Strategia națională pentru conservarea biodiversității, elaborată de Ministerul Mediului, confirmă, de fapt, implementarea politicii UE de dezafectare și demolare a barajelor. Potrivit documentului, România s-a obligat să aibă 1.000 de km de râuri fără bariere artificiale. În acest sens, ministerul anunță o inventariere a barajelor și o eliminare a celor care pot fi înlăturate, în condițiile în care fiecare amenajare hidrotehnică are un rol bine definit în prevenirea inundațiilor, alimentarea cu apă a localităților și în producția de energie.
România a decis să implementeze Strategia UE privind biodiversitatea, în care se prevede readucerea la curgere liberă a 25.000 de kilometri de râuri. Deocamdată, statul român, prin Ministerul Mediului, în Strategia națională pentru conservarea biodiversității, a anunțat că va realiza 1.000 de km râuri fără bariere artificiale.
”Obiectivul este refacerea conectivității ecologice, în special în ecosistemele acvatice și riverane, unde fragmentarea cauzată de bariere artificiale afectează procesele naturale, migrația speciilor și funcționarea zonelor inundabile. În acest context, restaurarea conectivității pe aproximativ 1.000 km de râuri până în 2030, prin inventarierea barierelor, eliminarea celor care pot fi înlăturate și refacerea funcțiilor naturale ale luncilor și zonelor inundabile, constituie o prioritate strategică cu beneficii multiple pentru biodiversitate, apă, adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului la inundații”, se arată în Strategia elaborată de Ministerul Mediului.
Biodiversitatea, ”deranjată” de amenajările hidrotehnice
Biodiversitatea se confruntă cu un ansamblu complex de presiuni și amenințări generate, în principal, de activitățile antropice, ale căror efecte se manifestă asupra ecosistemelor, habitatelor și speciilor de interes conservative, potrivit Strategiei.
Astfel, modificarea regimului hidrologic prin captări de apă, desecări, îndiguiri, baraje și alte amenajări hidrotehnice conduce la degradarea zonelor umede, a cursurilor de apă și a habitatelor dependente de dinamica naturală a apei, susține Ministerul Mediului. Totodată, silvicultura, în special prin exploatarea forestieră neadaptată, tăierile fără asigurarea regenerării naturale, extragerea lemnului mort și modificarea structurii arboretelor, ar afecta habitatele forestiere și speciile dependente de acestea, reducând complexitatea structurală și funcțională a ecosistemelor.
Mai ușor cu agricultura
În opinia Ministerului Mediului, agricultura reprezintă principala sursă de presiune asupra biodiversității, prin intensificarea practicilor agricole, conversia terenurilor, pășunatul intensiv sau abandonarea utilizărilor tradiționale. Aceste procese ar conduce la degradarea habitatelor semi-naturale, reducerea diversității floristice și faunistice, pierderea elementelor de peisaj cu rol ecologic și fragmentarea habitatelor. ”Urbanizarea și dezvoltarea infrastructurii generează presiuni semnificative prin extinderea intravilanului, schimbarea utilizării/acoperirii terenurilor, dezvoltarea rezidențială, industrială și turistică, precum și prin gestionarea deficitară a deșeurilor. Aceste activități determină pierderea directă a habitatelor, creșterea fragmentării peisajului și intensificarea poluării locale”, se precizează în Strategie.
Fără exploatarea resurselor
Pe de altă parte, la capitolul amenințări asupra biodiversității sunt trecute și transporturile și infrastructura asociată, care ar contribui la fragmentarea teritoriului și la apariția unor bariere ecologice majore, cu efecte asupra mobilității speciilor, conectivității habitatelor și creșterii mortalității faunistice, fiind însoțite de poluare fonică, luminoasă și atmosferică. De asemenea, exploatarea resurselor naturale (minerale, hidrocarburi, resurse biologice) ar produce impacturi locale și regionale prin modificări fizice ale mediului, poluare, perturbarea habitatelor și reducerea populațiilor unor specii, inclusiv prin vânătoare, pescuit și braconaj.
