Demisia lui Mircea Geoană din funcția de secretar general adjunct de acum câteva zile era așteptată de toată lumea. Președintele de o seară, Mircea Geoană, cunoscut pentru exclamația antologică de dragoste pentru soția sa, din noaptea alegerilor în 2009 – „Mihaela, dragostea mea”, s-a hotărât în sfârșit să se arunce în arena cu lei a alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Încă de acum doi ani în mediile politice se vorbea despre candidatura lui Geoană la președinția României și despre sprijinul sistemului ca acesta să fie ales în prima funcție a statului român. Mircea Geoană are avantajul alianței cu sistemul, el făcând parte cu familia sa din fosta elită a nomenclaturii securisto-comuniste de dinainte de 1989, care controlează încă, prin regimul pensiilor speciale, scena politică de azi.
Tatăl, Ioan Geoană s-a născut în anul 1928 în județul Dolj, într-o familie de ceferiști, ca și Ion Iliescu, cu care a fost apropiat. După absolvirea Institutului de Construcții din București, a ales cariera militară, activând în structurile DSS și MApN, în perioada 1965-1992. Între 1953 si 1954 a fost trimis la specializare la Moscova, devenind un cadru de nădejde pentru sovietici. A ocupat mai multe funcții importante în comunism, culminând cu cea de șef al Comandamentului Apărării Civile, în momentul Revoluției din 1989. Generalul Ioan Geoană a fost un răsfățat al regimului, fiind implicat conform graficianului Eugen Mihăescu în negocierile dintre Securitatea lui Ceaușescu și delegația evreiască mandatată să se ocupe de răscumpărarea evreilor în anii ‘70 – ‘80. El s-a ocupat de partea financiară a problemei, fiind lăudat de evreii bogați din New York pentru serviciile importante aduse comunității. Potrivit istoricului Corvin Lupu, Ioan Geoană a jucat un rol controversat în momentele cruciale ale Revoluției din Decembrie 1989, fiind „cel care l-a ținut pe Ceaușescu departe de Centrul de Comandă al Comandamentului Suprem, care controla toate forțele militare din țară”. Fostul procuror Dan Voinea, cunoscut ca procurorul din procesul soților Ceaușescu, a avut Dosarul Revoluției pe mână până în anul 2009. Potrivit ziarului «Curentul», pe măsură ce procurorii militari păreau că înaintează în pas alert cu dosarul, fostul procuror Dan Voinea a început să facă publice diverse informații trecute sub tăcere. Ioan Geoană a făcut parte din complotul anti-ceaușist, condus de Ion Iliescu. Așa că Ion Iliescu și-ar fi răscumpărat sprijinul generalului Ioan Geoană în complotul din decembrie 1989, coordonat de Moscova și Berlin, prin intrarea în MAE a fiului Mircea Geoană, apoi promovat ca director și ambasador în SUA la o vârstă foarte tânără. De altfel, și socrii lui Geoană au făcut parte din elita nomenclaturii comuniste de factură sovietică. Mircea Geoană a fost un răsfățat al sistemului, chiar dacă a pierdut alegerile prezidențiale din 2009, fiind doar președinte de-o noapte. Iliescu i-a dat porecla „prostănacul”, care a devenit renume, atunci când l-a trădat.. Pierderea alegerilor i s-a tras lui Geoană și de la vizitele lui la Moscova și la Sorin Ovidiu Vântu. Candidatul Mircea Geoană, ca fost secretar general adjunct NATO, are toate pârghiile interne și internaționale de a accede la funcția de președinte al României, mai ales, că prin fiica sa a intrat în una dintre cele mai bogate și respectate familii din New York, familie cu origini poloneze.
Mircea Geoană candidează la președinția României având fără îndoială, atât sprijinul sistemului și structurilor de securitate interne, cât și externe. Candidatura lui Geoană vine în întâmpinarea schimbărilor geopolitice și de paradigmă, acum când liderii polonezi vorbesc la cerințele lui Zelenski, ca Polonia și România să nu mai fie „flancul de est” al NATO, ci pur și simplu să devină „frontul de est” NATO, al războiului pentru apărarea Europei față de agresiunea rusă. Mircea Geoană ales în prima funcție în stat va fi președintele războiului? Ca fost înalt funcționar al NATO are expertiza necesară de a manevra politic și militar, prin cumpărarea de armament american ca să poată face din România o puternică linie a frontului împotriva înaintării Rusiei spre Europa centrală și Balcani. România mai are multe Patriot-uri, avioane F-16, corvete și tancuri Abrams de cumpărat pentru a face față unui posibil război pe flancul de est al NATO. Apărarea costă foarte mult, ca și sprijinul aliaților ca să ajungi în România președinte!
Geoană reprezintă cea mai bună și pragmatică alegere pentru această funcție din partea Occidentului (American) pentru o țară aflată în prima linie a țărilor învecinate cu Rusia. Drumul către Cotroceni al lui Geoană pare pavat de intențiile și interesele structurilor și serviciilor interne și internaționale. Lucrurile deja par mai ușoare pentru Geoană, acum când mișcarea suveranistă este destructurată în circa șase candidaturi separate, iar de unitatea patrioților nu se mai vorbește în România. Mai mult, premierul Ciolacu nu reușește să treacă de paradigma notei șapte la examenul de Bacalaureat, foarte puțin pentru un posibil președinte al României, iar generalul Ciucă nu și-a publicat încă cartea promovată pe milioane de euro din bani publici într-o vreme când guvernul dă una după alta ordonanțe de austeritate și taie ca de obicei în ultimii 34 de ani tot din banii săracilor sau a pensionarilor, care nu sunt „speciali”. Deci, Mircea Geoană în cursa prezidențială este în pole position, pregătit de „sistem” ca „independent” pentru a se confrunta cu „estul sălbatic”. Să vedem dacă poporul român îl va vota masiv în decembrie anul acesta, bineînțeles fără ajutorul tabletelor sts. Războiul pare că bate la ușa păcii?