În ultimele zile a circulat o narațiune extrem de convenabilă, promovată în special de „șoimii” războiului din Washington și Israel, conform căreia kurzii ar urma să invadeze Iranul și să deschidă un nou front terestru major. Scopul este evident: să ofere președintelui Trump o „rampă de ieșire” elegantă, permițându-i să declare că războiul se poate încheia fără ca SUA să mărșăluiască direct spre Teheran.
Potrivit acestei povești vehiculate intens, mii de luptători kurzi – iranieni, irakieni și poate chiar sirieni – s-ar pregăti să traverseze frontiera vestică a Iranului. Zvonurile au devenit atât de puternice încât Iranul a mutat trupe suplimentare spre frontieră. În presa mainstream, kurzii au fost prezentați brusc ca soluția magică: forța care ar răsturna Republica Islamică astfel încât SUA să nu fie nevoită să intervină masiv pe sol.
Realitatea este însă mult mai complicată, iar kurzii înșiși nu doresc deloc să fie transformați în „strategia de ieșire” a Americii.
Dacă kurzii irakieni și sirieni s-ar implica efectiv într-un război pe teritoriul Iranului, s-ar declanșa toate capcanele geopolitice ale regiunii. Turcia, care percepe orice autonomie kurdă ca pe o amenințare existențială, ar reacționa extrem de dur. Acest lucru ar putea distruge fragilul armistițiu din Siria, ar destabiliza întregul front nordic și ar putea declanșa chiar acțiuni militare turcești directe.
În Irak, partidele kurde joacă în prezent un rol esențial în menținerea unui minim de funcționalitate a sistemului politic fracturat. O invazie kurdă în Iran ar anula orice ordine de „stand-down” dată milițiilor pro-iraniene ostile, care ar putea întoarce armele împotriva SUA și s-ar alinia militar cu Teheranul.
Cu alte cuvinte, implicarea kurdă fantasmagorizată de israelieni și de „șoimii” americani nu ar rezolva echilibrul regional, ci l-ar distruge complet.
Kurzii sunt perfect conștienți de acest lucru. Deși există informații că mulți kurzi iranieni sunt antrenați de Mossad, iar kurzii sunt recunoscuți ca luptători extrem de duri – au luptat decenii alături de SUA în Irak și Siria – ei au fost trădați de Washington de prea multe ori. Nu vor porni să răstoarne guvernul iranian și să poarte singuri povara schimbării de regim doar pentru că arată bine într-o prezentare PowerPoint din Washington.
Politicianul kurd irakian Bafel Talabani, președintele Uniunii Patriotice a Kurdistanului (PUK), a apărut recent la Fox News tocmai pentru a face control de daune și a dezminți afirmațiile exagerate din presă potrivit cărora forțele kurde s-ar mobiliza deja pentru o invazie a Iranului. Deși narațiunea „rampei kurde de ieșire” face titluri senzaționale, actorii reali de pe teren nu au absolut nicio poftă să fie folosiți drept carne de tun într-un război pe care nu l-au început și din care nu au nimic de câștigat.
În contextul actual al conflictului escaladat dintre SUA/Israel și Iran (inclusiv lovituri aeriene intense și speculații despre implicarea kurdă), kurzii par să prioritizeze supraviețuirea și interesele proprii pe termen lung, refuzând să devină pioni sacrificabili într-un joc geopolitic condus de alții.
