Pentru tot mai mulți tineri din România, ideea de a avea o locuință proprie a devenit un vis îndepărtat. Prețurile apartamentelor au explodat, chiriile au ajuns la niveluri greu de susținut, iar veniturile tinerei generații nu țin pasul cu aceste realități. În loc să vină cu soluții coerente, statul asistă pasiv la adâncirea uneia dintre cele mai grave probleme sociale ale momentului.
Tinerele familii sunt prinse într-un cerc vicios. Băncile cer avansuri mari, dobânzile sunt împovărătoare, iar programele guvernamentale dedicate locuințelor accesibile fie sunt insuficiente, fie există doar pe hârtie. Inițiativele prezentate drept sprijin real se transformă, în practică, în birocrație, criterii restrictive și fonduri epuizate rapid.
În marile orașe, dar și în localitățile în plină dezvoltare, piața imobiliară a fost lăsată complet la mâna speculatorilor. Dezvoltatorii construiesc pentru profit maxim, nu pentru nevoile reale ale populației, iar statul nu impune reguli clare care să asigure locuințe accesibile pentru tineri. Rezultatul este o piață dezechilibrată, în care salariile medii nu mai pot susține costul unui trai decent.
Chiriile au devenit o povară lunară uriașă pentru cuplurile tinere, care ajung să aloce peste jumătate din venituri doar pentru un acoperiș deasupra capului. În aceste condiții, planurile de a avea copii sunt amânate sau abandonate, iar fenomenul migrației continuă să golească țara de forță de muncă tânără.
Statul promite, dar nu livrează. Lipsesc programe naționale serioase de construcție de locuințe pentru tineri, lipsește sprijinul real pentru familiile aflate la început de drum și lipsește o strategie pe termen lung. În schimb, guvernanții preferă să vorbească despre „piață liberă”, ignorând consecințele sociale ale inacțiunii.
Criza locuințelor nu mai este doar o problemă economică, ci una socială, cu efecte directe asupra natalității, stabilității familiale și viitorului demografic al României. Fără intervenție clară și politici publice asumate, tinerii vor continua să fie condamnați la chirii nesigure, credite sufocante sau plecarea definitivă din țară.
Atâta timp cât statul nu își asumă rolul de protector al interesului public, tinerele familii rămân singure într-o luptă inegală cu o piață imobiliară scăpată de sub control. Iar prețul acestei nepăsări va fi plătit de întreaga societate, nu doar de generația tânără.
