Cum poate fi atacată decizia ilegală a CCR privind anularea alegerilor prezidențiale – „Suveranitatea națională aparține poporului român”

O decizie criminală a Curții Constituționale a României (CCR) aruncă țara într-un haos juridic și politic fără precedent. Conform informațiilor obținute, prezența procurorului de ședință, obligatorie în astfel de cazuri, a fost omisă, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra legalității și legitimității deciziei.

Surse apropiate procesului decizional susțin că această omisiune nu este întâmplătoare, ci parte a unei scheme criminale bine orchestrate, despre care se speculează că ar fi fost dictată direct de la Palatul Cotroceni, la ordinul președintelui Klaus Iohannis. Decizia CCR este catalogată drept o „golănie curată” de către mai mulți analiști politici și juriști, fiind interpretată ca o lovitură de stat mascată în haina unei hotărâri constituționale.

O lovitură pentru statul de drept

Prin această mișcare, CCR și-ar fi depășit atribuțiile, transformându-se într-un arbitru politic și sacrificând principiile democratice. Lipsa procurorului de ședință reprezintă o încălcare flagrantă a procedurilor, ceea ce pune sub semnul întrebării întreaga decizie. În acest context, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) este somată să refuze participarea la această „lovitură de stat” și să își reafirme independența în fața presiunilor politice.

Decizia ilegală a CCR va fi atacată de urgență la Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece CCR nu are competențele necesare unei astfel de decizii privind anularea alegerilor.

Cum poate fi atacată decizia ilegală a CCR

Trebuie atacată în 24 ore decizia Curții (art.20 alin.1,2 „au prioritate reglementările internaționale” privind art.2 alin.1 „Suveranitatea națională aparține poporului român,” conform art.126 alin.1 Constituție. Atribuțiile Curții (art.1 alin.3 Legea nr.47/1992 ” se supune numai Constituției și prezentei legi” ; art.2 alin.3 și art.3 alin.1 Lege nr.47/1992 etc art.16 alin.2 Constituție

Curtea nu se confunda cu instanțele judecătorești (Curtea Constituțională (…) autoritate de jurisdicție constituțională în România” nu se confunda cu instanțele de drept comun, nu judeca chestiuni de fapt etc

Art.21 alin.2 Constituție „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept” art.21 alin.3 Constituție incident

Art.29 Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.1 alin.2 C.pr.civ., „Înfăptuirea justiției, (…) a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice,aplicarea legii și garantarea supremației acestora.” Ne trimit a art.126 alin.1; art.16 alin.2 Lega fundamentală etc

Art.2 lit.b) Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice etc

Art.11 Constituție incident

Incident art.152 alin.2 Constituție, în raport cu art.397 alin.2 C.pen., „Interpretarea de acțiuni violente împotriva persoanelor”(…) în scopul schimbării ordinii constituționale”

„Nemo censetur ignorare legem”- nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii etc

Omnis potestas a Deo per populum – „Orice putere (provine) de la Dumnezeu prin mijlocirea poporului” modul în care se prezintă (art.2 alin.1,2 Constituție) puterea de fapt, provine de la popor, justiția după competența (art.126 alin.1, 6) Legea fundamentală. Procedural se contestă (ataca) la CCR, deoarece contribuie la cristalizare formelor de manifestare a cailor de atac la originea suveranității poporului (art.21 alin.2, 3 Constituție)etc

Art.126 alin.6 infra „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat,” in raport de art.1 alin 2 „Curtea Constituțională („autorizata de jurisdicție”) nu se confunda cu instanta (art.126 alin.1 Constituție) art.3 alin.1 Legea nr.47/1992