După 1989, România a intrat într-o perioadă de tranziție care, în loc să aducă modernizare și progres, a lăsat în urmă un peisaj de infrastructură în ruină și proiecte vitale abandonate. Printre aceste proiecte se numără și lucrările hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare, care ar fi trebuit să protejeze populația și agricultura de inundații, secetă și alte fenomene extreme. Sub guvernările succesive PSD-PNL, aceste lucrări nu doar că au fost abandonate, dar fondurile destinate lor au fost sifonate către buzunarele clientelei politice, lăsând țara expusă în fața catastrofelor naturale.
În perioada comunistă, România a investit masiv în infrastructura hidrotehnică. Baraje, canale de irigații și diguri au fost construite pentru a proteja zonele agricole și urbane de inundații, dar și pentru a asigura resursele de apă necesare agriculturii. După Revoluție, însă, aceste lucrări au fost treptat abandonate, lăsându-se pradă degradării. În timp ce țările din Europa investeau în modernizarea și întreținerea acestor sisteme vitale, România a preferat să închidă ochii.
Ceea ce este și mai revoltător este că, în loc să fie finalizate și întreținute, multe dintre aceste proiecte au devenit surse de îmbogățire pentru grupurile de interese din spatele partidelor aflate la putere. Sute de milioane de euro destinate lucrărilor de întreținere, modernizare și extindere a infrastructurii de irigații și de protecție împotriva inundațiilor au dispărut în buzunarele unor politicieni și oameni de afaceri conectați la PSD și PNL. Firme de casă au fost contractate pentru lucrări fictive sau de calitate îndoielnică, în timp ce rețelele de irigații se prăbușeau, iar digurile se fisurau sub presiunea apelor.
Această stare de fapt a avut consecințe devastatoare pentru România. Agricultura, care depinde în mod crucial de irigații, a suferit pierderi majore în perioadele de secetă, iar în timpul inundațiilor, localități întregi au fost lăsate la mila apelor, fără niciun fel de protecție. Exemplele sunt nenumărate: județe ca Teleorman, Olt, Galați sau Dolj, care au fost grav afectate atât de secetă, cât și de inundații, se confruntă în mod constant cu aceste probleme din cauza lipsei unor lucrări de infrastructură adecvate.
Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor avertismente și a dezastrului care s-a repetat an de an, nici PSD, nici PNL nu au demonstrat vreo voință politică reală de a schimba situația. Proiectele sunt în continuare blocate, fondurile sunt irosite, iar prioritățile celor de la putere par să fie orientate către beneficii imediate pentru clientela politică, nu către nevoile reale ale populației.
De-a lungul timpului, România a beneficiat și de fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii hidrotehnice, însă absorbția acestor fonduri a fost extrem de scăzută. Guvernele care s-au succedat la conducere nu au fost capabile să utilizeze aceste resurse pentru finalizarea proiectelor vitale. În schimb, au preferat să tergiverseze, să complice procedurile sau să redirecționeze fondurile către proiecte dubioase, de multe ori fără nicio legătură cu nevoile reale ale populației.
Corupția endemică și incompetența celor care au condus România după 1989 au condamnat infrastructura hidrotehnică la ruină. În loc să finalizeze lucrările începute înainte de Revoluție și să modernizeze sistemele de protecție împotriva inundațiilor și de irigații, guvernele PSD și PNL au preferat să își umple buzunarele, lăsând cetățenii să plătească prețul. Dezastrele naturale care afectează anual țara noastră nu sunt doar o consecință a schimbărilor climatice, ci și a unei clase politice care a abandonat complet interesul public.