Tariful carbonului: Bruxelles se împușcă singură în picior în conflictul comercial cu China

Bruxelles a făcut-o din nou. Într-o perioadă de tensiuni geopolitice și comerciale crescânde, Uniunea Europeană a ales să-și înăsprească confruntarea economică cu China prin activarea fazei finale a Mecanismului de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (CBAM), conform European Conservative.

Începând cu 1 ianuarie anul acesta, importatorii europeni de produse cu emisii intensive – precum oțel, fier, ciment, aluminiu, îngrășăminte, hidrogen și electricitate – trebuie să achiziționeze certificate CBAM echivalente cu CO2 încorporat în mărfurile care intră în UE, cu prețuri legate de Sistemul european de comercializare a emisiilor (EU ETS). După o fază de tranziție axată exclusiv pe raportarea emisiilor, mecanismul produce acum efecte economice tangibile.

Prezentată oficial ca un „instrument climatic”, măsura este considerată la Beijing – și de o mare parte a sectorului productiv european – ca o nouă taxă deghizată și încă o formă de protecționism reglementar cu efecte boomerang evidente.

Rezultatul imediat este un nou front de fricțiuni cu principalul partener comercial al UE, tocmai în momentul în care blocul încă absoarbe consecințele cumulative ale unor decizii strategice luate de-a lungul anilor sub presiunea puternică a Washingtonului. Precedentul războiului din Ucraina, cu impactul său devastator asupra prețurilor energiei, inflației și competitivității industriale europene, este încă prea recent pentru a ignora semnalele de avertizare.

China a răspuns rapid la activarea mecanismului. Ministerul chinez al Comerțului a declarat că acesta este „discriminatoriu” și „nedrept”, acuzând Bruxelles-ul că ignoră progresele Chinei în materie de decarbonizare și că impune produse chinezești standarde de referință artificiale ridicate. Beijingul susține că CBAM încalcă principiile fundamentale ale Organizației Mondiale a Comerțului și ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Dincolo de limbajul diplomatic, mesajul este clar: se vor lua contramăsuri. Și aceasta nu este o amenințare retorică. În ultimele luni, China a majorat deja tarifele la exporturile agroalimentare europene, cum ar fi produsele lactate și carnea de porc, și a introdus un regim din ce în ce mai strict de control al exporturilor pentru minerale strategice, tehnologii legate de baterii și alte materiale critice.

Companiile europene prinse în focul încrucișat

Consecințele sunt acum resimțite puternic de companiile europene care operează în China. Potrivit unui sondaj recent realizat de Camera de Comerț a Uniunii Europene în China, peste 36% dintre firme iau în considerare mutarea unei părți din producția lor în afara țării pentru a atenua impactul controalelor chineze asupra exporturilor, în timp ce 32% caută furnizori alternativi pe piețe terțe.

Aceasta nu este o strategie de diversificare planificată cu atenție, ci o reacție defensivă la incertitudinea crescândă. 40 % dintre companiile chestionate raportează că noile proceduri de licențiere au prelungit cu peste două luni termenele de livrare; alte 34 % menționează întârzieri cuprinse între una și două luni. Niciuna nu susține că a evitat perturbările.

Blocajele nu se opresc la aprobarea administrativă. Chiar și după acordarea licențelor, 42 % raportează întârzieri suplimentare la vamă. Impactul este direct asupra lanțurilor de aprovizionare care sunt esențiale pentru industria europeană, de la producția de automobile la produse chimice și tehnologie avansată.

Umbra Washingtonului și déjà vu-ul ucrainean

Această deteriorare a mediului comercial nu poate fi analizată izolat. Politica Europei față de China s-a înăsprit în paralel cu escaladarea strategică determinată de Statele Unite, în special de la revenirea lui Donald Trump la o agendă deschisă de confruntare atât cu aliații, cât și cu rivalii. Tarifele, subvențiile industriale masive și presiunea de a decupla lanțurile valorice fac parte dintr-un război economic în care Europa riscă să devină din nou o victimă colaterală.

Paralela cu războiul din Ucraina este incomodă, dar incontestabilă. În numele principiilor geopolitice definite în mare parte în afara Europei, UE a acceptat sancțiuni energetice care au dus la creșterea costurilor, au erodat competitivitatea și au forțat o dependență și mai mare de furnizori alternativi, mulți dintre ei americani. Astăzi, în cazul Chinei, scenariul riscă să se repete.

Bruxelles continuă să prezinte CBAM ca un instrument tehnic conceput pentru a preveni „scurgerile de carbon” și a asigura condiții de concurență echitabile. În practică, însă, UE exportă din nou standardele sale interne către restul lumii, fără o evaluare realistă a riscurilor de represalii sau a impactului asupra propriei baze industriale.

În timp ce Beijingul solicită – cel puțin retoric – piețe deschise și cooperare în tranziția verde, establishmentul UE pare hotărât să dubleze agenda de reglementare care, departe de a proteja economiile Europei, le sporește vulnerabilitatea externă.