Am primit de la Orthologia urmatorul material al www.predania.ro pe care il supun dezbaterii dumneavoastra:
1. Scrisoarea Pãrintelui Paisie (Aghioritul) cãtre poporul grec, referitor la
semnele vremurilor – 1987
2. Scrisoarea Sfântului Sinod al Bisericii din Creta cãtre Guvernul Greciei
– martie 1993
3. Scrisoarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei cãtre evlaviosul popor grec
– aprilie 1993
4. Circulara Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei cãtre cinstitul
popor grec – aprilie 1997
5. Declara.ia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos cãtre poporul grec
– septembrie 1997
6. Epistola cãtre autoritã.i a Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei
(Patriarhia Moscovei)
7. Pastorala cãtre credincioşi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a
Ucrainei – decembrie 2003
8. Declara.ia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la
colectarea informa.iilor electronice despre cetã.eni
9. Întâmpinarea Episcopului Jiciei Preasfinţitul Hrisostom cãtre Sfântul
Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe – martie 2005
10. Scrisoarea PF Pavle, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, cãtre Sfântul
Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe – 2006
editura predania
op 13, ..p 67, Bucure.ti
Telefon ++40 748 219 996
E-mail [email protected]
www.predania.ro
SCRISOAREA
PÃRINTELUI PAISIE (AGHIORITUL)
referitor la SEMNELE VREMURILOR
“Dupã furtuna diavoleascã, va veni însorirea dumnezeiascã.”
În spatele duhului lumesc al “libertãţii” de astãzi, al lipsei de respect în Biserica lui Hristos faţã de cei mai mari, pãrinţi şi dascãli, care au fricã de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovniceascã, stresul şi anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofã sufleteascã şi trupeascã.
Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizatã, ce se face prin “cartela” electronicã, se ascunde dictatura mondialã, sclavia lui antihrist. “…ca sã-şi punã semn pe mâna lor cea dreaptã sau pe frunte, încât nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, sã socoteascã numele fiarei, cãci este numãr de om. Şi numãrul lui este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 15, 16-18).
Sfântul Andrei al Cezareii scrie urmãtoarele:
“Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numãrului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi…, dar nu a binevoit harul dumnezeiesc sã se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzãtor. Însã cercetând cu raţiunea, cu adevãrat multe (nume) se pot afla…”. (Sfântul Andrei al Gezareii, Tâlcuire la Apocalipsã, cap. 58, pp. 541-342, ediţie greacã)
Dar lucru ciudat este cã mulţi oameni duhovniceşti, pe lângã faptul cã fac tâlcuirile lor proprii, se mai şi tem cu o fricã lumeascã de “punerea la dosar”, în timp ce ar fi trebuit sã se nelinişteascã duhovniceşte, sã-i ajute pe creştini cu neliniştea cea bunã şi sã le întãreascã credinţa, şi astfel sã simtã mângâierea dumnezeiascã.
Mã mir cum toate aceste evenimente nu le creeazã probleme de conştiinţã! De ce nu-şi pun mãcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor? Şi, dacã îl ajutã pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag şi alte suflete la pierzare? Cãci la aceasta se referã: “…ca sã înşele, dacã este cu putinţã, şi pe cei aleşi” (Mc. 13, 22).
Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor, în timp ce semnele sunt foarte clare. “Fiara” de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, “înainte mergãtoare ale pecetluirii”, ce aratã? Din pãcate, la radio ascultãm numai timpul probabil.
Ce ne va spune Hristos? “Fãţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi” (Mt. 16, 3).
Aşadar, dupã cartelã şi dupã buletinul electronic, adicã “îndosarierea” persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor cã oarecare a furat cartela cutãruia şi i-a luat banii din bancã. Pe de altã parte, vor face reclamã “sistemului perfect”, adicã pecetluirii pe mânã sau pe frunte cu raze laser, a numãrului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.
Din pãcate, iarãşi “anumiţi cunoscãtori” îi vor “înfãşa” pe fii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca sã nu-i mâhneascã. “Aceasta nu are importanţã”. “Nu-i nimic, este destul sã credeţi lãuntric”. Şi, deşi vedem cã Apostolul Petru, care s-a lepãdat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevãrat lepãdare, aceştia se leapãdã de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost datã la Sfântul Botez, care este “Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui antihrist şi mai spun apoi cã îl au pe Hristos înlãuntrul lor.
Din pãcate, o astfel de logicã aveau şi unii “gnostici” pe vremea sfinţilor mucenici, care încercau sã întoarcã pe mucenici de la mãrturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în “Cuvântul” sãu la mucenicul Gordie:
“…mulţi încercau sã-l convingã pe mucenic sã se lepede numai cu gura şi sã-şi pãstreze credinţa în suflet prin aceeaşi dispoziţie lãuntricã, pentru cã Dumnezeu nu cautã la cele pe care le rosteşte limba, ci la intenţia omului. Însã mucenicul Gordie a rãmas neînduplecat si a rãspuns: “Nu suferã limba cea ziditã de Hristos sã rosteascã ceva împotriva Ziditorului… Nu vã înşelaţi, Dumnezeu nu se lasã batjocorit cãci, din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptãţi şi din cuvintele tale te va osândi”.
De asemenea, sub stãpânirea lui Deciu, s-a poruncit creştinilor sã mãrturiseascã religia închinãtorilor la idoli, şi creştinii care au mãrturisit şi au jertfit idolilor au primit un certificat, scãpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceştia s-au lepãdat de Hristos, ci şi cei care au dat bani închinãtorilor la idoli şi au luat
certificatul fãrã sã se lepede de Hristos, aşa numiţii “libellus”. Dar şi pe aceştia Biserica noastrã i-a considerat lepãdaţi, cãzuţi. Sã ne amintim şi de minunea sãvârşitã de Sfântul Teodor, care se prãznuieşte în fiecare an în sâmbãta din prima sãptãmânã a Postului Mare: “Iulian Paravatul, ştiind cã poporul lui Hristos, mai cu seamã în sãptãmâna întâi a Postului Mare, cautã sã se curãţeascã şi sã se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit sã-i spurce. De aceea a poruncit sã punã în piaţã în acele zile mâncãruri spurcate cu sângele jertfelor idoleşti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arãtat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, şi, descoperindu-i fapta împãratului, i-a poruncit sã-i adune pe credincioşi dis-de-dimineaţã ca sã-i împiedice sã foloseascã acele mâncãruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare sã o înlocuiascã vremelnic prin colivã… În felul acesta, scopul Paravatului a fost zãdãrnicit şi poporul cel credincios a fost pãzit nespurcat…”.
Depãrtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduitã printr-un canon al Sfinţilor Apostoli: “Şi apostolii si preoţii s-au adunat… (şi au hotãrât) sã se fereascã de cele jertfite idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge” (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).
Dar cu toate cele pe care le-am arãtat, auzim, din pãcate, o grãmadã de neghiobii ale minţii unor “gnostici” de astãzi. Unul spune: “Eu voi primi buletinul cu 666 şi voi pune şi o cruce alãturi”. Altul spune: “Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o cruce pe cap…”. Iar alţii spun o grãmadã de alte neghiobii, crezând cã se vor sfinţi în felul acesta. Dar toate acestea sunt înşelãri.
Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se sfinţesc. De pildã, apa primeşte sfinţire şi se face agheasmã. Însã urina nu primeşte sfinţire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurãţia nu primeşte sfinţire.
Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mânã sau pe fruntea noastrã prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face.
Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulãm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepãdãm de satana, ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire: “Pecetea darului Duhului Sfânt”.
Hristos sã ne lumineze pe toţi. Amin.
Sfântul Munte Athos
Chilia Tanaguda – Mãnãstirea Cutlumus
Sâmbãta din prima sãptãmânã a Postului Mare 1987
Cu multã durere şi dragoste în Hristos
Monahul Paisie
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII DIN CRETA
Heracleea, 22 martie 1993
Cãtre Guvernul Greciei,
Domnule Preşedinte,
Sinodul eparhial al Bisericii din Creta, a ţinut o şedinţã în Heracleea astãzi 22.03.1993. Între temele acesteia a fãcut parte şi o menţiune specialã consacratã noilor buletine.
Atragem iarãşi atenţia guvernului pentru problema maxima, care ia poziţie faţã de disensiunile naţionale şi deranjeazã credinţa poporului Domnului, care dupã cuviinţa aşteaptã poziţia guvernului în problema care vizeazã cele sfinte şi ne pronunţãm în cele de mai jos:
1. Acceptarea facultativã a înscrierii credinţei în buletine pune problema constituţionalitãţii acestei decizii.
2. Numãrul lui Antihrist, precum este codul de pe buletinele cu banda magneticã sânt considerate cu desãvârşire inadmisibile.
3. Pelicula magneticã albã din partea de jos a buletinului, având posibilitatea de a memora peste 200.000 de date, cuvinte sau diagrame, care pot fi recunoscute de centrele Comunitãţii Europene, formeazã noul gen de dosar, care iese peste graniţa neverificat de ţãrile membre.
4. Prin acceptarea noilor buletine, conştiinţa naţionalã este respinsa şi exclusa, pentru ca naţionalul nu este numai ceea ce se vede în afarã, ci şi ceea ce se crede, iar credinţa este cea creştina ortodoxa. Şi, daca aşa stau lucrurile, atunci se impune a cunoaşte ca celelalte credinţe cãrora se supun cetãţenii, adicã diversele erezii se vor impune precum voinţele minoritãţilor asupra ortodocşilor. Într-o atare situaţie unde mai este democraţia? Regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţionala este anulata.
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI
Atena, l Aprilie 1993
Circulara 2548
Cãtre evlaviosul popor ortodox grec
Iubiţii noştri fii,
Biserica Greciei, ca Mamã şi Hrãnitoare a neamului nostru, face cunoscutã la timp primejdia pentru unitatea neamului nostru care provine din furia diferiţilor noştri duşmani din interior şi din exterior, care încearcã sã ne prezinte cã, în sfârşit, parcã am fi încetat de a mai crede nezdruncinat şi indisolubil în elenism şi ortodoxie.
Aceastã încercare şubredã a diferiţilor noştri duşmani se cautã a se întãri prin emiterea noilor buletine electronice. Aceste cercuri subversive, ale cãror centre de decizie sunt descoperite în puternicile organizaţii strãine şi eterodoxe din Europa şi America, urmãresc aceasta prin anularea înscrierii apartenenţei religioase pe noile buletine de identitate, apelând la reglementãrile legislative privind protecţia minoritãţilor religioase, care se prezintã ca fiind în pericol prin înscrierea obligatorie a religiei în noile buletine.
Biserica Greciei nu se subordoneazã identitãţii ortodoxe a creştinului ortodox prin înscrierea religiei lui în buletinul personal. Dar ea este interesatã, în primul rând, de pãstrarea credinţei întreagã şi nevãtãmatã, darul unitãţii naţionale a elenismului şi ortodoxiei, care a constituit preţiosul sprijin al neamului. Biserica Greciei face apel la Guvern sã nu se retragã sub presiunile acelor organizaţii şi sã nu cedeze şantajului.
Biserica noastrã este datoare astãzi, mai mult ca oricând, chiar în spiritul recentului Tratat de la Maastricht, care cheamã statele membre ale Comunitãţii Europene, sã aducã în cadrul comunitãţii ce au ele mai specific, lucru care, în mod special pentru Grecia, înseamnã Ortodoxia.
Din pãcate, remarcile acestea ale Bisericii noastre nu au reuşit sã atragã atenţia Guvernului, care, cedând constrângerilor practicate de puternicile organizaţii europene, a ales înscrierea facultativã a religiei în noile buletine de identitate.
Sfântul Sinod luptã împotriva tuturor greutãţilor ce vin asupra naţiei noastre, rezultate poate din indiferenţa deosebitã a tinerilor la problema înscrierii religiei în noile buletine, trage alarma cãtre întregul neam, stãruie şi strigã tuturor grecilor, tuturor fiilor ei curaţi, ca sã dea o lecţie de patriotism grupãrilor
unitãţii naţionale. Îndepãrtând astfel orice încercare a acelora care vor sã prezinte Grecia ca un stat fãrã religie şi, în acelaşi timp, pe greci ca ucigaşi de tatã şi de mamã, aşadar trãdãtori ai tradiţiilor noastre strãvechi, şi ca pe nişte vânãtori de mode şi modele strãine, aşadar victime uşoare ale propagandei, chipurile “progresiste”, care privesc cruciş cãtre o Europã nivelatoare de tradiţii şi nu cãtre o Europã care are nevoie de îndrumarea duhovniceascã a Bisericii Ortodoxe pentru maturizarea ei.
Încã de pe acum, duşmanii noştri ne pândesc şi trâmbiţeazã cã grecii nu sunt un popor pur şi omogen din punct de vedere naţional şi religios, ci cã Grecia este locuitã de o populaţie formatã din diferite minoritãţi care urmeazã sã-şi câştige autonomia, în acord cu cele stabilite în Tratatul de la Maastricht.
Prin urmare, noi, care suntem un popor cu o religie omogenã majoritarã, trebuie sã arãtãm acest lucru, zãdãrnicind planurile unor astfel de viziuni, care cu otrava urii lor de nestins, pentru fiecare grec ortodox, încearcã noi cuceriri în Grecia, acest loc paşnic fãrã vãrsãri de sânge şi lupte.
Un cuvânt special Sfântul Sinod adreseazã tinerilor, nãdejdea noastrã de aur, totdeauna sensibili la problemele duhovniceşti şi naţionale, şi-i cheamã ca sã-şi închidã urechile la strigãtele diferitelor sirene strãine şi sã lupte pentru menţinerea moştenirii noastre religioase şi culturale.
Biserica are încredere în tineretul nostru şi este încredinţatã cã şi spre problema aceasta îşi va arata puterea de mãrturisire.
Fãrã îndoialã, Sfântul Sinod are înaintea ochilor ameninţarea de coşmar care se ascunde pe buletinele electronice, ameninţarea “dosarului electronic” pentru greci; posibilitatea ca buletinul sã cuprindã pe banda magneticã diferite date neştiute de posesor, pe care numai un dispozitiv special electronic va putea sã le “citeascã”.
Biserica a aşteptat o reacţie din partea partidelor democratice, dar cu tristeţe constatã cã nici o reacţie nu a fost înregistratã, şi deja poporul este dat spre “mila” celor ce conduc şi nimeni nu protesteazã împotriva nesocotirii drepturilor şi libertãţilor oamenilor.
Iubiţii noştri fii,
Ţara noastrã traverseazã o mare crizã. Patria noastrã este în primejdie şi neamul nostru este dator sã se opunã din toate puterile sale duhovniceşti dacã vrem sã nu plângem pe ruinele sale, fiindcã se loveşte în fiinţa naţionalã şi în ortodoxie prin neînscrierea religiei în noile buletine.
Apoi, Biserica ar avea dificultãţi în stabilirea cu precizie a identitãţii ortodoxe a celor care cautã serviciul politicii Greciei. Pentru aceasta, Biserica cere de la toţi fiii sãi sã se uneascã într-un cuget spre a anula cu putere intervenţia fãcutã pentru înscrierea facultativã a religiei în buletine. Insistã şi cere sã nu fiţi indiferenţi, ci, dimpotrivã, sã stãruiţi cu tãrie pentru înscrierea ei, nesocotind orice piedicã.
Lucrarea aceasta se va face spre slava patriei şi integritatea neamului şi va face cunoscutã voinţa de nestrãmutat a celei mai mari pãrţi a poporului grec, ca sã rãmânã în Comunitatea Europeanã ca un popor energic, autonom şi demn de bogãţia tradiţiilor sale.
Binecuvântarea şi harul
Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toţi.
CIRCULARA SFÂNTULUI SINOD
AL BISERICII ORTODOXE A GRECIEI
Nr. 2626 / 7 Aprilie 1997
Cãtre cinstitul popor grec,
privind Acordul Schengen şi Legea pentru
Protejarea individului
la prelucrarea datelor cu caracter personal
Iubiţii noştri fii întru Domnul, har vouã de la
Domnul Dumnezeu Atotţiitorul!
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, motivat de cele câte s-au scris, s-au auzit şi s-au petrecut de curând din pricina îngrijorãrii
cauzate de Acordul Schengen şi de votarea legii pentru Protejarea
individului la prelucrarea datelor cu caracter personal, studiind tema şi având în vedere cuvintele Domnului
şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului
şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), adresându-se credincioşilor sãi fii, remarcã urmãtoarele:
„Dând Cezarului cele ale Cezarului”, Sfântul Sinod şi împreunã
cu dânsul orice creştin conştient recunoaşte cã temele politicii externe şi ale protecţiei interne de care depind bunãstarea
poporului nostru în viaţa lui pãmânteascã sunt reglementate
de cãtre conducerea politicã a Statului, care dã socotealã
în faţa poporului şi are obligaţia de a se lupta pentru libertãţile acestuia,
pentru drepturile şi progresul sãu.
În paralel însã, Sfântul Sinod, dar împreunã cu dânsul orice cetãţean elen, are, potrivit Constituţiei, dreptul de a se interesa
de exactitatea respectãrii drepturilor private şi a celor obşteşti
garantate constituţional. Astfel, Sfântul Sinod, cu convingerea
cã orice formulãri oficiale pe o temã necunoscutã pânã acum (precum este şi aşa-numita „îndosariere electronicã”),
nu sunt cu putinţã a acoperi toate datele necunoscute ale chestiunii, face apel cãtre guvern şi, în general, cãtre conducerea
politicã a ţãrii noastre, de a lua în vedere în cadrul competenţei şi a responsabilitãţii
sale orice explicaţii legate de aceastã temã. Iar în continuare sã se îngrijeascã de o cât mai bunã cu putinţã protecţie
a persoanei faţã de prelucrarea datelor
cu caracter personal, prin proceduri legislative constituţionale
şi sã aducã îmbunãtãţirile
cerute la recent votata lege.
Pe tema lui Antihrist şi a pecetluirii
Sfântul Sinod doreşte a remarca însã cã, o datã cu Acordul
Schengen şi cu respectiva lege, a revenit în actualitate tema lui Antihrist şi a semnului sãu, despre care ne vorbeşte Sfânta Carte a Apocalipsei.
Pe tema aceasta, deoarece are legãturã directã cu credinţa creştinã şi cu mântuirea omului, Sfântul Sinod este îndreptãţit sã declare cãtre toate forurile punctele sale de vedere, „dând lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”.
Aşadar, cu tristeţe remarcãm cã progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice este legat, din pãcate, de numãrul
666, care este utilizat drept cod numeric principal în tehnologia
respectivã. Acest numãr este limpede menţionat în Sfânta Carte a Apocalipsei ca fiind numãrul lui Antihrist. Despre
însemnãtatea
acestui numãr s-au scris şi s-au auzit multe opinii.
Biserica noastrã primeşte învãţãtura cum cã Pecetea lui Hristos nu este un oarecare simbol exterior care se poate impune
oamenilor prin forţã şi prin tiranie, ci este harul Sfântului Duh, pogorât prin Sfintele Taine ale Botezului şi Mirungerii numite peceţi ale lui Hristos”, „o pecete adevãratã, luminatã de Duhul”, dupã cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Şi pecetea lui Hristos o are şi o pãstreazã cel care mãrturiseşte cã Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume în trup şi S-a fãcut om pentru mântuirea noastrã. Iar o pecete care se impune cu forţa şi în mod tiranic nu este în stare a face nelucrãtoare
puterea
lui Hristos.
În acelaşi fel, pecetea lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa, nu este un simbol extern care se poate impune cu forţa, peste voia şi împotrivirea omului, ci este despãrţirea voluntarã
de viaţa harului Sfântului Duh prin lepãdarea nesilitã a credinţei cã Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Pe aceastã temã s-au scris însemnate studii de cãtre sfinţi clerici şi înţelepţi dascãli de teologie.
Numãrul 666
Însã numãrul 666, potrivit celor menţionate despre el în Apocalipsã este consfinţit ca numãr al lui Antihrist şi, prin urmare,
nu este cu putinţã ca un creştin sã nu fie interesat de introducerea
intenţionatã şi sistematicã a acestui numãr în viaţa sa, şi îndeosebi în viaţa poporului elen care este aproape în totalitate
creştin şi ortodox, indiferent cât de conştient îşi trãieşte
fiecare
om credinţa.
Desigur, este posibil şi ca numãrul 666 sã fie un numãr fãrã nici o importanţã spiritualã, aşa cum este când apare în numerotarea filelor unei cãrţi cu multe
pagini, sau un numãr dintr-un ordin de înmatriculare. Însã ni se pare ciudat şi contradictoriu,
pe de o parte, ca ţara noastrã sã aibã mândria Peceţii lui Hristos, a credinţei în Hristos şi în Sfânta Treime, în numele cãreia
s-a votat şi s-a consacrat Constituţia sa, şi a Sfintei Cruci care împodobeşte în mod concret drapelul nostru, iar pe de altã parte sã acceptãm ca normã de stat o situaţie socialã
care permite
sã votãm legi (pe orice temã şi, mai mult, pe o temã care are legãturã directã cu omul şi cu credinţa sa în Hristos, cu conştiinţa
sa) în care sã fie introduse subtil practici care presupun conformarea
statului elen la sistemul electronic al cãrui element de bazã va fi codul numeric 666. Nu constituie acesta un dispreţ al cuvântului lui Dumnezeu? Nu este o provocare
şi un scandal pentru poporul nostru creştin ortodox ?
Prevedem cã protestele pe aceastã temã vor fi numeroase.
Şi, din pãcate, vor fi direcţionate de cercuri care nu este cu putinţã
a fi supuse controlului Bisericii.
Sã nu fie acceptat
Pentru aceasta, Sfântul Sinod se adreseazã Guvernului şi lumii politice a ţãrii noastre şi considerã potrivit:a. A nu fi acceptat drept cod numeric al sistemelor electronice
de stat pentru protecţia persoanei numãrul 666. A se face respectate şi a se aplica la acest punct repetatele asigurãri oficiale
ale factorilor de conducere din diferite perioade de guvernare.
b. Sã se facã o intervenţie la conducerea ţãrilor membre ale Uniunii Europene în care, chiar dacã unele state s-au declarat
„laice”, existã însã şi ţãri creştine, cu politicã creştinã, şi sã se cearã oficial înlocuirea numãrului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu oricare alt cod numeric. Cu un atât de mare progres al electronicii, oare nu e posibil sã înlocuieşti
un cod numeric ?
c. Sub nici un motiv sã nu se aplice drept cod numeric numãrul 666 în noul sistem de identitate al tãrii noastre, iar apartenenţa religioasã sã fie specificatã obligatoriu între elementele
înscrise pe noul tip de buletin.
Dacã se insistã în aplicarea legii, nu se va naşte oare opinia
conform cãreia folosirea acestui numãr nu este întâmplãtoare?
Şi temerea cã în spatele acestei utilizãri se ascunde ceva suspect?
Dãm slavã lui Dumnezeu pentru progresul civilizaţiei, pentru toate darurile lui Dumnezeu cãtre poporul nostru ortodox.
Dãm slavã lui Dumnezeu deoarece ţara noastrã este guvernatã
democratic, iar libertãţile şi drepturile fiecãrui
individ sunt protejate de Constituţia ţãrii şi de acordurile internaţionale
chiar pânã într-atât încât sã fie respectate şi considerate inviolabile chiar şi drepturile individuale ale unei minoritãţi „contrar conştiinţei”,
fie şi dacã acestea vin în vãditã contradicţie
cu interesele
majoritãţii.
Exprimãm convingerea cã poporul nostru va primi cu bunãvoinţã
mesajul duhovnicesc şi cã, în consecinţã, conducerea
politicã responsabilã va face tot ce este mai bine pentru a nu provoca unei pãrţi a poporului nostru ortodox, dacã nu chiar întregii naţiuni, probleme de conştiinţã.
Dupã toate cele spuse şi privind înainte cãtre zilele Mântuitoarelor
Patimi şi ale Învierii din morţi a Mântuitorului Hristos, dorim întregului popor ortodox grec a ajunge cu înţelepciune
Sfintele Paşti, dãruindu-i binecuvântarea pãrinteascã a Bisericii şi chemând asupra tuturor harul lui Dumnezeu şi nemãrginita
Sa milã.
Semneazã Preşedintele Sfântului Sinod,
Arhiepiscopul Greciei,
ÎPS SERAFIM
Urmeazã semnãturile celorlalţi membri ai Sfântului Sinod
Aceastã circularã (2626/7 aprilie 1997) a fost cititã în toate bisericile Greciei, în Duminica Ortodoxiei din anul 1997, iar mai apoi a fost publicatã în oficiosul Sfântului Sinod, Pros ton lao (Cãtre popor), nr. 21 din aprilie 1997.
DECLARAŢIA SFINTEI CHINOTITE
A SFÂNTULUI MUNTE ATHOS
Karyes, 21 august/ 3 septembrie 1997
Sfânta Chinotitã (Comunitate)
Sfântul Munte Athos
Nr. Protoc. F2 / 32 /1412
Comunicatul Sfintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfântului Munte
Sfânta Sinaxã Dublã Extraordinarã a Sfântului Munte Athos, cercetând iarãşi importanta chestiune a Acordului Schengen şi a buletinelor electronice de identitate, a socotit necesar ca în continuarea declaraţiilor sale anterioare sã aducã la cunoştinţã cinstitul popor ortodox grec urmãtoarele:
1. Împãrtãşim neliniştea întregii Biserici, alãturându-ne spiritului recentelor comunicate ale Sfântului Sinod al Bisericii
Greciei, Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei şi ale multor altor sfinte mitropolii şi sfinte mânãstiri.
2. Ca monahi ortodocşi, trãim permanent în duhul rãstignirii
şi al învierii, duh al plânsului de pocãinţã dãtãtor de bucurie şi al aşteptãrii venirii Celui „care a pornit ca un biruitor
sã biruiascã” (Apocalipsa 6, 2). Considerãm de aceea necesar
sã amintim fiecãrui creştin ortodox cã împlinirea datoriei fundamentale a mãrturisirii credinţei noastre cãtre Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate împleti cu un duh de tulburare
şi panicã, duh care nu aratã altceva decât lipsa de credinţã
şi de trãinicie a Harului în inimã. Adâncirea studiului semnelor vremii şi constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmã produc o bunã nelinişte care are drept rezultat încercarea
unei pocãinţe depline, a unei lupte hotãrâte
pentru biruirea
patimilor noastre aducãtoare de moarte şi a unei mai bune pregãtiri pentru intrarea în împãrãţia Mielului cel înjunghiat.
„Fericiţi cei ce spalã veşmintele lor ca sã aibã stãpânire
peste pomul vieţii şi prin porţi sã intre în cetate !” (Apocalipsa 22, 14).
3. Cãderea din dreapta credinţã şi secularizarea, spiritul
general de apostazie şi de înaintare în diverse rãtãciri şi slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic al sistemelor
de înregistrare, arhivare şi supraveghere, universalizarea
economiei
şi constatarea încercãrii de pãtrundere clandestinã a simbolurilor anticreştine în domeniile vitale ale vieţii sociale – cum sunt produsele comerciale, tranzacţiile
economice şi relaţiile
stat-cetãţeni – fac cu adevãrat mult prea palpabile şi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în versetele 16-18, din capitolul 13 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Îndreptãţita nelinişte
şi protestele cinstitului
popor nu au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea
desãvârşitã a proorociilor la o vreme de care „nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl” (Matei 24, 36).
4. Suntem însã îngrijoraţi şi protestãm, deoarece rãceala
şi indiferenţa arãtatã faţã de credinţa şi tradiţia spiritualã
a unui popor creştin ortodox de cãtre Guvernul sãu şi a reprezentanţilor
sãi aleşi poate pune Biserica, chiar şi Naţiunea,
într-o încercare inoportunã şi în confuzie.
5. Declarãm încã o datã cã datoria fundamentalã a mãrturisirii credinţei, dar şi încrederea în cele câte Mângâietorul
le-a predat ca proorocii în Biserica creştinã ne obligã sã refuzãm a accepta orice fel de buletin electronic de identitate
cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca aducând prejudicii
libertãţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine.
6. Chemãm Guvernul şi pe reprezentanţii aleşi ai poporului
grec sã anuleze aplicarea, dãunãtoare Naţiunii, dar deja votatã de Parlamentul ales, a Acordului Schengen, deoarece nu conţine o garantare deplinã a respectãrii secretului
particular
şi a prezumţiei de nevinovãţie a cetãţeanului
şi contribuie
în cel mai înalt grad la degradarea ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminãri
inadmisibile pentru
cetãţenii ţãrilor terţe.
7. Declarãm cinstitului popor grec cã trãim „buna” nelinişte
întru Dumnezeu pentru cele petrecute, în post şi rugãciune,
stabilind în acest scop o priveghere de toatã noaptea în Sfânta Bisericã Protaton, duminicã 8 / 21 septembrie
1997, de sãrbãtoarea Naşterii Maicii Domnului.
8. Fie ca rugãciunile Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu,
Mijlocitoarea tuturor şi Acoperitoarea Sfântului Munte şi a ortodocşilor de pretutindeni sã-i întãreascã pe toţi credincioşii
în lupta comunã a pocãinţei, sfârşitului creştinesc şi a bunei
mãrturisiri şi sã alunge de la naţiune orice nouã ispitã şi evoluţie a evenimentelor care duc departe
de izvoarele dãtãtoare
de viaţã ale Tradiţiei noastre Creştine Ortodoxe.
Semneazã întâistãtãtorii şi reprezentanţii celor douãzeci
de sfinte mânãstiri din Sfântul Munte Athos, prezenţi la Sfânta Sinaxã Dublã Extraordinarã
EPISTOLA CÃTRE AUTORITÃŢI A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE A UCRAINEI (PATRIARHIA MOSCOVEI)
Preşedinte al Consiliului Suprem şi al Guvernului Ucrainei, ierarhi, monahi şi toţi credincioşii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Astãzi, poporul ortodox, ca adevãrat pãstrãtor al credinţei şi evlaviei, este deosebit de îngrijorat din pricina a ceea ce se întâmplã în viaţa religioasã, politicã, economicã, ştiinţificã şi culturalã a ţãrii noastre şi a lumii întregi. Noi vedem în aceasta o manifestare îmbucurãtoare de vigilenţã şi trezvie duhovniceascã în mediile bisericeşti. Din partea noastrã, cu deplinã responsabilitate pastoralã înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele ce ne-au fost încredinţate, subliniem faptul cã civilizaţia contemporanã nu numai cã se secularizeazã fulgerãtor, ci foarte adesea se conduce în dezvoltarea ei de idei potrivnice lui Dumnezeu, luptãtoare împotriva lui Dumnezeu. Consecinţa acestui fapt este folosirea unor mijloace necunoscute pânã acum de distrugere în masã, terorismul internaţional, propaganda desfrâului şi a violenţei prin mijloace de informare în masã, amestecul silnic în taina vieţii ş.a. Lumea occidentalã de astãzi, cu toate cã vorbeşte neîncetat de libertate şi dezvoltare liberã, în realitate, prin felul ei de viaţã, îl face pe om rob absolut al patimilor şi dorinţelor pãcãtoase. Putregaiul duhului antihristic pãtrunde tot mai activ în viaţa noastrã de zi cu zi, prin intermediul impunerii îndârjite a valorilor occidentale: idolul vieţii confortabile, încrederea de sine, îngãduinţa a toate ş.a. Potrivit Apocalipsei, la vremea orânduitã, acest proces se va încheia cu venirea antihristului pe tron şi cu despãrţirea multor credincioşi de harul lui Dumnezeu, din cauza acceptãrii de cãtre aceştia a peceţii ucigãtoare a celui rãu, cãci aşa cum, dupã cuvintele Sfântului Ioan Gurã de Aur, înainte de potopul lumii omenirea s-a înecat (cufundat) în pãcate, aşa şi la sfârşitul istoriei oamenii, mai întâi, se vor umple de duhul antihristului, iar apoi vor primi pecetea lui.
Acum, în rândul multor credincioşi care aparţin Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, mare tulburare a pricinuit intenţia structurilor de conducere ale Ucrainei de a introduce în ţarã o codificare generalã, conform hotãrârii cabinetului de miniştri al Ucrainei „Despre mãsurile legate de introducerea numerelor de identificare pentru persoane fizice”, din 6 noiembrie 1997. Un numãr considerabil de mare de creştini ortodocşi este înclinat (şi nu fãrã motiv) sã vadã în aceasta împlinirea prorocirilor din Apocalipsã legate de pecetea antihristului şi ajung sã priveascã numãrul de identificare ca „numãrul fiarei”, la care s-a referit Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul (Apoc. 13, 17-18).
Deja de acum nu este greu sã ne imaginãm posibilele consecinţe ale codificãrii tuturor locuitorilor ţãrii. Cãci, ca urmare a codificãrii şi mai apoi a creãrii de baze de informaţii despre toţi cetãţenii, se va ajunge la o creştere uriaşã a controlul asupra fiecãrei
persoane în parte. Iar mai târziu, unificarea sistemelor computerizate de control la nivel internaţional va crea toate condiţiile pentru apariţia structurilor de conducere suprastatalã, care se pot transforma în „guvernul mondial” profeţit în prorociri. Acesta ar fi ultimul pas cãtre realizarea deplinã a perspectivelor eshatologice (desfãşurarea evenimentelor din perioada de la sfârşitul istoriei omenirii), descrisã de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, cãci, în cazul în care se ajunge la realizarea unui astfel de aparat de control total al omenirii, lesne se va ajunge şi la realizarea împãrãţiei lui antihrist.
Dar, pe lângã aceasta, este important sã nu uitãm cã pecetea lui antihrist va încheia numai procesul de lepãdare de Dumnezeu şi de harul Sãu, care se întâmplã astãzi în chip tainic în adâncul inimilor oamenilor. Tocmai în acest caz al numãrului individual de identificare, care va fi atribuit fiecãrui om şi introdus spre ajutorul şi pus asupra lui cu ajutorul unei tehnologii care „nu poate fi îndepãrtatã”, de aceea poate deveni „pecetea lui antihrist”. La sfârşit, omul se va afla în faţa unei dileme: fie sã accepte codul, fãrã de care existenţa sa în societate ar deveni imposibilã, fie sã-l refuze, şi în felul acesta sã iasã în afara graniţelor lui antihrist şi astfel sã fie supus persecuţiilor, adicã în ordinea evenimentelor ce vor veni, care este descrisã în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, cercetând sub toate aspectele problema introducerii numerelor de identificare, şi care, la porunca sa, a fost studiatã (cercetatã) în cadrul şedinţei lãrgite a Comisiei Teologice sinodale la care, pe lângã membrii acesteia, au participat şi experţi în sisteme de computere, economişti, persoane de conducere din administraţia fiscalã a statului precum şi stareţi, vicari şi clerici din mãnãstiri cunoscute şi alţi clerici cu autoritate, a ajuns la concluzia cã, la momentul actual, ar fi premature şi nejustificate declaraţii categorice cum cã creştinii ortodocşi sunt siliţi sã primeascã pecetea antihristului.
În primul rând, conform învãţãturii Sfinţilor Pãrinţi, pecetea Antihristului va fi universalã pentru întreaga omenire. Astãzi însã, prin mila lui Dumnezeu, poporul nostru încã nu s-a cufundat în familia secularizatã a popoarelor Occidentale, iar cãrţile noastre de identitate şi numerele de identificare sunt deocamdatã prevãzute numai pentru utilizare internã.
În al doilea rând, codificarea în sine, în afara oricãrui context, nu poate sã fie calificatã ca acţiune antihristicã.
Însã, fiecare creştin ortodox are dreptul sã decidã pentru sine: dacã poate sã primeascã un astfel de cod. În legãturã cu aceasta, nemicşorând vigilenţa credincioşilor, socotim cã primirea acestor numere de identificare încã nu înseamnã trãdarea lui Hristos şi, din aceastã cauzã, încã nu înseamnã primirea „semnului lui Antihrist”. Sfânta Bisericã, la vremea potrivitã, va ridica glasul sãu şi va atrage atenţia şi îi va feri pe fii sãi credincioşi de pãcate pierzãtoare (de neîndreptat).
Înţelegând în felul acesta cã introducerea codificãrii care se propune astãzi în
Ucraina nu o putem identifica cu punerea „peceţii lui Antihrist”, Biserica ortodoxã a Ucrainei nu poate în acelaşi timp sã nu-şi exprime îngrijorarea sa profundã din cauza posibilelor consecinţe ale acestui pas, chiar dacã acesta ar fi şi într-o perspectiva îndepãrtatã. Biserica cheamã autoritãţile statului sã abordeze cu mãsurã şi bun simţ rezolvarea unei chestiuni atât de importante precum este introducerea numerelor de identificare, care, printre altele, poate duce şi la destabilizarea societãţii şi pierderea încrederii poporului în autoritãţi.
Facem un apel cãtre organele de resort ale statului ca pentru credincioşii ortodocşi din Ucraina sã se elaboreze un sistem alternativ de impozitare şi înregistrare a persoanelor fizice şi a organizaţiilor religioase, care sã nu fie discriminatoriu, precum şi dreptul la libera alegere a sistemului de platã a impozitelor pentru toţi cetãţenii, ca în nici un caz sã nu fie obligaţi sã primeascã numãrul de identificare, care, faţã de toate celelalte, îl depersonalizeazã pe om, practic îl lipseşte de nume şi prenume la nivelul vieţii sociale şi cetãţeneşti, distrugându-i demnitatea şi ducând la atingeri ale drepturilor şi libertãţilor sale. În orice caz, dacã sunt respectate convingerile religioase ale cetãţenilor, fiecãrui credincios trebuie sa i se dea dreptul sã poatã refuza primirea codului în care se va gãsi unul şi mai multe cifre de „6”.
Rugãm autoritatea statului sã nu amendeze penal sau administrativ pe aceia dintre credincioşii Bisericii noastre care nu ar voi sã primeascã deloc numãrul de identificare.
Reamintim tuturor fiilor credincioşi ai Sfintei Maicii – Biserica despre legãmântul apostolesc: „ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacã cineva iubeşte lumea, iubirea tatãlui nu este întru el; pentru cã tot ce este în lume, adicã pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii nu sunt de la tatãl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rãmâne în veac” (I Ioan 2, 15-17).
Aşadar, „privegheaţi şi vã rugaţi ca sã nu intraţi în ispitã” (Matei 26, 41), cãci „nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului” (Matei 25,13).
„Iar Dumnezeul a tot harul care v-a chemat la slava Sa cea veşnicã întru Hristos Iisus, El însuşi dupã ce veţi suferi puţinã vreme vã va aduce la desãvârşire, vã va întãri, vã va împuternici, vã va face neclintiţi. A lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!” (I Petru 5, 10-11).
Mitropolit al Kievului şi întregii Ucraini, Vladimir împreunã cu membrii Sfântului Sinod în „Ruski dom” nr. 10 din 1998
PASTORALA CÃTRE CREDINCIOŞI
A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE A UCRAINEI
(Patriarhia Moscovei)
Sfântul Sinod a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei neîncetat ostenindu-se sã înveţe ştiinţa sãnãtoasã a credinţei ortodoxe şi mustrând pe cei care se împotrivesc (Tit 1,9) luând aminte la serioasa şi îndelungata tulburare a poporului bisericesc ortodox şi având pastoral în vedere neliniştea bunului cuget al multor cetãţeni ai patriei noastre cu prilejul problemei pricinuitã de problema numerelor de identificare, socoteşte ca fiind sfânta sa datorie de a cerceta din nou aceastã chestiune şi de a se adresa fiilor sãi duhovniceşti, cetãţenilor Ucrainei şi autoritãţilor ei cu urmãtorul comunicat:
Problema introducerii numerelor de identificare a fost şi mai înainte, nu o datã tema unui studiu detaliat al cãrui rezultat au fost hotãrârile Sfântului Sinod al sfintei noastre Biserici, a cãror importanţã şi neschimbare o întãrim încã o datã.
Totuşi, împrejurãri noi au fãcut necesar sã dãm câteva lãmuriri, datoritã adâncirii conceptelor acestei tematici, în contextul dimensiunii eshatologice a credinţei noastre (adicã ceea ce priveşte soarta Bisericii şi a fiilor ei în vremurile din urmã, înainte de sfârşitul lumii). Credinţa noastrã, întemeiatã pe mãrturiile istorice a Sfintelor Scripturi şi Simbolul Credinţei despre venirea lui Hristos şi biruinţa sa mântuitoare, este îndreptatã cãtre viitor, cãtre evenimentul celei de-a doua veniri întru slava lui Hristos, dupã care se va naşte cer nou şi pãmânt nou. A doua venire este împlinirea credinţei creştine, fãrã de care creştinismul îşi pierde sensul. De aceea aşteptarea celei de-a doua veniri dureazã de-a lungul întregii vieţi a Bisericii şi a teologiei ei. Apostolul Pavel spune cã de fiecare datã când slujim Sfânta Euharistie declarãm moartea Domnului „pânã ce se va întoarce” (I Corinteni 11,26). În fiecare zi, citind Simbolul credinţei noi mãrturisim credinţa în venirea lui Hristos pe care o aşteptãm cu credinţã şi viaţa veacului ce va sã vie.
Eshatologia, ca întâmplare realã în viitor, este prezentã în viaţa noastrã de astãzi împlinind-o cu nãdejde şi sens creştin. De aceea ea nu trebuie privitã, cercetatã unilateral, adicã ca o temã care nu priveşte existenţa noastrã de acum, dar, pe de altã parte nu poate fi acceptatã ca parte a alegerii personale a fiecãrui creştin, ca ceva cu totul particular. Deoarece grija pentru soarta viitoare a lumii este fireascã fiecãrui credincios, cãci este legatã de soarta sa personalã.
Şi totuşi, realitatea aşteptãrii vieţii viitoare şi a celei de-a doua veniri ca eveniment, presupune şi realitatea istoricã a tuturor manifestãrilor legate de ea. A doua venire
a lui Hristos va fi precedatã de manifestãri şi de stãpânirea de scurtã duratã a lui Antihrist, care va dori sã ia locul lui Hristos Dumnezeu, şi va pretinde pentru sine cinstiri care se cuvin numai lui Dumnezeu. Aceia care-l vor primi ca Dumnezeu vor primi semnul sãu (pecetea lui Antihrist) (Apocalipsã 13,16-17), care le va da posibilitatea sã locuiascã în spaţiul care temporar va fi controlat de Antihrist. Iar cine va rãmâne credincios lui Hristos şi nu se va închina lui Antihrist, va fi lipsit de toate drepturile, şi la sfârşitul vremurilor, chiar şi de darul sfânt a lui Dumnezeu – viaţa. De împãrãţia lui Antihrist în viitor sunt legate douã chestiuni a cãror rãdãcini sunt în prezent: noţiunea de semn, pecete şi drepturile şi libertãţile persoanelor.
Primirea semnului lui Antihrist presupune închinarea conştientã în faţa lui ca lui Dumnezeu. Pentru unii aceasta va fi de bunã voie, pentru alţii silitã, dar în ambele cazuri va fi conştientã. Pecetea (în sine) este mijlocul tehnic care va da posibilitatea existenţei în lumea supusã lui Antihrist şi fãrã închinarea înaintea lui (a semnului), acesta nu are nici o putere realã misticã asupra omului. Şi totuşi, împãrãţia lui Antihrist nu va fi posibilã fãrã bazã tehnicã corespunzãtoare, cu ajutorul cãreia el va încerca sã-şi îndeplineascã scopul.
În legãturã cu aceasta orice limitare, chiar şi previzibilã a drepturilor şi libertãţilor politice şi economice ale cetãţenilor cu ajutorul mijloacelor tehnice, în înţelegerea creştinã linearã a timpului orientat cãtre sfârşitul sãu, dobândesc (capãtã) dimensiunea sa eshatologicã nu pot sã nu tulbure cugetul membrilor Bisericii, astfel încât sã se punã întrebarea: cu ce scop face aceasta? Problema drepturilor şi libertãţilor în cazul acesta nu poate fi o problemã privatã a credinciosului.
Procesul actual de codificare a cetãţenilor atinge nemijlocit caracterul activ politic şi economic al cetãţeanului. Se introduc forme care au înrudire tipologicã cu limitãrile vremurilor apocaliptice. Pe lângã aceasta tot timpul se ignorã şi se blocheazã metode reale de realizare a funcţiei statului de regularizare şi control în zona economiei publice şi activitãţii politice, ceea ce trezeşte în credincioşi paralele apocaliptice.
Problema drepturilor şi libertãţilor în cazul acesta nu poate fi o problemã privatã a credinciosului. Procesul actual de codificare a cetãţenilor atinge nemijlocit activismul politic şi economic al cetãţeanului. Se introduc forme care au înrudire tipologicã cu limitãrile vremurilor apocaliptice. Pe lângã aceasta se ignorã tot timpul şi se blocheazã metode reale de realizare a funcţiei statului de regularizare şi control în zona economiei publice şi a activitãţii politice, ceea ce trezeşte în credincioşi paralele apocaliptice.
În ochii credincioşilor, în cursul evenimentelor de astãzi, putem observa anumite
semne eshatologice. În acelaşi timp, având trebuinţã de trezvie nu trebuie sã înţelegem aceste semne ca fiind chiar evenimentele sfârşitului lumii. De aceea cei care au acceptat numerele de identificare, de bunãvoie sau siliţi, nu trebuie sã priveascã acest lucru ca lepãdare de credinţã. Pe de altã parte, cei care conştienţi de aceasta nu vor sã primeascã codul nu trebuie siliţi sã o facã, ci în cazul refuzului faţã de acestea din pricina sensibilitãţii de credinţã sã nu fie numiţi fanatici şi sectari.
Deoarece în contextul Apocalipsei dumnezeieşti ni se aratã cãlãuzire eshatologicã şi caracterul primejdios, sub toate aspectele, al controlului tehnic al persoanei nu putem sã fim indiferenţi faţã de introducerea acestora în casele noastre, unde Domnul ne-a rânduit sã vieţuim şi în ţãrile pe care ni le-a lãsat prin pãrinţii noştri. Dumnezeu care toate le cârmuieşte pentru fiii Sãi buni a rânduit astfel încât mijloacele tehnice de astãzi, indiferent de atitudinea (raportarea) polisemanticã faţã de ele, pot, în chip minunat (surprinzãtor) sã serveascã la rezolvarea problemelor statului într-un mod mulţumitor pentru creştini. Dar pe lângã aceasta, puterea statului,declarându-şi ataşamentul faţã de noile standarde politice, trebuie sã se comporte (raporteze) cinstit şi responsabil la simţãmintele cetãţenilor sãi.
Construirea noii societãţi democratice este, de fapt, construirea societãţii cetãţenilor, care recunoaşte real şi nu mitic, puterea aceloraşi cetãţeni care o constituie. De aceea, misiunea (sarcina) autoritãţilor executive constã în rezolvarea problemelor cetãţenilor, care au puterea realã, pe care au delegat-o statului. Fiecare încercare a funcţionarilor statului de a obliga cetãţenii sã primeascã hotãrârile sale, în orice chestiune, pretextând (invocând) oarecare motive, pãrut importante, este potrivnicã nemijlocit conceptului de stat cetãţenesc. Rezultatul este nu progres, ci rãmânere pe loc. Autoritãţile trebuie sã gãseascã o modalitate sã rezolve problemele şi nu sã blocheze rezolvarea acestora, mai cu seamã când este vorba de oameni liberi, despre drepturile şi libertãţile sfinte şi de Dumnezeu date ale oamenilor.
Refuzul reprezentanţilor autoritãţilor de resort de a trece la un model alternativ de reglementare a activitãţii economice ale cetãţenilor (mai cu seamã în legãturã cu plata impozitelor), sau rezolvarea cu abilitate a problemelor din jurul introducerii acestora, pe drept cuvânt este privitã ca încãlcare a principiilor fundamentale ale democraţiei şi iresponsabilitate faţã de popor. În contextul religios astfel de acţiuni ale autoritãţilor capãtã o dimensiune apocalipticã, ceea ce poate fi apreciat ca o acceptare conştientã sau nu a bazei tehnice care favorizeazã înstãpânirea lui antihrist. O astfel de poziţie a autoritãţilor în viitor nu va contribui la scãderea tensiunii în societate, nici nu va oferi membrilor ei astãzi atât de necesara stabilitate şi nãdejde cã viaţa se va îmbunãtãţi.
Ne adresãm tuturor oamenilor de bunã credinţã din Ucraina sã facã tot ceea ce
le stã în putinţã ca sã nu se ridice obstacole în calea întâlnirii dintre autoritãţi şi credincioşi.
Chemãm încã odatã cu stãruinţã reprezentanţii tuturor organelor de conducere sã ajute la realizarea drepturilor legale garantate credincioşilor de a vieţui şi de-şi îndeplini datoria lor cetãţeneascã în conformitate cu convingerile lor religioase, şi mai cu seamã operaţiile financiare sã se realizeze fãrã identificarea prin numãr, precum şi sã nu permitã impunerea universalã a numãrului de identificare în toate aspecte vieţii oamenilor.
De asemenea, rugãm autoritãţile sã elaboreze un mecanism prin care credincioşii care mai înainte au primit acest numãr de identificare sã poatã renunţa la el, deoarece socotesc cã nu pot sã-l foloseascã din pricina convingerilor lor religioase şi sã aibã posibilitatea sã îşi desfãşoare activitatea economicã în cadrul unui sistem alternativ de platã, precum şi aceia care nu au primit deloc aceste numere.
Pe credincioşi îi chemãm, dupã cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „sã nu şovãie şi sã nu se tulbure nici cu duhul, nici în cuvânt…ca şi cum ar fi venit ziua lui Hristos” (2 Tesaloniceni 2,2)
Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Fericitul Mitropolit al Kievului şi a întregii Ucraine, Vladimir împreunã cu membrii Sfântului Sinod la Lavra Kievo-Pecerska, 29 decembrie 2003
RESPECTAŢI SIMŢÃMINTELE CREDINCIOŞILOR SI STÃRUIŢI ÎN TREZVIE, MODUL DE GÂNDIRE AL CREŞTINULUI.
Declaraţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse
În ultimul timp, în Rusia şi într-o serie de alte ţãri ale Federaţiei Ruse, se fac demersuri în ce priveşte organizarea colectãrii de informaţii despre cetãţeni, informaţii care vor fi depozitate în sistemele computerizate ale statului. Acest lucru este explicat prin necesitatea punerii în ordine a plãţii impozitelor, precum şi prin dorinţa de înlesnire a relaţiilor financiare dintre cetãţeni şi structurile administrative.
Printre altele, cetãţenilor din anumite regiuni au început sã li se elibereze imediat carduri electronice, cu ajutorul cãrora se vor realiza plãţi cãtre organele administrative locale şi care va deveni baza pentru extinderea ajutorului social şi medical, cu privire la returnarea banilor pe care cetãţenii i-au dat statului sub formã de impozite. Ştirea a suscitat nelinişte printre credincioşii ortodocşi. Aceştia se temeau de controlul total al autoritãţilor asupra vieţii private şi sociale a omului, precum şi de lipsa oricãrui fel de control social al informaţiilor care se pot gãsi pe aceste carduri.
Fiecãrei persoane aflatã în câmpul muncii i se va atribui, la cererea sa, un cod fiscal individual. Mulţi creştini, care cinstesc cu sfinţenie numele primit la Sfântul Botez, socotesc cã este nedemn sã cearã statului sã le dea un «nume nou» sub forma de numãr.
O altã chestiune la fel de importantã cu care ni se adreseazã credincioşii este problema simbolisticii folositã la înregistrarea cetãţenilor. În unele documente se aflã sau se va afla un cod de bare – cifre sub formã de linii de diferite grosimi. Fiecare dintre aceste coduri conţine în sine trei linii separate (izolate) care coincid grafic cu simbolul corespunzãtor numãrului „6”. În felul acesta, în codul de bare, prin decizia creatorilor sistemului internaţional de marcare a lui, conţine numãrul 666 pomenit în cartea Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, ca fiind numãrul antihristului (Apocalipsa 13, 16-18), şi din aceasta cauzã este folosit de sectele sataniste, spre ofensarea Bisericii şi a creştinilor.
Mulţi experţi în computere ne încredinţeazã cã: nu a existat nici o nevoie pentru folosirea etichetelor pentru cifra “6”, în linii separate. Din aceasta se poate trage concluzia: în mod conştient sau inconştient, oamenii care au elaborat sistemul global al codurilor de bare cu largã aplicare astãzi în statistici, comerţ, evidenţa mişcãrii mãrfurilor si în multe alte sfere au ales un simbol ofensator şi pricinuitor de tulburare pentru creştini, care, cel puţin, pare o batjocurã obraznicã. Îngrijorarea cauzatã de aceastã problemã a fost exprimatã de multe comunitãţi ortodoxe din lume, printre
care şi de cãtre Biserica Ortodoxã Greacã. Cercetând întreaga complexitate a problemei, Sfântul Sinod, în pofida acestui lucru, se adreseazã pãstorilor şi turmei cu apelul de a pãzi trezvia creştinã, chipul de cugetare ortodox.
Tulburarea pe care o pricinuieşte în rândul vostru acţiunile autoritãţilor statului este împãrtãşitã cu voi şi de ierarhia bisericeascã, cãci, pânã la urmã, este vorba de apãrarea drepturilor credincioşilor de a vieţui în acord cu propriile convingeri religioase. De asemenea, dorim sã facem limpede cunoscut: nu trebuie sã ne temem de simboluri şi semne exterioare, cãci nici o ispitã a vrãjmaşului sufletelor oamenilor nu este în stare sã biruiascã harul lui Dumnezeu, care se aflã din belşug în Sfânta Bisericã. Nimeni şi nimic nu poate sa clinteascã credinţa omului care petrece cu adevãrat în Hristos şi care se împãrtãşeşte cu Sfintele Taine ale Bisericii. Sfântul Apostol Petru scrie: «Şi cine vã va face vouã rãu, dacã sunteţi plini de râvnã pentru bine? Dar de veţi şi pãtimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor sã nu vã temeţi, nici sã vã tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, sã-L sfinţiţi în inimile voastre şi sã fiţi gata totdeauna sã rãspundeţi oricui vã cere socotealã despre nãdejdea voastrã». (I Petru 3, 13-15). Unii preoţi au inclus din proprie iniţiativã problema acceptãrii numãrului fiscal în rândul problemelor care se pun la spovedanie, punând refuzul înregistrãrii fiscale drept condiţie a primirii la Sfânta Împãrtãşanie. Celor care încearcã sã lege numerele de identificare de pecetea lui antihrist le reamintim cã, în predania Sfinţilor Pãrinţi, o astfel de pecete este înţeleasã ca semn, care întãreşte (confirmã) lepãdarea conştientã de Hristos. Conform cuvintelor lui Ipolit Romanul, aceastã pecete va glãsui: «Ne lepãdãm de Ziditorul cerului şi al pãmântului, mã lepãd de Botez ; mã lepãd de toatã slujirea lui Dumnezeu şi sunt de acord cu tine şi cred în tine». La fel spune şi cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir: «Pe pecete vor sta scrise urmãtoarele: «Eu sunt al tãu» – «Da, tu eşti al meu». În pofida acestei predanii, oamenii, uneori, susţin cã acţiunea tehnologicã poate, pesemne, sã provoace o întorsãturã în cele mai ascunse adâncimi ale sufletului omenesc, ducându-l la uitarea lui Hristos. O astfel de superstiţie se deosebeşte de tâlcuirea ortodoxã a Apocalipsei Sfântului Ioan Bogoslovul, conform cãreia «semnul fiarei» se pune celor care cred de bunãvoie în ea (fiara) «numai pentru minunile ei mincinoase» (Sfântul Ioan Hristostomul). Nici un semn extern nu tulburã sãnãtatea duhovniceascã a omului dacã nu se face ca urmare a trãdãrii de bunãvoie (conştiente) a lui Hristos şi batjocorirea credinţei.
Spunând acestea în numele turmei noastre, ne adresãm concomitent autoritãţilor, reamintind toate motivele de îngrijorare si nedumerire menţionate.
Biserica se raporteazã cu înţelegere la tendinţele de desãvârşire a modului de colectare a taxelor (impozitelor), deoarece de aceasta depinde în mare mãsurã
bunãstarea oamenilor, mai întâi de toate a celor sãraci, bolnavi şi bãtrâni. De asemenea, salutãm încercãrile de înlesnire a accesului cetãţenilor la ajutorul social şi alte beneficii pe care statul i le oferã, cãci cunoaştem câte sunt dificultãţile care însoţesc acest acces.
Pe de altã parte, Sfântul Sinod reaminteşte statului: potrivit dreptului normativ internaţional, şi printre altele – Constituţia Rusiei, strângerea, pãstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privatã a persoanelor fãrã acordul acestora nu este permisã (art. 24). Rãspunzând apelului turmei neliniştite a Bisericii noastre, îi chemam pe cei care deţin puterea sã se aplece serios asupra cererii noastre. Ne îngrijoreazã, printre altele, imposibilitatea accesului cetãţenilor la informaţiile despre ei, care pot fi pãstrate în seifuri electronice de cãtre organele fiscale şi de cãtre alte instituţii administrativ-financiare, precum şi posibilitatea ca aceste informaţii sã fie folosite în dauna oamenilor.
Gãsim ca fiind important oferirea.a.a.a.a.a .a.a.a.a. posibilitãţii credincioşilor de nu se declara ca depunãtori de cereri de eliberare a unui numãr fiscal individual.
Facem apel cãtre autoritãţile Rusiei şi ale altor ţãri din Federaţia Rusã unde numãrul locuitorilor ortodocşi este dominant – sã se punã problema refuzului simbolurilor hulitoare din codul de bare, şi schimbarea în sistemul internaţional de tipãrire a respectivelor semne.
Însã, dacã aceasta nu se poate realiza, socotim cã este necesar crearea unui limbaj electronic naţional alternativ. Mai existã încã o circumstanţã existenţialã. Curând, oamenii care nu deţin cod fiscal sau card de plastic se pot afla în situaţia sã le fie practic refuzatã posibilitatea primirii ajutorului social şi chiar medical. Dacã se va întâmpla aşa ceva, vor apãrea toate motivele posibile de suspiciune faţã de principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi cu privire la libertatea de conştiinţã – principii pe care le propagã atât de activ civilizaţia modernã.
Tocmai de aceea noi insistãm pentru necesitatea existenţei unui sistem alternativ de evidenţã a populaţiei şi oferirea aceloraşi servicii sociale, medicale, de asigurare şi alte tipuri de servicii.
Biserica nu poate sã nu-şi ridice glasul în apãrarea libertãţilor oamenilor. Cãci pentru unitatea duhovniceascã a societãţii este de o importanţã excepţionalã ca credincioşii sã nu se simtã cetãţeni de mâna a doua, ca sã nu vadã în stat un prigonitor şi batjocoritor al credinţei. Creştinii ortodocşi ale cãror autoritãţi impun acceptarea documentelor cu numãr, care sunt cunoscute prin rautatea lor, nu va aduce pagubã sufletului sãu. Dar, în acelaşi timp, el va trebui iarãşi, ca şi în vremea prigoanei, sã facã diferenţa dificilã dintre Patrie şi stat. Adevãrata pocãinţã pentru
crimele sãvârşite în veacul al XX-lea împotriva credincioşilor se va împlini atunci când statul va respecta permanent simţãmintele credincioşilor şi atunci când nu se va implica în chestiunea conştiinţei omului, din nici un motiv: politic, economic, ideologic sau poliţienesc.
Rugându-ne pentru Rusia şi alte ţãri unde se aflã pãstoriţii noştri, nãdãjduim cã autoritãţile nu vor rãmâne indiferente în faţa durerii milioanelor de creştini. Iar slujitorilor lui Hristos şi turmei noastre le adresãm cuvintele apostolului Pavel: «Iar Dumnezeul rãbdãrii şi al mângâierii sã vã dea vouã a gândi la fel unii pentru alţii, dupã Iisus Hristos» (Rom. 15, 5).
ÎNTÂMPINAREA EPISCOPULUI JICIEI PREASFINŢITUL HRISOSTOM CÃTRE SFÂNTUL SINOD ARHIERESC AL BISERICII ORTODOXE SÂRBE
în legãturã cu pericolul pentru libertatea omeneascã pe care îl comportã nou introdusa Lege a documentelor de identitate
Anunţãm pe fraţii Arhierei cã Parlamentul Republicii Serbia a adoptat noua Lege a documentelor de identitate care este foarte periculoasã şi schimbã natura politicii şi permite supravegherea totalitarã a statului asupra fiecãrui cetãţean al sãu în toate aspectele vieţii personale, şi prin asta calcã în mod inadmisibil darul lui Dumnezeu cel mai de preţ pe care El l-a fãcut oamenilor, libertatea personalã.
La timp, înainte de adoptarea acestei Legi, noi ne-am adresat Sfântului Sinod Arhieresc atenţionându-l asupra urmãtoarelor:
-noua Lege a documentelor de identitate este adoptatã fãrã o dezbatere publicã încãlcând un paragraf întreg de convenţii mondiale şi europene despre drepturile omului, iar dupã natura sa o astfel de lege este anti – creştinã şi anti – ortodoxã;
-Sinoadele Patriarhiei Moscovei, Arhiepiscopiei Atenei, Bisericii Ucrainiene (ce ţine de Patriarhia Moscovei) precum şi Chinotita Sfântului Munte Athos au luat poziţii oficiale, iar Arhiepiscopia Atenei a reuşit sã opreascã o astfel de lege în Grecia, cerând stipularea dreptului de alegere al tipului de document de identitate;
-Formarea unei baze centrale de date care poate conţine cazierele, fişele medicale personale, datele despre situaţia şcolarã şi formarea profesionalã, datele despre situaţia contului bancar şi datele din Libretul militar, înseamnã crearea unui lagãr invizibil, iar posibilitãţile de manipulare şi rea întrebuinţare a datelor sunt nelimitate.
Pe lângã acestea, Documentul electronic de identitate este un document pe care cel care îl deţine nu ştie ce scrie în el. Precum în vremea lui Nero şi Caligula, când sentinţa pecetluitã se aducea personal cãlãului. Sfântul Sinod a primit scrisoarea noastrã dar nu s-a pronunţat, lucru ce ar fi putut influenţa votul în Parlament.
De aceea, îi rugãm pe fraţii Arhierei sã se pronunţe soborniceşte şi sã atenţionãm Guvernul Serbiei asupra urmãtoarelor:
– pericolul de strângere şi stocare a datelor despre viaţa personalã a oamenilor, mai ales despre convingerile religioase şi politice, despre sãnãtate, persoane cunoscute, cãlãtorii, ş.a.;
– nedreptatea de a identifica un om de la depãrtare fãrã ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el nu este dator sã se prezinte;
– dreptul fiecãrui om liber sã ştie ce fel de informaţii se aflã în dosarul lui electronic, precum şi faptul cã lista datelor care se pãstreazã trebuie sã fie clar definitã;
-mijloacele de identificare a omului nu trebuie sã dãuneze sãnãtãţii lui, sã înjoseascã cinstea şi demnitatea lui;
– nu trebuie folosite mijloacele de identificare ce ţin de trupul uman;
-în nici un caz nu trebuie înfiinţatã o bazã de date centralizatã, din cauza posibilitãţii intrãrii în sistem a unor persoane rãu intenţionate, precum şi a serviciilor secrete strãine;
– este fundamental sã se introducã dreptul de alegere a documentelor de identitate pentru cei care, din motive religioase sau alte motive umane, nu vor sã primeascã buletine electronice.
Dacã va exista bunãvoinţã, Guvernul poate anula consecinţele negative ale legii adoptate. Menţionãm cã aceastã problemã este studiatã din diferite perspective, cã în acest sens este consultat şi un grup de experţi şi cã, încã în data de 26 Martie 2005, cu binecuvântarea noastrã, este susţinut „Apelul de la Jicea al experţilor” care este cunoscut publicului de specialitate şi politicienilor, şi pe care îl ataşãm ca anexã la aceastã scrisoare destinatã fraţilor Arhierei.
Credincios Sfântului Sinod Arhieresc,
Episcop al Jicei, Hrisostom
CÃTRE SFÂNTUL SINODUL ARHIERESC
AL BISERICII ORTODOXE SÂRBE
Belgrad, 2006
Sfântul Sobor Arhieresc, în adunarea sa, a hotãrât urmãtoarele:
„Este de datoria Sfântului Sinod Arhieresc sã intervinã în mod corespunzãtor pe lângã organele abilitate ale Republicii Serbia ca legea de curând votatã în Parlament privind documentele de identitate sã nu fie pusã în practicã.”
Cu cinste anunţãm Sfântul Sinod Arhieresc de aceastã hotãrâre a Sfântului Sobor Arhieresc, pentru a lua la cunoştinţã şi a duce la bun sfârşit aceastã lucrare.
Cãtre Sfântul Sinod Arhieresc credincios în Hristos,
Preşedintele Sfântului Sinod Arhieresc
şi Patriarh al Serbiei
Pavle
