Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și blocarea strâmtorii Ormuz au provocat o creștere bruscă a prețurilor la petrol, oferind Rusiei un avantaj economic neașteptat. La Moscova, Kremlinul urmărește atent evoluția piețelor energetice și estimează că majorarea cotațiilor aduce statului rus aproximativ 150 de milioane de dolari pe zi. În același timp, Vladimir Putin speră că noua criză regională va slăbi sprijinul occidental pentru Ucraina și va crea oportunități geopolitice suplimentare pentru Rusia, scrie o analiza Le Figaro.
Explozia prețurilor la petrol este o veste excelentă pentru Kremlin, care speră totodată să profite de războiul din Orientul Mijlociu pentru a-și consolida poziția în Ucraina. Totuși, există și obstacole care limitează șansele liderului de la Kremlin de a ieși cu adevărat câștigător din această situație.
La două săptămâni după începerea loviturilor israeliano-americane asupra Iranului, urmate de haosul din Orientul Mijlociu și de blocarea strâmtorii Ormuz, Moscova urmărește atent evoluția prețurilor mondiale la petrol. Spre deosebire de panica ce cuprinde numeroase state, Rusia lui Vladimir Putin privește situația cu satisfacție. De la începutul conflictului, pe 28 februarie, prețul petrolului rusesc de tip Urals a crescut cu peste 70%.
Potrivit datelor publicate de site-ul specializat Trading Economics, pe 9 martie barilul de Urals era cotat chiar peste Brent – principalul reper mondial –, ajungând la 100,67 dolari, față de 98,96 dolari pentru Brent. Este o revenire spectaculoasă din perspectiva Rusiei, unde, în luna ianuarie, veniturile provenite din vânzarea petrolului brut atinseseră cel mai scăzut nivel din ultimii peste cinci ani.
Această „surpriză providențială” îi determină în prezent pe comentatorii ruși să afișeze un optimism evident, enumerând beneficiile economice, militare – în special în războiul din Ucraina – și chiar geopolitice pe care le-ar aduce această nouă conjunctură. Războaiele, loviturile militare și alte inițiative imprevizibile ale lui Donald Trump, de la revenirea sa la putere, ar contribui chiar la delegitimarea capacității Statelor Unite de a se impune drept arbitru în rezolvarea conflictelor, susține politologul rus Andrei Kolesnikov.
Prin contrast, Rusia, al doilea exportator mondial de petrol, ar putea recăpăta – potrivit altor analiști – o formă de „centralitate”, devenind un pol indispensabil de stabilitate într-o piață energetică globală tot mai volatilă. „Rusia câștigă 150 de milioane de dolari pe zi datorită creșterii prețului petrolului”, afirmă Serghei Markov, un politolog apropiat de pozițiile Kremlinului, chiar dacă anul trecut a fost desemnat „agent al străinătății”. „Este doar începutul celei mai mari crize energetice din istoria modernă. Și cu atât mai bine”, adaugă el cu entuziasm.
O relaxare limitată a sancțiunilor
Moscova a obținut deja câteva dividende într-un domeniu esențial pentru ea: perspectiva ridicării – deocamdată foarte limitată și temporară – a unor sancțiuni impuse după invadarea Ucrainei. Joi, Washingtonul a anunțat autorizarea temporară, până la 11 aprilie, a vânzării petrolului rusesc stocat pe nave, pentru a reduce presiunea asupra piețelor energetice. Această decizie vine în pofida eforturilor Statelor Unite, din 2022 încoace, de a limita capacitatea Moscovei de a finanța războiul din Ucraina.
Un alt semn de relaxare a sancțiunilor a apărut pe 6 martie, când administrația americană a autorizat, pentru o lună, livrarea către India a petrolului rusesc blocat pe mare. Cererea Indiei de hidrocarburi este uriașă. „Piața globală a energiei nu poate rămâne stabilă fără petrolul rusesc”, a declarat vineri Kirill Dmitriev, trimisul special al Kremlinului pentru probleme economice și unul dintre negociatorii pe dosarul ucrainean. Mesajul este clar: Moscova încearcă să crească presiunea asupra Washingtonului pentru a obține ridicarea altor sancțiuni.
Vladimir Putin a profitat imediat de situație, sugerând europenilor un posibil – deocamdată improbabil – acord: petrol în schimbul ridicării sancțiunilor. „Rusia este un furnizor de energie de încredere”, a declarat el pe 9 martie. „Dacă firmele și cumpărătorii europeni decid brusc să se reorienteze și să ne ofere o cooperare durabilă și stabilă, liberă de orice presiune politică, atunci să o facă. (…) Dar avem nevoie de semnale din partea lor”, a adăugat liderul rus. Până în prezent însă, Washingtonul și statele europene – cu excepția Ungariei și Slovaciei – au reiterat că nu iau în calcul ridicarea sancțiunilor.
În schimb, relația cu China ar putea deveni și mai avantajoasă pentru Moscova, în contextul creșterii prețurilor la petrol. „Rutele maritime de aprovizionare ale Chinei ar putea fi întrerupte oricând de Statele Unite, ceea ce face ca oleoductele și rutele rusești să devină singurele căi sigure”, explică Mihail Korostikov, cercetător invitat la Institutul Carnegie. Ca și alți analiști, el consideră că marele proiect de gazoduct „Forța Siberiei 2”, discutat ani la rând între Moscova și Beijing și aprobat politic în septembrie anul trecut, ar putea fi accelerat.
„Consecințe dramatice pentru Ucraina”
În Rusia se vorbește deschis și despre efectele negative ale crizei iraniene asupra Ucrainei – evoluție care, potrivit unor comentatori ruși, ar avantaja Moscova. „Războiul din Orientul Mijlociu ar putea avea consecințe dramatice pentru Ucraina”, scrie cotidianul Izvestia. Ziarul, aliniat liniei oficiale, evocă riscuri sporite pentru o țară „deficitară energetic (…) și care s-ar putea confrunta cu o penurie de armament”, în special sisteme de apărare antiaeriană.
În acest context, conflictul din Iran este descris ca un adevărat „aspirator de resurse”, care „va absorbi o parte importantă din aceste echipamente”. Kievul va trebui astfel „să împartă cu Israelul și cu statele din Golf” livrările de armament, susține Izvestia. „Toate acestea au un impact pozitiv și accelerează înaintarea trupelor ruse”, afirmă politologul Dmitri Rodionov, fără a aduce însă dovezi concrete. El invocă doar faptul că „procesul de negocieri este suspendat, presiunea americană este mai redusă (…) și armata noastră poate avansa liniștită spre obiectivele sale”. Un optimism care nu este confirmat însă de rapoartele de pe teren.
Avantaje pe termen scurt, incertitudini pe termen lung
Cu toate acestea, Vladimir Putin nu a câștigat definitiv partida. Pe termen scurt, liderul de la Kremlin obține beneficii clare. Dar totul depinde de durata conflictului. O încetare rapidă a loviturilor și redeschiderea strâmtorii Ormuz ar reduce imediat veniturile suplimentare provenite din petrol.
„Americanii ne-au ajutat declanșând războiul din Iran”, afirmă Konstantin Simonov, unul dintre cei mai respectați experți ruși în domeniul petrolului. „Dar consecințele pe termen lung sunt o altă problemă.” Deocamdată, el vorbește doar despre un „balon de oxigen” pentru Rusia.
Există și alte obstacole: lipsa navelor petroliere, terminale avariate de atacuri cu drone – cum este cazul portului Novorossiisk de la Marea Neagră.
În plus, pe tabla de joc a lui Putin, o a treia piesă strategică este serios amenințată, după Siria și Venezuela. În Iran, un proiect ambițios la care Kremlinul ține foarte mult ar putea deveni imposibil de realizat, deși era deja extrem de complicat. Este vorba despre coridorul comercial Nord-Sud – o rută feroviară, rutieră și maritimă destinată să lege Sankt-Petersburgul de coastele Indiei, prin Marea Caspică și Iran.
„Toate aceste planuri riscă să se prăbușească, chiar și fără o schimbare de regim în Iran, atâta timp cât această țară va rămâne instabilă”, avertizează Nikita Smaguine, fost corespondent al agenției Tass la Teheran și specialist în relațiile ruso-iraniene.
