Un așa zis armistițiu cu Iran a fost anunțat ieri de Donald Trump și deschide, ipotetic, o fereastră îngustă pentru diplomație după săptămîni de escaladare a conflictului. Pauza de două săptămîni, anunțată de președintele american Donald Trump, a urmat eforturilor de mediere conduse de Pakistan și este legată de redeschiderea strîmtorii și de începerea negocierilor la Islamabad. Atît doar că e o mică problemă: nu există niciun armistițiu real, războiul continuă în forță, iar prățile nu doar că prezintă versiuni diferite ale înțelegerii, dar se și insultă la greu, Iran făcîndu-l pe Trump prost într-un comunicat oficial.
Trump a declarat inițial că Iranul a propus un plan „fezabil” în 10 puncte, care ar putea ajuta la încheierea războiului lansat de SUA și Israel în februarie. Dar ulterior l-a numit fraudulos, fără a oferi mai multe detalii, scrie AP. Nici Iranul, nici Statele Unite nu au spus când va începe armistițiul. Ambele părți au revendicat cîștiguri militare, Washingtonul afirmînd că și-a atins obiectivele principale, iar Teheranul afirmînd că a forțat Statele Unite să accepte cadrul cererilor sale. Discuțiile care ar trebui să înceapă în următoarele zile s-ar concentra pe aspecte cheie, inclusiv tranzitul maritim, ridicarea sancțiunilor și prezența forțelor americane în regiune.
Asta, în teorie.
În practică, lucrurile stau așa: în acest moment războiul continuă în forță în Orientul Mijlociu.
Iran are o serie de revendicări obligatoriu de satisfăcut pentru încetarea conflictului, între care dreptul de a continua îmbogățirea uraniului și oprirea ocupării Libanului de către Israel.
Care Israel a anunțat deja oficial că Libanul nu intră în schema armistițiului și continuă ocupația.
Iar punctul legat de uraniu apare în versiunea persană, dar nu și în cea americană a acordului. Mulți analiști de prestigiu opinează că așa-zisul armistițiu al lui Trump nu e decît o tentativă de ”aburire” a adversarului cînd, de fapt, pe la spate se pregătește o mare ofensivă.
Manifestanții pro-guvernamentali au ieșit azi pe străzile capitalei Iranului, după anunțarea armistițiului, strigînd: „Moarte Americii, moarte Israelului, moarte celor care au făcut compromisuri!”. Organizatorii au încercat la un moment dat să-i calmeze pe manifestanți, dar aceștia au continuat scandările. De asemenea, conform AP, au ars steaguri americane și israeliene pe stradă.
Și pentru ca circul să fie complet, iată cum sună comunicatul dat azi de Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului, care calcă America pe cap, efectiv, și îl face prost pe președintele Trump. Nu vedem prea des asemenea poziție oficială:
”Inamicul, în războiul său laș, ilegal și criminal împotriva națiunii iraniene, a suferit o înfrîngere indiscutabilă, istorică și zdrobitoare. Prin harul sîngelui pur și sfînt al Liderului Martir al Revoluției Islamice, Excelența Sa Marele Ayatollah Imam Khamenei (Pacea fie asupra lui), prin măsurile prudente ale Liderului Suprem al Revoluției Islamice și Comandant Suprem, Excelența Sa Ayatollah Seyyed Mojtaba Khamenei (Dumnezeu să-l protejeze), precum și prin lupta și bravura războinicilor Islamului pe fronturi – în special prin prezența istorică, durabilă și eroică a voastră, dragă națiune, pe scenă încă din primele zile ale războiului – Iranul a obținut o victorie masivă și l-a forțat pe criminala Americă să accepte planul său în 10 puncte.
În acest plan, America se angajează în mod fundamental să garanteze non-agresiunea, continuarea controlului Iranului asupra Strîmtorii Ormuz, acceptarea îmbogățirii (nucleare), ridicarea tuturor sancțiunilor primare și secundare, anularea tuturor rezoluțiilor Consiliului de Securitate și ale Consiliului Guvernatorilor, plata despăgubirilor către Iran, retragerea forțelor de luptă americane din regiune și încetarea războiului pe toate fronturile, inclusiv împotriva eroicei Rezistențe Islamice din Liban.
Felicităm întregul popor al Iranului pentru această victorie și subliniem că, pînă la finalizarea detaliilor acestei victorii, rămîne necesară fermitatea și prudența oficialilor, precum și menținerea unității și solidarității în rîndul poporului iranian.
Iranul Islamic, împreună cu bravi mujahidini ai Rezistenței din Liban, Irak, Yemen și Palestina ocupată, a aplicat inamicului lovituri în ultimele 40 de zile pe care memoria istorică globală nu le va uita niciodată. Iranul și Axul Rezistenței, ca reprezentanți ai onoarei și umanității împotriva celor mai sălbatici dușmani ai omenirii, le-au dat o lecție de neuitat după o bătălie istorică.
Ei le-au zdrobit forțele, instalațiile, infrastructura și toate activele politice, economice, tehnologice și militare într-o asemenea măsură încît inamicul este acum cufundat în colaps și disperare, nevăzînd nicio altă cale în fața sa decît capitularea în fața voinței marii națiuni a Iranului și a onorabilului Ax al Rezistenței.
În prima zi, cînd criminalii dușmani ai Iranului au început acest război opresiv, ei și-au imaginat că vor reuși să obțină o dominație militară completă asupra Iranului într-un timp scurt și vor forța Iranul să se predea prin crearea de instabilitate politică și socială. Ei credeau că focul de rachete și drone al Iranului va fi stins rapid și nu credeau că Iranul poate da un răspuns atît de puternic dincolo de frontierele sale și în întreaga regiune.
Sionismul global malefic l-a convins pe ignorantul președinte al Americii că acest război va termina Iranul, permițîndu-le – după eliminarea acestei ultime bastioane a umanității și a omenirii – să comită ulterior orice crimă împotriva oricui doresc. Ei visau să partitioneze dragul Iran, să-i jefuiască petrolul și bogățiile și, în cele din urmă, să lase iranienii cufundați în haos, instabilitate și insecuritate pentru mulți ani lungi.
Bravii războinici ai Islamului și aliații lor curajoși din Axul Rezistenței, deși inimile le erau rănite și sfîșiate de martiriul Imamului lor, au decis – bazîndu-se pe Dumnezeu Atotputernicul și urmîndu-L pe Stăpînul Martirilor – să le dea acestor dușmani o lecție istorică odată pentru totdeauna. Ei au ales să se răzbune pentru toate crimele anterioare și să creeze condiții în care inamicul să renunțe pentru totdeauna la gîndul agresiunii împotriva dragului Iran, gustînd pe deplin umilința și degradarea în fața marii națiuni a Iranului.
Cu această strategie și bazîndu-se pe unitatea politică și socială fără precedent creată în interiorul țării, Iranul și Rezistența au inițiat una dintre cele mai grele bătălii hibride din istorie împotriva Americii și a regimului sionist, reușind să atingă toate obiectivele stabilite pentru acest conflict în această perioadă.
Iranul și Rezistența au distrus aproape complet mașinăria militară americană din regiune; au aplicat lovituri zdrobitoare și profunde infrastructurii vaste și instalațiilor pe care inamicul le construise și le staționase în regiune de-a lungul anilor pentru acest război împotriva Iranului. La nivel regional, au impus pierderi extinse armatei criminale americane, iar în teritoriile ocupate au aplicat lovituri grele și distrugătoare forțelor, infrastructurii, instalațiilor și activelor inamicului.
Ei au constrîns atît de mult cîmpul de luptă pe toate fronturile încît nu numai că niciunul dintre obiectivele principale ale inamicului nu a fost realizat, dar inamicul a realizat, la aproximativ 10 zile după începerea războiului, că nu va avea în niciun fel capacitatea de a cîștiga acest război. Din acest motiv, a început să încerce să ia legătura cu Iranul și să ceară încetarea focului prin diverse canale și metode.
Onorabila națiune a Iranului trebuie să știe că, prin harul luptei copiilor săi și al prezenței lor istorice pe scenă, inamicul imploră de peste o lună încetarea focului feroce al Iranului și al Rezistenței. Totuși, oficialii țării – deoarece s-a decis încă de la început că războiul va continua pînă la atingerea obiectivelor, inclusiv regretul și disperarea inamicului și eliminarea amenințărilor pe termen lung din țară – au dat un răspuns negativ tuturor acestor cereri, iar războiul a continuat pînă astăzi, care este a patruzecea zi.
În plus, Iranul a respins pînă acum mai multe termene-limită prezentate de Președintele Statelor Unite și continuă să sublinieze că nu acordă nicio importanță niciunui tip de termen-limită din partea inamicului.
Acum, aducem vești bune marii națiuni a Iranului că aproape toate obiectivele de război au fost realizate și copiii voștri bravi l-au împins pe inamic într-o neputință istorică și o înfrîngere durabilă. Decizia istorică a Iranului, susținută de sprijinul unit al întregii națiuni, este de a continua această bătălie atît timp cît este necesar, pînă cînd realizările sale masive vor fi consolidate și vor fi create noi ecuații de securitate și politice în regiune, bazate pe acceptarea puterii și suveranității Iranului și a Rezistenței.
În acest sens, și potrivit prudenței Liderului Suprem al Revoluției Islamice, Excelența Sa Ayatollah Seyyed Mojtaba Khamenei (Dumnezeu să-l protejeze), și cu aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională – ținînd cont de avantajele Iranului și ale Rezistenței pe cîmpul de luptă, de incapacitatea inamicului de a-și duce la îndeplinire amenințările în ciuda tuturor afirmațiilor, precum și de acceptarea formală a tuturor cererilor legitime ale poporului iranian – s-a decis ca negocierile să aibă loc la Islamabad pentru finalizarea detaliilor. Astfel, în maximum 15 zile, odată cu finalizarea detaliilor, victoria Iranului pe cîmpul de luptă să fie consolidată și în negocierile politice.
În acest scop, respingînd toate planurile prezentate de inamic, Iranul a elaborat un plan în 10 puncte și l-a prezentat părții americane prin intermediul Pakistanului. S-au subliniat puncte fundamentale precum trecerea controlată prin Strîmtoarea Ormuz în coordonare cu forțele armate ale Iranului (ceea ce oferă Iranului o poziție economică și geopolitică unică), necesitatea încetării războiului împotriva tuturor componentelor Axului Rezistenței (ceea ce semnifică o înfrîngere istorică pentru agresiunea regimului israelian ucigaș de copii), retragerea forțelor de luptă americane din toate bazele și punctele de desfășurare din regiune, stabilirea unui protocol de tranzit sigur în Strîmtoarea Ormuz care să garanteze dominația iraniană conform protocolului convenit, plata integrală a despăgubirilor Iranului conform estimărilor, eliminarea tuturor sancțiunilor primare și secundare și a rezoluțiilor Consiliului Guvernatorilor și Consiliului de Securitate, eliberarea tuturor proprietăților și activelor iraniene blocate în străinătate și, în final, aprobarea tuturor acestor puncte printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate. Este de menționat că aprobarea acestei rezoluții va transforma toate aceste acorduri în drept internațional obligatoriu și va reprezenta o importantă victorie diplomatică pentru națiunea iraniană.
Acum, onorabilul Prim-ministru al Pakistanului a informat Iranul că partea americană, în ciuda tuturor amenințărilor aparente, a acceptat aceste principii ca bază pentru negocieri și s-a predat în fața voinței națiunii iraniene. În consecință, la cel mai înalt nivel, s-a decis ca Iranul să angajeze negocieri la Islamabad cu partea americană pe o perioadă de două săptămîni, exclusiv pe baza acestor principii. Se subliniază că acest lucru nu înseamnă sfîrșitul războiului; Iranul va accepta încetarea războiului doar după ce detaliile – dată fiind acceptarea principiilor preferate ale Iranului din planul în 10 puncte – vor fi finalizate în negocieri.
Aceste negocieri vor începe la Islamabad vineri, 10 aprilie (21 Farvardin), cu o neîncredere totală față de partea americană, iar Iranul va aloca două săptămîni pentru aceste discuții. Acest termen poate fi prelungit prin acord reciproc. Este esențial ca în această perioadă să se mențină o unitate națională completă și să continue cu putere sărbătorile victoriei.
Negocierile actuale sunt negocieri naționale și o continuare a cîmpului de luptă; este necesar ca toți oamenii, elitele și grupurile politice să aibă încredere și să susțină acest proces, care se află sub supravegherea Liderului Revoluției și a celor mai înalte niveluri ale sistemului, și să evite strict orice comentarii divisive.
Dacă predarea inamicului pe cîmpul de luptă se va transforma într-o realizare politică decisivă în negocieri, vom celebra împreună această victorie istorică masivă; altfel, vom lupta cot la cot pe cîmpul de luptă pînă cînd vor fi îndeplinite toate cererile națiunii iraniene. Mîinile noastre sunt pe trăgaci, iar în momentul în care inamicul va comite cea mai mică eroare, i se va răspunde cu toată puterea”. (Bogdan Tiberiu Iacob)
