumenismul şi a declarat sinodul din Creta eretic? Faptul că ceilalţi episcopi participanţi şi nesemnatari nu au făcut la fel ţine de cu totul alte considerente decât cel teologic şi nu vă îndreptăţeşte să credeţi că ei nu au afirmat că sinodul a fost eretic. Cele patru Biserici pe care le invocaţi mereu nu au receptat hotărârile sinodului, ceea ce demonstrează că, în ochii lor, deciziile respective sunt eretice, chiar dacă în declaraţiile oficiale, fie din diplomaţie bisericească, fie dintr-un pogorământ temporar, au decis să nu acuze direct sinodul că ar fi fost eretic. Nici nu aveau motive prea multe să o facă, de vreme ce nu au participat la el şi i-au respins şi deciziile. De ce ar fi exprimat “rezerve, critici şi propuneri de îmbunătăţire” unor documente care nu sunt eretice?

Chiar şi părintele stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, căruia i-aţi trasat sarcina de a mă înlocui cu părintele Ioan Şişmanian pe perioada celor 30 de zile în care sunt oprit de la slujire, a recunoscut, într-un document de tristă amintire, în care la mărturisirea ortodoxă a părintelui Tihon Bivoleanu a răspuns cu un cazier penal, că în Creta “s-au produs unele abateri de la doctrina ortodoxă”, adică, cu alte cuvinte, în Creta “s-au produs unele erezii”. Un mare adevăr.

Un argument că sinodul din Creta a fost eretic îl poate constitui şi faptul că, în toate luările de poziţie oficiale ale MMB, argumentul forte nu este niciodată cel teologic, ci doar acela că Bisericile locale neparticipante şi ierarhii nesemnatari nu au întrerupt încă pomenirea. Nu există până în acest moment o argumentare teologică a “ortodoxiei” sinodului din Creta, ci numai păreri teologice vagi, oficiale, circumstanţiale, lipsite de relevanţă teologică. Preoţilor li s-a cerut să păstreze o tăcere deplină cu privire la acest eveniment, în aşa fel încât nimeni nu a aflat din biserică ce s-a petrecut în Creta. De ce toată această taină, dacă sinodul a fost “mare şi sfânt” şi a fost şi “ortodox”? Pentru că dacă nu a fost eretic, în mod obligatoriu a fost ortodox. Varianta că sinodul nu a fost chiar ortodox, dar nici eretic nu a fost este cu totul exclusă de către doctrina canonică ortodoxă şi de către istoria bisericească, în care sinoadele au fost fie ortodoxe, fie eretice.

În data de 19 ianuarie la Schitul Rădeni au slujit preoţi opriţi de la slujire de ierarhii lor exact pe acelaşi motiv pentru care încercaţi să mă opriţi de la slujire pe mine, pentru nepomenirea ierarhului datorată participării acestuia la erezia din Creta. Prin urmare, la acea slujbă nu a slujit niciun preot care să fie oprit dintr-un motiv disciplinar real, aşa încât eu nu am săvârşit nicio o abatere de la disciplina canonică a Bisericii, ci m-am conformat canonului 15 I-II, care spune că preoţii care se îngrădesc prin nepomenire de erezie trebuie cinstiţi ca apărători ai Bisericii.

În consecinţă, vă rog să reveniţi asupra sancţiunii de oprire a mea de la slujire, care nu are niciun temei canonic şi este contrară prevederilor canonului 15 I-II, neavând, din acest motiv, nicio valabilitate.

Întrucât nu am săvârşit nicio abatere canonică, în baza căreia să pot fi înlăturat de la slujirea celor sfinte, voi continua să slujesc ca ieromonah la Schitul Rădeni şi consider fără obiect decizia de delegare ca slujitor a ieroschimonahului Ioan Şişmanian (Laurenţiu) la Schitul Rădeni, comunicată prin adresa nr. 1451/07.02.2017, deoarece programul liturgic este împlinit exact în conformitate cu tipicul bisericesc al vieţii de mănăstire.

Decizia de a delega un preot pomenitor în locul meu reprezintă o sfidare la adresa celor peste 500 de credincioşi ortodocşi care frecventează Schitul Rădeni din toată ţara pentru a participa la o slujbă ortodoxă necontaminată cu erezia ecumenistă. A venit momentul ca aceşti oameni să nu mai fie trataţi ca o turmă de rătăciţi, ci ca nişte creştini ortodocşi care merită tot respectul şi grija părintească a întâistătătorilor lor.

Cu atât mai mult cu cât aceia dintre ei care sunt ctitori ai Schitului nu acceptă ca donaţia lor, care, din motivele binecunoscute şi explicate cu alte ocazii, nu a intrat în patrimoniul bisericesc şi deci este încă revocabilă, să fie folosită de către donatar cu o întrebuinţare contrară celei pe care i-au dat-o ei şi sunt gata să lupte pe cale juridică pentru apărarea drepturilor lor.

08.02.2017 Cu respect,
Ieromonah Pamvo Jugănaru

Prea Cuvioşiei Sale, arhim. Nichifor Horia, Exarhul Arhiepiscopiei Iaşilor