Catedrale, moschei, temple şi alte acareturi dâmboviţene
S-a făcut şi se face mare tărăboi pentru amploarea Catedralei Mântuirii Neamului din Capitală. Se face mare tărăboi pentru amploarea celei mai mari moschei din Europa, ce se va construi tot în Bucureşti. Nu pun aici în discuţie justeţea, necesitate, amploarea construirii unor asemenea locaşuri sfinte, fiecare în felul lor. Mă întreb doar cum de aproape nimeni – mă refer la presa mainstream – nu a deschis „Cutia Pandorei” când s-a anunţat oficial că tot pe malurile Dâmboviţei, municipalitatea Capitalei a donat – deci, a dat gratis! – un teren pentru Templul Masonic. Pe când cea mai mare Sinagogă din Europa, pe când cel mai mare Templu al lui Buda, tot în Bucureşti? Să fie! Că doar tot suntem în „budă”!
„Marii Români” şi demolarea valorilor
După mai mult de două decenii de globalizare, anul 2015 a reluat în forţă demolarea şi decimarea valorilor culturale româneşti printr-o serie de acţiuni concertate, demarate de sinistra fantomă papionată, din fruntea I.C.R.. S-a început cu Eminescu, „cadravrul din debaraua” românilor – cu care nu puteam intra în Europa. Au urmat Creangă, Sadoveanu… Pentru că prin atacul succesiv procesul era prea lent, prea anevoios şi necesita multă insistenţă, s-a găsit recent o soluţie eficientă: execuţia publică în grup, suportul legal find execrabila, neconstituţionala, nedreapta şi impusa O.U.G. nr. 31/2002, special emisă de Adrian Năstase – pentru că, în anii ’90, adeziunea poporului faţă de Mareşalul Ion Antonescu devenise foarte incomodă şi afecta perspectivele unor cercuri interesate. Acum a (re)venit timpul Mişcării Legionare şi al lui Nicolae Ceauşescu. Chiar dacă decalogul Marilor Români ai tuturor timpurilor (organizat de I.C.R şi regizat de TVR, în 2006) a fost o mascaradă mediatică strict controlată, în numele lui Ion Antonescu nu a putut fi omis. Cu toată „apărarea” lui Adrian Cioroianu, care s-a purtat – în calitate de apărător – precum confratele lui de conjunctură în găinăria procesuală din decembrie 1989, Mareşalul a punctat. N-am prea înţeles nici până astăzi ce caută în acea listă cu ROMÂNI numele lui Carol I de Hohenzollern şi mai cu seamă al lui Richard Wurmbrand, de care cei mai mulţi conaţionali nici nu auziseră. Ăştia doi n-au fost români, că de români era vorba în decalog! De Mari români!
Promulgarea reactualizată a legii execuţiilor publice ale personalităţilor româneşti
În anul 2002, după sfatul primit într-una din vizitele din Israel, via S.U.A. – şi legiferată sub denumirea comună Legea 107/2006, în 2014, un alt servitor al intereselor altora, un crin veştejit înainte de a înflori a supralicitat, sperând că va mai putea rămâne pe scena politică. Recent, un alt măscărici a băgat pe sub preşul Parlamentului o iniţiativă (ne)personală[1]. Comisia a închis ochii şi a întors capul, iar turma papagalilor a ridicat mâna în unanimitate. Majestatea sa, Mutu-Klaus a citit „pas cu pas”, scuze, am vrut să scriu rând cu rând, mizeria respectivă şi a pus degetul, promulgând încătuşarea valorilor autentice ale Neamului Românesc. Sub aşa-numitul pretext caduc a fost impusă „legea anti-legionară”. Mai pe şleau, toţi acei care, în urmă cu peste şapte decenii, au avut o anumită opţiune doctrinară, trebuie puşi la zid. Simpatizanţii lor contemporani, aşişderea! După instaurarea nedeclarată a Diktaturii Papagalilor-Vampiri, Herr Klaus a promulgat, miercuri, 22 iulie 2015, aşa numita „Lege Antilegionară”, respectiv modificările la O.U.G. 31/2002 (transformată în Legea 107/2006) privind „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Ţinta aparentă şi declarată a acestei legi anticonstituţionale ar fi – dacă ceva mai poate fi credibil în România – interzicerea „organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter legionar”, precum şi incriminarea „promovării concepţiilor legionare”. În baza noului act normativ promulgat de preşedinte, 
comentarea favorabilă, necondamnarea Mişcării Legionare şi negarea Holocaustului pe teritoriul României vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. „Prin Mişcarea Legionară se înţelege o organizaţie fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»”, menţionează actul normativ votat de măscăricii parlamentului şi promulgată de majestatea sa, Mutu-Klaus. Nu poate fi ignorat nici faptul că în cadrul Procesului de la Nürnberg nu a fost recunoscută conexiunea dintre Mişcarea legionară fascism şi nazism, dar nici explicaţia Academiei Române (a cărei competenţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii) care concluzionează problema în mod identic (foto document).
Un prilej care nu putea fi ratat – Interzicerea comentariilor favorabile despre Nicolae Ceauşescu
Îngrijoraţi de faptul că, evaluând modul de viaţă şi securitatea socială a românilor, cei care au trăit atât în regimul ceauşist, cât şi în cel postdecembrist au dat câştig de cauză primului, delatorii-mercenari au supralicitat. Desigur, prilejul nu putea fi ratat, aşa că măscăricii au executat ordinul! „[…] puţinele relatări ale presei au pus accentul pe apariția ilegitimă a legionarilor în această lege, consilierul prezidențial Andrei Muraru, fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (I.I.C.M.E.R.) a explicat într-o dezbatere despre „Extremism, antisemitism, naţionalism”, că efectul principal al acestei legi este (şi) interzicerea cultului lui Nicolae Ceaușescu. Masa Rotundă a fost organizată de «New Strategy Center» (un O.N.G. cu un spectru aparent fantomatic, nerevendicat public de nici o persoană, fără nici un parteneriat şi nici un sponsor afişat online, dar cu un sediu într-o vilă din zona Arcului de Triumf. Din informaţiile noastre, O.N.G.-ul este fondat de Ionel Niţu, fost şef al analizelor la S.R., până în 2001, împreună cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel», condus de Alexandru Florian, cu parteneriatul media al revistei «Foreign Policy România» şi «Adevărul Holding»”[2].
Acuzaţii şi egături de cauzalitate
Dacă ar mai trăi, cei ce vor fi menţionaţi în continuare (precizând că sunt doar câteva nume reprezentative) ar fi arestaţi, judecaţi ca pe vremea auto-dafé-urilor Inchiziţiei, a ghilotinărilor din perioada Revoluţiei Franceze (?) de la 1789, a judecăţilor sumare specifice celui de-Al Treilea Reich, a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie 1917 sau a regimului stalinist. Spre marele ghinion al vânătorilor de simboluri naţionale, excluzând unele nominalizări, ceilalţi au părăsit lumea pământeană: Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Nicolae Paulescu, Constantin Noica, Nicolae Iorga, Petre Ţuţea, A.C. Cuza, Octavian Goga, Radu Gyr, Mareşal Ion Antonescu, General Platon Chirnoagă, Mihai Antonescu, George Alexianu, Constantin Pichi Vasiliu, Mihail Moruzov, Eugen Cristescu, Vasile Militaru, Lucian Blaga, Nicolae Ceauşescu, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu (cu îngăduinţa dumneavoastră, poate şi semnatarul acestui editorial)… Trecând într-un alt registru, se impune înscrierea pe „Lista Neagră” şi a leprelor alogene care au adus grave prejudicii Neamului Românesc: Silviu Brucan (alias Samuel Bruckner), cuplul Dionis şi Odarca Patapievici (dublii agenţi Gestapo şi N.K.V.D.), Leon Tismăneanu (alias Leon Tismeniţki), Valter Roman (alias Ernő Neuländer), dar şi cei din lista deloc completă, prezentată în articolul „Acţiuni coroborate împotriva românilor”[3]. Vass Albert şi Jozsef Nyiro (ale căror busturi tronează şi sfidează România cu acordul Preşedintelui, al Parlamentului şi al Guvernului României) au şi ei locul cuvenit pe „Listă”. Printr-o directă legătură de cauzalitate, cel puţin două personalităţi în viaţă ar putea încheia plutonul: – Ex regele Mihai, pentru susţinerea guvernului Antonescu pe durata 1940-1944, pentru Înalta Trădare de la 23 august 1944, dar şi pentru girarea şi susţinerea guvernului pro-sovietic, instaurat după ocuparea României de trupele ruseşti; – „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (D.V.R.) – Grupul Etnic German -, şi moştenitorul direct al organizaţiei naziste, aparţinător – sine die – D.V.R., adept al sloganului nazist „Deutschland Über Alles!”, interzis în România. Logic, aplicarea schiloadei legi a cenzurii instituţionalizate din România, va trebui să debuteze cu arestarea, judecarea şi condamnarea celui care a promulgat-o, în calitate de succesor de drept al organizaţiei naziste menţionate.
„România este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi spre prăpastie”.
Conştient de şantajul aplicat permanent vreme de un sfert de secol Puterii politice din România, bulibaşa al organizaţiei anticonstituţionale (ca formaţiune politică) şi antistatale a U.D.M.R. se văicăreşte în Ţara Statuii Libertăţii că minoritarii sunt nedreptăţiţi, marginalizaţi şi discriminaţi, chiar dacă după ultimele reprezentaţii electorale la şefia statului se află un minoritar. Din nefericire pentru poporul român, întreaga conducere a României contemporane se află în mâna alogenilor, asemenea perioadei imediat postbelice şi imediat post decembrie, 1989. În cazul României, „Prăpastia lui Pascal”, nu este o închipuire, o obsesie maladivă, ci o prăbuşire ireversibilă în neantul istoriei, ceea ce l-a îndreptăţit pe generalul Gheorghe Văduva să afirme în urmă cu trei ani: „România este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi spre prapastie”.
Grafica – Ion Măldărescu | artemis
––––––––––––––––– [1]https://saccsiv.wordpress.com/2013/10/11/pana-la-15-ani-inchisoare-iata-proiectul-legii-elie-wiesel-crin-antonescu-depus-de-urgenta-la-parlament-ce-inseamna-idei-conceptii-sau-doctrine-legionare-dar/ [2]https://saccsiv.wordpress.com/2015/07/26/consilier-prezidential-de-48-de-ore-a-inceput-monitorizarea-on-line-a-ideilor-fasciste-legionare-rasiste-sau-xenofobe-a-cultului-sfintilor-inchisorilor-marilor-duhovnici-intelectualilor-nationa/ [3] http://www.art-emis.ro/editoriale/2245-actiuni-coroborate-impotriva-romanilor.html