Iohannis, PLEACĂ! Ilegalitatea autoprelungirii mandatului de președinte

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din Romania din 24 noiembrie 2024, urma, la 8 decembrie 2024, al doilea tur de scrutin intre cei doi condidati- Elena Lasconi si Călin Georgescu-, pentru ca in 21 dec. 2024, candidatul invingator sa fie investit  cu functia de presedinte al Romaniei, data la care mandatul presedintelui sortant (in final de mandat), Klaus Iohanis, lua sfarsit potrivit dispozitiilor art.83 al.1 din Constitutia Romaniei(C.R.).

Factori umani nemultumiti de rezultatele alegerilor din primul tur de scrutin au cerut Curtii Constitutionale a Romaniei  sa anuleze alegerile invocand incalcarea legii electorale.

Prin Decizia nr.31 din 3 dec 2024, C.C.R. a hotarit ca nu exista probe din care sa rezulte incalcarea Constitutiei, nici a legii electorale, si a validat alegerile. Doar dupa trei zile, prin Decizia nr. 32 din 6 dec 2024, CCR revine si anuleaza primul tur al alegerilor si dispune reluarea acestora de la inceput.

Din mult ce s-a scris si s-a afirmat in public (inclusiv juristi, avocati, fosti magistrati), reiese ca CCR a anulat alegerile pe baza unor supozitii si nu a unor probe. CCR a fost criticata si pentru faptul ca nu are dreptul sa judece cauze de drept material (substantial), ci doar sa interpreteze constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea anumitor acte normative sau sa lamureasca sensul anumitor dispozitii ale constitutiei in raport cu principiile sale de baza.

Apreciem ca aceste critici sunt intemeiate. Deciziile CCR au putere numai pentru viitor (art.147 al.4 CR), deci ele nu pot retroactiva. In plus, CCR nu are calitatea legala de a judeca cauze de drept material, cum este speta de fata. Aceste cauze sunt de competenta instantelor judecatoresti, care sunt chemate sa infaptuiasca starea de justitite potrivit Cap.VI-Autoritatea judecatoreasca (art.124-134 din CR).  Or, CCR nu este prevazuta in Constitutia Romaniei ca autoritate judecatoreasca, ci  ca garant al suprematiei constitutiei (art.142 al.1 CR).  Caci nu poti fi in acelasi timp si legiuitor si judecator, caci s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat (art.1 sl.4 CR). Apreciem ca asupra naturii politico-juridice a CCR sunt nescesare studii si propuneri, pentru a se imbunatatii activitatea acesteia, printr-o mai concreta si adecvata circumscriere a competentelor sale.

Prin decizia de anulare si reluare a alegerilor de la inceput, CCR a creat situatia juridica numita Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, prev. de art.97 din CR, pe care prin dispozitivul aceleiasi decizii, trebuia s-o initieze, si sa ceara institutiilor statale in drept ca, potrivit art.98 din CR. sa asigure interimatul pentru vacanta functiei de Presedinte al Romaniei.  Dar CCR nu a facut acest lucru, creind astfel- potrivit sustinerilor propriilor  si acelorasi judecatori- un vid de putere cu consecinte pagubitoare (Decizia Curtii Constitutionale Nr.358 din 2022:(49,52),M. Of. nr.565 din 9 iunie 2022), lasand loc la tot felul de interpretari, acuzatii, dar si de actiuni.

Prima actiune a fost a presedintelui Romaniei care a aparut la un post de televiziune intreband cum ramane cu dansul, dandu-si singur raspunsul, afirmand ca ramane in functia de presedinte si dupa 21 dec.2024, invocand in sprijinul sau art.83 al. 2 din CR, mentionat si de CCR in Decizia 32 din 6 dec.20024. Dar CCR, in dispozitivul acestei hotariri, nu a decis aplicarea art. 83 al. 2 din CR., de prelungire a mandatului Presedintelui Romaniei.

Apreciem ca interpretarea data articolului 83 al.2 din CR de catre Dl Klaus Iohanis si cei care gandesc la fel este eronata, pentru motivele ce le expunem in continuare.

Art.83 din CR intitulat  Durata mandatului presedintelui Romaniei, are 3 aliniate, potrivit carora:

(1) Mandatul presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului.

(2) Presedintele Romaniei isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales.

(3) Mandatul presedintelui Romaniei poate fi prelungit prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.

Invocand doar alineatul 2 din art.83 al CR, scos din contextul intregului articol si necorelat cu alte texte constitutionale ce pot lamuri sensul dispozitiilor Art.83 al.2 din CR, aparent dl Johanis are dreptate. Dar, este contrazis de coroborarea si interpretarea juridica a celor trei aliniate ale acestui articol. Astfel, art.83 al.1 CR precizeaza clar ca mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani. Consideram ca Presedintele Romaniei isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales, dar in cadrul mandatului de 5 ani, si nu mai mult, altfel ar fi o prelungire de mandat, prevazuta de art.83 al.3 CR, potrivit caruia Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit prin lege organica in caz de razboi sau catastrofa, or situatia prevazuta la alineatul 2 art.83 CR, invocata in sprijinul spetei din cauza ce o comentam, nu poate fi asimilata  situatiilor limitative de razboi sau catastrofa, pentru ca mandatul sa poata fi prelungit.

Prin decizia nr.32 din 6 dec. 2024 CCR a creat situatia numita vacanta functiei de presedinte al Romaniei, prin imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor, prev. de art97 din CR, intrucat la 21 dec.2024, mandatul presedintelui sortant, Klaus Johanis, a expirat (art.83 al.1 CR), iar noul presedinte nu a putut fi ales pana la 21 dec.2024, tocmai din caza acestei decizii. A intervenit astfel necesitatea asigurarii acestui interimat(art.98 CR), situatie pe care CCR, potrivit prevederilor art.146 al.1 lit.g CR, avea obligatia- profesionala si civica- sa o decida, prin dispozitivul deciziei amintite, s-o comunice Parlamentului si Guvernului, care sa asigure interimatul functiei de presedinte al Romaniei, in ordine, de presedintele Senatului sau de Presedintele Camerei Deputatilor (conform art.98 din CR). Dar, CCR nu a luat aceasta masura..

Din analiza si interpretarea prevederilor art.83 din CR, coroborate cu art.81 si 82 din CR, rezulta ca art.83 al.2 CR se aplica in situatia in care a fost ales noul presedinte si va fi numit la terminarea mandatului presedintelui sortant. Aceasta intrucat de la confirmarea alegerii noului presedinte (art.81 CR) si pana la depunerea juramantului (art.art.83 al.2 CR), trebuiesc indeplinite anumite proceduri si ceremonii de instalare a noului presedinte (art.82 CR), activitati ce solicita o anumita perioada de timp, ce are loc in finalul mandatului presedintelui sortant. Apreciem ca aceasta a fost vointa constituantului, cand a elaborat  al.2 din art.83 din CR, in forma actuala, interzicand in amonte si in aval, prin alineatele 1 si 3 din acelasi articol, de a se aplica dispozitiile al.2 din art.83 din CR, daca n-a fost ales noul presedinte.

CCR a procedat in felul urmator:  prin Decizia nr.32 din 6 dec.2024, la punctul 22 din considerente, Curtea arata ca, avand in vedere complexitatea si durata in timpa operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii, constata aplicabilitatea art.83 al.2 din CR, potrivit caruia Presedintele in functie exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales.

Este de observat ca, CCR constata aplicabilitatea art.83 al.2 din CR  in considerentele hotaririi, dar nu include aplicabilitatea art.83 al.2 din CR si in dispozitivul hotaririi. Or, intr-o hotarire judecatoreasca, ce nu este decis prin dispozitivul acesteia, nu se aplica.  Deci, CCR s-a spalat pe maini si nu l-a investit  pe Dl. Johanis cu o prelungire a mandatului sau  pana la depunerea juramantului de  Presedintele nou ales. Stie de ce n-a facut-o. Considerentele pe care le-am expus mai sus, cu siguranta nu-i sunt straine. A lasat problema in coada de peste ca sa fiarba in suc propriu.

Opiniem ca interimatul functiei de Presedinte al Romaniei este solutia constitutionala, legala, de urmat. Institutiile statale abilitate au obligatia prevazuta de Constitutia Romaniei (art.146 al.1 lit.g coroborat cu art.97 si 98) sa activeze  aceasta institutie politico-juridica.

Articol scris de Petru Miculescu, licentiat, cursuri de zi, ale facultatilor de Istorie-filosofie (specializare istorie universala moderna si contemporana; 1966-1971)  si drept (1974-1978), Univ. Babes Bolyai Cluj;   prof., dr. in drept (Teoria generala a dreptului), autor (teza de doctorat) al lucrarii  Statul de drept, Editura Lumina Lex, 1998, Bucuresti. Titular al disciplinei  Drept constitutional si institutii politice la Fac. de drept de stat din Timisoara ( 1992-2006). Procuror, Procuratura Locala Caransebes(1978-1980) si Timisoara (1981-1991) ;  Subprefect al judetului Timis, sept.1994-martie1996