Video: SIDA A FOST CREATA VOIT pentru a DEPOPULA UMANITATEA?

Înregistrări istorice dovedesc secreta intensificare a armelor biologice în America făcând efortul sovieticilor să pălească prin comparație.

Avem aici ca dovadă trei dintre cele mai tari și compromițătoare documente din istoria luptelor biologice.

Primul, un document care nu a fost declasificat niciodată, al Congresului din 1969, care arată solicitarea a 10 milioane de dolari de către Departamentul de  Apărare pentru a dezvolta (urmează citatul din document) „agenți biologici sintetici pentru lupta germenilor” și  „prin Academia Națională a Științelor, Consiliul National de Cercetare” care  sunt N.A.A.S. și  R.C. Aceasta este aproape jumătate din suma alocată invenției de armament biologic în acel an. Aceste noi invenții de laborator au avut caratcteristicile și funcționalitățiile identice cu HIV/SIDA.

Rețineți că aceasta a fost cu 15 ani înainte de controversata descoperire a virusului SIDA  de către acest om: Dr. Robert Gallo, care, după cum veți vedea imediat, a supervizat Lytton Bionetics, unul  dintre primii șase contractori de  arme biologice ale armatei la acel timp. De asemnena, la acel timp, Litton Bionetics a operat intregrul program al Institutului de Cancer la Fort Detrick (notă: Fort Detrick este o unitate de comandă medicală a armatei Statelor Unite). Această companie privată (notă: de la Fort Detrick) era o subsidiară a gigantului contractor de arme ale armatei, numită Litton Industries.

Președintele Litton Industries, Roy Ash, a început a fi o alternativă la postul de Consilier de Securitate Națională, post dat de către Nixon lui Kissinger. Ca și consolare, președintele l-a făcut pe acesta consilier al său și șef la Afaceri și Industrii Americane. Când Roy Ash s-a alăturat echipei de la Casa Albă, Kissinger i-a ordonat Amiralului de nave Elmo Zumwalt să facă o reevaluarea a capacității armelor biologice. Armata navală a fost întotdeauana în prim plan la asemenea lucruri.

Armele bio au fost făcute ieftin. Au putut fi făcute pentru a ținti spre anumiți oameni, sau chiar spre grupuri etnice. Nu există nici un dubiu că brusca focalizare spre cancer de la Fort Detrick a făcut parte dintr-un măreț plan de depopularizare.

Conform cu înregistrări ale Congresului, și ale lui Walter Isacsoon (manager editor al revistei „Time” și biograf al său), Kissinger a ales opțiunea prezentată de către Amiralul Zumwalt pentru a dezvolta SIDA și Ebola ca arme biologice iar contractul a mers către colegii de companie de la Casa Albă, Litton Bionetics.

Acum nu mai există nici un dubiu că Dr. Gallo a oficiat dezvoltarea acestor viruși complecși SIDA. Grupul său de biogeneticieni a combinat virusuri leucemice, limfomice si sarcomice de la diferite specii de animale cu aproape 15 ani înainte ca el să fie creditat de către Departamentul de Sănătate Națională pentru descoperirea cauzei SIDA, un retro-virus similar.

Ei au spus că aceasta va conduce la o vindecare printr-un vaccin până în trei ani. Nu s-a întâmplat niciodată.

Am reușit să-l prind pe dr. Gallo la cel al 11-lea Congres SIDA din Vancouver în 1997. L-am întrebat dacă este îngrijorat că unele dintre experimentele sale ar fi putut da naștere la  virusul SIDA sau rudenii ale acestuia, contaminând maimuțe și cimpanzei, livrați de divizia de vaccinuri Merk, New York, pentru producerea unor prime vaccinuri împotriva Hepatitei B. Aici avem în schimb, în sfârșit, scuzele către mine. Era evident, agravat.

Dr. Leonard G. Horowitz: Aveți vreo îngrijorare că primele dumnevoastră experimente și extragrea virusului simian 40 în prezența retro-virușilor spumoși 40 și recombinarea lor cu virușii leucemici și sarcomici de la  pisică și de la găină au putut da naștere la HIV sau rude ale acestuia urmărindu-le cultura ori evoluția în țestutul uman și că acesti mutanți ar fi putut contamina câteva vaccinuri directe virale produse la maimuțe contaminate și cimpanzei, furnizate către producătorii de vaccinuri prin afiliații dumneavoastră la Litton Bionetics?

Dr. Gallo: Sincer, nu știu despre ce naiba vorbești.

Dr. Leonard G. Horowitz: V-am văzut documentul, doctore Gallo.

Dr. Gallo: Dacă puteți, dacă aveți un document pe care eu nu l-am publicat niciodată.

Dr. Leonard G. Horowitz: Bine.

Dr..G.: Sunt sigur că doriti să-l citiți. Ați dori să începeți?

Dr. L.: Voi fi fericit să o fac.

Dr. Gallo: Te rog, dă-i drumul.

Dr. L.: „Academia Științelor Naturale 1970 – Gallo”. Am fost la discursul dumneavoastră public pe care l-ați prezentat în fața audienței cu prilejul întâlnirii NATO, din Mol, Belgia. L-ați publicat. Voi fi bucuros să vă arăt documentul.

Dr. G.: În Mol, hey, oprește-te, oprește-te. Este stupid. În Mol, Belgia, prima mea excursie în Europa, deci îmi aduc aminte. Întâlnirea NATO a avut loc, într-adevar. Întâlnirile NATO strângeau laolaltă toate comunitățile științifice din toată lumea de la vest la est, la acel timp. Întîlniri ale comunităților de cercetare biologică, ale cercetării chimiei științifice, tot felul de întâlniri, ale mamelor, ale taților. Iar când am vorbit în Mol, Belgia era în anii ’60, cu mult timp înainte ca eu să lucrez în virulogie și înainte de apariția clonării genetice. Am vorbit despre transferul celular ARN. Bine? Asta este Mol, Belgia. Proceduri din „Academia Națională de Științe – NSB40”. Nu am publicat un document în viața mea. Cu excepția transferurilor speciilor ARN-NSB40, comparând celule transformate de la hamsteri cu celule netransformate, ca și control. Însă, tu vorbești de ananas, kiwi, struguri și cireșe mixate cu alte tutti-frutti. Habar nu am despre ce vorbești.

Dr. L.: Bine.

Dr. G.: Sunt puțin mișcat  să aud acest non-sens și această porcărie.

Dr. L.: Bine. Și „Gallo, Sarin și Allen” au fost scrise de către coautorii dumneavoastră care au combinat virusul leucemic de la pisică cu virusul sarcoma de la găină ca se creeze/ evalueze. Este leucemic.

Dr. G.: Lasă-mă… Da. Ești foarte dețstept. Da, am făcut-o. Totul a fost creat de către noi, cu muncă de laborator. Uite, pentru cei ce au puțină înțelegere despre asta și cărora le pasă, un fel de idee. Eu niciodată nu am… vreau să zic, am auzit o mulțime de lucruri spuse, dar niciodată nu am auzit măcar ceva asemănător. Au fost oameni care au crezut și au postulat acestea, dar nu au fost îndreptate către mine. Asta e una bună, una nouă. Că HIV ar fi putut fi creat în experimente de laborator. Sunt două răspunsuri pentru asta. Sunt cu siguranță concluziile că nici un cercetător nu ar fi putut crea deliberat acest virus (HIV), doar dacă ar fi fost un super-geniu și avansat cu 10 ani. Virusul SIDA a existat înainte de clonarea moleculară. Ăsta este primul punct. Punctul doi: cunoaștem toată gama. Genomul virusului HIV a fost publicat de către laboratorul nostru în 1985, ca și un grup de la Paris, cam tot în același timp. Genomul nu are homologie ca și toți virușii existenți în lume, nu are legătură cu pisicile, nu are legătură cu virusul sarcomic al găinii. SB40 este un virus ADN care provine de la animale mici și care nu are frecvență la HIV. Mai mult, noi nu am lucrat cu acei viruși împreună, iar dacă am făcut-o, toată treaba este irelevantă, iar eu cred că tu trebuie să începi biologia 101 la liceu. Bine?

Aceste documente, incluzând contractele guvernului american, explică cel mai bine cum SIDA a început să se transmită pe continentul african și la comunitățile Gay din New York începând cu 1978. Aceste populații au fost cu siguranta primele care au primit cele dintâi vaccinuri împotriva hepatitei B, făcute cimpanzeilor de la Litton cu 4 ani înainte. Apropo, omul care stă lângă dr. Gallo este dr. Jonathan Mann. La acel timp, dr. Mann era „tarul SIDA” pentru Organizația Mondială  a Sănătății. Mai mult, după participarea sa la dialogul meu cu dr.Gallo, a demisionat din poziția sa înaltă, spunând: „Mai mult decât o problemă medicală, SIDA este o problemă social-politică”.