Azi am văzut români fericiți

Astăzi, în ziua plină de lumină a praznicului Botezului Domnului, am fost martor la o bucurie de nedescris. După săvârșirea rânduielii Sfințirii celei Mari a apei, preotul a binecuvântat mulțimea credincioșilor, stropindu-i cu aghiazmă. În aceste vremuri de încercare, când chipurile oamenilor par adesea împovărate de griji și de tristețe, acest moment a fost ca o rază de har dumnezeiesc ce a pătruns în inimile celor prezenți.

Fiecare strop de aghiazmă care atingea creștetul sau fața credincioșilor era primit cu bucurie sfântă. Erau clipe de trăire profundă, în care omul, în toată smerenia lui, devenea receptacol al harului dumnezeiesc. Bucuria aceasta, care izvora din întâlnirea cu Dumnezeu, depășea orice altă bucurie pământească, fiind semnul lucrării Duhului Sfânt în sufletul omului.

Acest praznic ne reamintește că Hristos, Dumnezeu-Omul, este izvorul vieții și al fericirii adevărate. El, prin întruparea, botezul și jertfa Sa, a deschis calea spre mântuire pentru întreaga lume. Numai în Hristos și prin comuniunea cu El putem găsi liniștea sufletească, fericirea nepieritoare și izbăvirea din toate necazurile.

Mai mult decât atât, doar în Biserica Lui Hristos, Biserica Ortodoxă, este asigurată această comuniune cu Dumnezeu, unde ne sunt dăruite viața veșnică, bucuria desăvârșită și eliberarea de grijile vremelnice. Prin Sfintele Taine și prin viața liturgică, noi dobândim nu doar nădejdea mântuirii, ci și harul necesar pentru a birui încercările acestei lumi.

Dacă ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu, dacă Îl iubim pe El mai presus de orice și ne iubim aproapele ca pe noi înșine, dacă suntem sinceri în cuget și în fapte, Dumnezeu, în iubirea Sa nemărginită, va veni în ajutorul nostru, chiar și în luptele pământești. În această chemare se află însăși esența vieții creștine: să trăim cu nădejdea și dorința mântuirii sufletului, având ca scop ultim unirea noastră veșnică cu Dumnezeu.

Să nu uităm, fraților, că fericirea adevărată nu este în această lume, ci în Împărăția Cerurilor. Viața noastră pământească este o cale, o pregătire pentru veșnicie, iar mântuirea sufletului trebuie să fie ținta supremă. Rugăciunea curată, smerenia și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni sunt cheile care deschid porțile Raiului.

Doamne, miluiește-ne și ajută-ne să trăim cu credință și să biruim toate încercările vieții spre slava Ta! Amin!