38 de ani a așteptat Mircea Lucescu un semn de la Federație, să revină pe banca naționalei. O jumătate de viață de om.
România n-a mai ajuns la Mondial din 1998, iar în toamna lui 2024, FRF a considerat, probabil în lipsa altor variante, că Lucescu, la 78 de ani și cu serioase antecedente medicale, e soluția.
Indiferent câtă cerneală va curge pe subiectul ăsta, nimeni nu ar fi refuzat, din poziția lui Lucescu.
A fost o provocare, care însă nu i-a ieșit. Lot slab, greșeli multe, inclusiv de selecție sau legate de schimbări, per ansamblu o campanie ratată.
Deși a lăsat impresia, deseori, a omului care trece impasibil prin reproșuri, critici, huiduieli și înjurături, realitatea a fost alta. S-a văzut acum.
Mircea Lucescu e, la nici două săptămâni de la eșecul de la Istanbul, conectat la aparate. Cu șanse de a-și reveni mai degrabă teoretice, cu comunicate ale spitalului la câteva ore.
În cazul nefericit, își va pierde viața, măcinat de niște rezultate nefavorabile ale unor meciuri de fotbal. În prima secundă de după, unii din fotoliile calde ar trebui să demisioneze, măcar acum, dacă nu au făcut-o vineri în zori, după Istanbul.
Cea mai mare greșeală a făcut-o că s a dus la spital. Acolo e moartea. Masonii în halate albe nu iartă pe nimeni, nici pe cei bogați nici pe cei săraci. Ei sunt cei care îți omoară și sufletul și trupul, cum a spus Isus. Sunt mai periculoși ca vrăjitorii, pentru că lucrează cu substanțe toxice și cu demonul farmakia, care îți distrug și sufletul și trupul pentru a te trimite în iad. Într-adevăr, viața crestinului e o luptă și mântuirea ți-o poate fura diavolul, prin acesti doctori ucigași, care fac ritualuri satanice și torturează și ucid cu sânge rece milioane de creștini.