Alianța Părinților, memoriu adresat MEN privind modificările Legii învățământului preuniversitar, ROFUIP, contractul educațional și statutul elevului

Către Ministerul Educației: str. Gen. Berthelot 28-30, Sector 1, 010168, București

Doamnei Ministru Ligia Deca

Având în vedere simulacrul de dezbatere publică cu privire la Modificările aduse Legii Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023 vă transmitem acest Memoriu vizând următoarele aspecte:

A.   Introducerea unui sistem de supraveghere audio-video în instituțiile de învățământ/OUG din MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 614/29.VI.2024, privind modificarea LIP 198/2023, contravenind Regulamentului GDPR și introducând asimetrii între drepturile și obligațiile părților vizate. În drept, acest act normativ nu își justifică urgența, având în vedere că prevederile lui sunt vizate de un document de rang inferior aflat în consultare publică, pe parcursul căreia comentariile factorilor interesați au fost ignorate,

B.    Introducerea în ROFUIP a unor prevederi anticonstituționale, introducerea unui așa-numit ,,contract educațional” care reglementeaza chestiuni de drept deja reglementate, restrânge  drepturile elevilor și părinților fără un temei de urgență în contradictoriu cu art. 53 din Constituția României și contravine garanției accesului neîngrădit la învățământ, conform art. 32 din Constituția României. În drept, modifică și restrânge drepturi prevăzute de Legi organice de rang superior prin normative de act inferior, contrar tehnicii juridice prevăzute la art. 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

C.    Statutul elevului aprobat prin Ordin de Ministru 5.707 din 01.08.2024, publicat in M.Of. PARTEA I, Nr. 795/12.VIII.2024

A.   Introducerea unui sistem de supraveghere audio-video în instituțiile de învățământ/OUG din MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 614/29.VI.2024, privind modificarea LIP 198/2023

În nota de fundamentare a OUG respective se menționează:

Ținând cont de faptul că luarea măsurilor de reglementare a supravegherii audio-video în spațiul școlar este o măsură urgentă și necesară, se impune adoptarea unor modificări normative prin ordonanță de urgență. Menționăm că există elemente obiective care impun modificarea art. 66. În spațiul școlar au crescut manifestările de violență, atât în ceea ce privește comportamentul elevilor, cât și al cadrelor didactice. Conform datelor conținute de Raportul privind implementarea Statutului elevului la nivel național cei chestionați atestă că de-a lungul ultimului an școlar, au instigat, au participat sau au asistat la acte de violență fizică/verbală/emoțională în cadrul școlii.

Aceste afirmații sunt menite să inducă ideea unui pericol iminent de violență școlară și să pornească de la prezumția de violență a întregului ansamblu de elevi români, dar nu sunt bazate pe statistici oficiale relevante ale incidentelor și cazurilor de violență școlară din partea instituțiilor abilitate în domeniul ordinii publice (Poliția Română, Jandarmeria Română), ci sunt concluzii ale unei anchete de tip autochestionar realizate de un ONG asupra unui eșantion nereprezentativ statistic.

De asemenea, în nota de fundamentare nr. 142, se afirmă ,,că există elemente obiective care impun modificarea art. 66. În spațiul școlar au crescut manifestările de violență, atât în ceea ce privește comportamentul elevilor, cât și al cadrelor didactice.”

În fapt, Raportul privind starea învățământului preuniversitar din România (sursa), efectuat de MEN pentru anul anterior, 2022-2023, nu prezintă nicio sursă de date precum eșantionul pe baza căruia este fundamentată seria de propuneri, nici situația statistică cea mai recentă, nici evoluția cazurilor de violență școlară de-a lungul timpului, ci doar numărul total de elevi din învățământul preuniversitar 2023-2024: 2.891,7 mii, adică 2.891.700 elevi.

Singura sursa de date cu valori absolute disponibilă public este cel mai recent raport prezentat de așa-numitul Consiliu Național al Elevilor pentru anul de învățământ 2021-2022, deci cu 2 ani în urmă, care indica un eșantion de 17.963 de elevi din mediul urban și rural asupra cărora s-a aplicat un ,,autochestionar”, în care 31,3% dintre respondenți, adica 5622.42 elevi ,,au declarat că au provocat, participat sau asistat la fapte de violență în școală”. Considerăm suspectă absența metodologiei de eșantionare și formulare a întrebărilor în așa fel încât eșantionul să fie cât mai larg distribuit geografic, iar întrebările să nu inducă implicit direcționări către anumite răspunsuri.

În acest context, reformularea onestă și corectă din punct de vedere juridic a paragrafului citat din nota de fundamentare a OUG 25 este următoarea:

Conform datelor conținute de Raportul privind implementarea Statutului elevului la nivel național, publicat de Ministerul Educatiei pentru anul scolar 2022-2023, un numar necunoscut de elevi, în jurul cifrei de 5.500 din totalul de 2.891.700 conform ultimelor date transparente, de acum 2 ani nu atestă, ci spun, afirmă fără verificare într-un sondaj anonim că de-a lungul ultimului an școlar, au instigat, au participat sau au asistat la acte de violență fizică/verbală/emoțională în cadrul școlii. Altfel spus, circa 0,19% dintre elevi se presupune că ar fi instigat, participat sau asistat la acte de violență.

Merită menționat că autorii individuali ai actelor de violență sunt, în mod evident, absenți din această enumerare. De asemenea, cei care au instigat nu sunt în mod necesar și obligatoriu și autorii actelor de violență, la fel cum nici cei care doar au asistat nu pot fi considerați autorii actelor de violență. Prin urmare, putem considera în mod rezonabil că procentul elevilor care au instigat și/sau comis acte de violență ,,documentate” de această statistică este chiar mai mic de 0,19%. Poate 0,06%.

În plus, prin formularea ,,au participat la acte de violență” se induce ideea unei prezumții de vinovăție generale în mod colectiv a elevilor, care în corelație cu ,,cresterea cazurilor de violență școlară” să ducă la impunerea urgentă a unor reglementări bazate pe ,,spusele” unui număr de 5.000 de elevi din totalul de aproape 2.900.000, dar care să impacteze totalul elevilor în mod urgent. Altfel spus, din cauză că mai puțin de 0,19% dintre elevii din învățământul preuniversitar cu o distribuție geografică necunoscută, potențial neomogenă, sub umbrela unei organizații în care elevii din întreaga țară nu sunt reprezentați la nivel individual, sunt de părere că școala este un mediu violent, astfel încât trebuie adoptat urgent un act normativ care îi afectează pe toți ceilalți 99,81% dintre elevi, care nu au aceeași opinie!

Cât timp acestea sunt niște declarații făcute într-un chestionar de niște elevi, care în proporție semnificativă nu au capacitate de exercițiu juridic, iar afirmațiile nu au fost făcute sub auspiciul consecințelor falsului în declarații cf. art. 326 al Noului Cod Penal, iar din partea organelor de cercetare nu există o evidență a acestui tip de incidente, auto-chestionarul efectuat de Consiliul Național al Elevilor și prezentat ca fiind o sursă incontestabilă, dincolo de orice indoială, nu atestă nimic din punct de vedere juridic. Definiția verbului a atesta este de ,,a face dovada unui adevăr”.

În expunerea de motive din preambulul OUG antemenționate, se afirma ,,că luarea măsurilor de reglementare a supravegherii audio-video în spațiul școlar este o măsură urgentă și necesară, care impune adoptarea prezentei ordonanțe de urgență,”.

Urgența adoptării este contrazisă în fapt de lipsa transparenței și a datelor statistice care ar putea fundamenta luarea unei decizii cu lipsa dezbaterii dintre școală, părinți, profesori și elevi la nivel individual/la nivelul școlii sau al clasei, precum și de lipsa intervenției sau consemnării acestor pretinse incidente de violență școlară de către instituțiile de ordine și liniște publică, invalidând astfel pretenția ,,existenței unor elemente obiective”, deoarece obiectivare semnificația ,,Care constituie o realitate independentă de conștiință sau care este conform acestei realități”, adică o realitate bazată pe măsurători.

Pe fond, textul ordonanței antemenționate, un act juridic de rang inferior care modifică o lege organică, stipulează:

Modificarea articolului 66 din Legea 198/2003:

Art. 66. — (1) Unitatea de învățământ preuniversitar poate decide, cu acordul majorității simple a părinților sau reprezentanților legali ai elevilor minori și a elevilor majori și salariaților unității de învățământ, cu privire la instalarea unui sistem de supraveghere audio-video în vederea asigurării pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, precum și în scopul prevenirii actelor de violență fizică și/sau psihică care pot apărea în spațiul școlar.

(2) În situații excepționale, atunci când există un risc crescut de violență în spațiul școlar, fiind înregistrat un număr semnificativ de sesizări privind săvârșirea unor acte de violență fizică și/sau psihică, în vederea asigurării pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, precum și în scopul prevenirii actelor de violență fizică și/sau psihică, decizia privind instalarea unui sistem de supraveghere poate fi efectuată doar cu informarea persoanelor vizate, prevăzute la alin. (1).

Nedefinirea acestor situatii exceptionale de la alineatul (2), precum și caracterul vag și neștiințific al sintagmei unui „număr semnificativ de sesizări”, lipsa prevederilor privind modalitatea de sesizare, organele care primesc, prelucrează, răspund și contabilizează numărul de sesizări, eliminarea consimțământului persoanelor vizate prezintă riscuri de abuzuri și nulitate a prevederilor respective din următoarele considerente:

– prin asimetria între drepturile persoanei vizate și drepturile operatorului de date cu caracter personal, contravin Regulamentului GDPR – considerentul 43:

(43) Pentru a garanta faptul că a fost acordat în mod liber, consimțământul nu ar trebui să constituie un temei juridic valabil pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în cazul particular în care există un dezechilibru evident între persoana vizată și operator, în special în cazul în care operatorul este o autoritate publică, iar acest lucru face improbabilă acordarea consimțământului în mod liber în toate circumstanțele aferente respectivei situații particulare.

Consimțământul este considerat a nu fi acordat în mod liber în cazul în care aceasta nu permite să se acorde consimțământul separat pentru diferitele operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal, deși acest lucru este adecvat în cazul particular, sau dacă executarea unui contract, inclusiv furnizarea unui serviciu, este condiționată de consimțământ, în ciuda faptului că consimțământul în cauză nu este necesar pentru executarea contractului.

– încalcarea dreptului la propria imagine prevăzut de articolul 73 din Noul Cod Civil:

„(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.”

Contrar consultării democratice a părinților prevăzută la paragraful 1, sunt stipulate următoarele:

(3) Hotărârea de instalare și/sau de punere în funcțiune a sistemelor de supraveghere audio-video, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), se ia de către consiliul de administrație prin decizie, avizată de director, pentru o perioadă de maximum 1 an calendaristic. Perioada de 1 an calendaristic poate fi prelungită, prin decizie a consiliului de administrație, avizată de director, în situația în care circumstanțele care au stat la baza luării acesteia se mențin, cu aplicarea alin (2). Decizia de supraveghere audio-video și decizia de prelungire a supravegherii audio-video se iau în baza consultării prealabile a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum și a personalului administrativ și cu informarea persoanelor vizate, cu respectarea dispozițiilor alin. (1).

Prelungirea perioadei se face din nou, fără consultarea părinților, ci cu consultarea prealabilă a personalului didactic și auxiliar, precum și a personalului administrativ, aceștia fiind, din perspectivă numerică, actorii cel mai puțin afectați de măsura propusă, dar cu informarea persoanelor vizate,prin punerea în fața unui fapt împlinit, respectând dispozițiile alin (1) care sunt infirmate în aliniatele (2) și (3). Însăși prevederea din introducerea aliniatului (3) elimină consultarea cu părinții și preia ca temei juridic acele „situații excepționale” pe care nu le definește, dar care stau la baza prelungirii discreționare a unei decizii de supraveghere fără consultarea nimănui și fără indicarea „elementelor obiective” care fundamentează decizia de prelungire a perioadei de supraveghere.

(4) Sistemele de supraveghere audio-video pot fi instalate în spațiul școlar, după cum urmează: în sălile de clasă, în exteriorul clădirilor, pe holuri, în sălile de festivități, pe holurile căminelor sau internatelor, precum și în sălile de sport, cu excepția vestiarelor și a grupurilor sanitare.

Omniprezența camerelor de supraveghere în aproape toate spațiile școliisunt de natură a crea un mediu de temere și anxietate continuă, similar cu o clădire de tip penitenciar pentru persoanele condamnate.

(5) Unitatea de învățământ preuniversitar își asumă răspundereacu privire la respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), precum și ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, și în acest sens instituie garanții care se referă la:

a) respectarea modului de prelucrare a datelor cu caracter personal și a perioadei de stocare, precum și ștergerea acestora după expirarea perioadei de stocare;

b) asigurarea securității și confidențialității înregistrărilor audio-video;

c) stabilirea condițiilor tehnice, astfel încât datele cu caracter personal să nu fie diseminate în spațiul public;

d) respectarea condițiilor în care se realizează accesul la înregistrări;

e) informarea persoanelor vizate cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Nu se menționează ce reprezintă concret asumarea răspunderii, ce consecințe juridice există pentru școală în cazul unei acțiuni de daune-interese, ce fel de garanții sunt prevăzute (tehnice, morale, pecuniare?) în cazul încălcării cu sau fără intenție a acestor obligații referitor la siguranța datelor.

(6) Unitățile de învățământ preuniversitar au următoarele obligații:

a) de a folosi înregistrările audio-video numai în scopul cercetării cazurilor de violență, fizică sau psihică, respectiv a cazurilor ce vizează protecția bunurilor și valorilor, care se produc în spațiul școlar;

b) de a utiliza numai camere sau dispozitive de supraveghere configurate cu circuit închis, care nu permit configurarea sau accesul din afara unității de învățământ;

c) de a desemna o persoană cu atribuții de monitorizare a funcționării sistemului de supraveghere audio-video, de regulă un cadru didactic, precum și un responsabil cu protecția datelor cu caracter personal, de regulă directorul adjunct sau un membru al consiliului de administrație, după caz;

Comentariu: pentru monitorizarea funcționării sistemului de supraveghere audio-video este necesară desemnarea unei persoane cu cunoștințe tehnice, care să aibă, de preferat, o calificare demonstrabilă în domeniul protecției datelor. Utilizarea „de regulă, a unui cadru didactic” este cel puțin riscantă. De asemenea, la un volum atât de mare de înregistrări, ar fi indicată angajarea unui DPO dedicat acestui proces.

d) de a asigura stocarea și păstrarea, în condiții de siguranță și confidențialitate, a înregistrărilor audio-video pentru o perioadă de 30 de zile, cu excepția cazurilor temeinic justificate când această perioadă se prelungește până la finalizarea cercetărilor privind sesizările formulate, după care aceste informații se șterg automat;

Comentariu: care sunt cazurile „temeinic justificate”, cum sunt ele definite, conform căror legi și care sunt criteriile care trebuie îndeplinite cumulativ sau alternativ pentru ca un caz să fie „temeinic justificat”?

Cum pot fi accesate înregistrările audio-video după termenul de 30 de zile în cazurile „temeinic justificate”, dacă înregistrările sunt șterse?

Cum garantează școala că înregistrările nu sunt păstrate pe termen nedeterminat și doar se blochează accesul părinților sau elevilor la ele după termenul de 30 de zile, în timp ce în „cazurile temeinic justificate” ele pot fi accesate oricând și de oricine, chiar dacă nu este un organ de urmărire penală?

Este evident că nu se asigură securitatea datelor prin această prevedere.

e) de a nu folosi înregistrările audio-video în vederea evaluării profesionale a cadrelor didactice sau în soluționarea contestațiilor privind evaluarea elevilor la orele de curs;

f) de a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemelor de supraveghere audio-video;

g) de a pune la dispoziția organelor de urmărire penală înregistrările audio-video, dacă există o solicitare în acest sens.

Comentariu: De ce se porneste de la premiza că toți elevii sunt pasibili din start de urmărire penală, indiferent de vârstă (din  ciclul de învățământ primar până la 14 ani, elevii nu au capacitate de exercițiu juridic și nu pot fi urmăriți penal)?

(7) Unitățile de învățământ cu sistem de supraveghere audio-video garantează caracterul confidențial și privat al înregistrărilor audio-video.

Comentariu: Ce consecințe sunt prevazute în lege în cazul în care nu se întâmplă acest lucru?

(9) Accesul la înregistrările audio-video se face în baza unei cereri scrise, motivată, aprobată de directorul unității de învățământ, numai prin vizualizarea acestora, de către următoarele categorii de persoane:

a) părintele sau reprezentantul legal al elevului minor, elevul major sau personalul unității de învățământ preuniversitar;

b) reprezentații DJIP/DMBIP, ai Ministerului Educației și ai direcției generale de asistență socială și protecția copilului;

c) psihologul/consilierul școlar din unitatea de învățământ preuniversitar, cu acordul părintelui sau reprezentantului legal al elevului minor sau al elevului major

Comentariu: În timp ce școala și toate celelalte posibile persoane/instituții implicate în „cazurile temeinic justificate” nedefinite au dreptul de a primi înregistrările, părinții nu au decât dreptul de acces „numai prin vizualizare”, acest lucru fiind în mod evident o asimetrie între drepturile de intervenție, rectificare, opoziție sau ștergere pe care le are elevul/subiectul minor al datelor și părintele sau tutorele/reprezentantul său juridic până la vârsta capacității de exercițiu juridic deplin. Considerăm că, în asigurarea unei transparențe în instituțiile de învățământ în care părintii ar decide instalarea unui sistem CCTV, aceștia trebuie să primească în mod obligatoriu acces la înregistrări prin „punerea la dispoziție”, la fel ca toate celelalte părți vizate sau interesate.

În concluzie, considerăm că fundamentarea situației de fapt din societate este absentă și, în cel mai bun caz, defectuoasă, fiindcă nu are un caracter reprezentativ la nivel național, sursele datelor care au stat la baza ei nu sunt relevante statistic și nu justifică urgența adoptării unor modificări ale unei legi organice printr-o ordonanță de urgență, mai ales atâta timp cât prevederile referitoare la supravegherea audio-video în sistemul de învățământ fac sau au făcut obiectul unui alt proiect de act normativ aflat în dezbatere publică.

Având în vedere că majoritatea prevederilor analizate sunt deja reglementate în cuprinsul Constituției României, Codului Civil, Legii pentru implementarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, iar unele dintre ele sunt formulate într-un mod echivoc și interpretabil, ele contravin în ansamblu sau în parte prevederilor art. 8 alin. (1)-(4) privind forma de redactare a actelor normative, precum și principiului unicității în materie prevăzut la art. 14 alin. (2) din L 24/2000, principiului de evitare a paralelismelor cf. Art. 16 aliniatele 1, 2 și 3, încalcă necesitatea unui studiu de impact prevazut la articolele 31-33, precum și limitele și sfera de aplicare a actelor normative în funcție de ierarhia lor juridică prevăzută de Art. 4 din legea citată, coroborată cu art. 115 din Constituția României privind delegarea legislativă, conform căruia ordonanțele nu pot fi emise în domeniul legilor organice.

Menționăm de asemenea condițiile pentru adoptarea unei ordonanțe, conform Constituției:

a. Existența unei situații extraordinare – adică existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului și care pune în pericol interesul public (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 a Curții Constituționale). Motivele extraordinare care au justificat emiterea OUG-ului trebuie apreciate în funcție de momentul emiterii OUG-ului și nu în funcție de factori interveniți ulterior.

b. Existența unei urgențe și a motivației  acesteia, cuprinsă în OUG (să existe efectiv și demonstrabil, precum și să fie descrise concret acele situații enumerate în preambulul ordonanței de urgență și în nota sa de fundamentare și să se explice de ce aceste împrejurări constituie o urgență). Conform Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007 a Curții Constituționale,  ,,urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare„.

Aceasta nu poate fi motivată pe criterii precum:

-Nevoia armonizării legislației naționale cu cea comunitară,

-Oportunitatea sau rațiunea reglementării,

-Utilitatea reglementării;

c. Să nu poată fi amânată – nu se confundă cu situația extraordinară, iar datorită circumstanțelor sale excepționale, situația impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

Conform art. 115, alin. (6) din Constituție:

,,Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Deși din punct de vedere formal, OUG 25 din 29.06.2024 a fost motivată sub aspectul urgenței, argumentele prezentate nu susțin din punct de vedere logic-argumentativ caracterul urgent al reglementării, iar sfera de reglementare depășește limitele și domeniul prevăzute pentru o ordonanță de urgență, specificate de art. 115 alin. (6) din Constitutia Romaniei.

B.    ROFUIP și Contractul Educațional

ROFUIP

Articolul 10 alin. (8). În vederea participării la activitățile educativ-recreative menționate la alin. (6), părinții și unitatea de învățământ încheie pentru perioada respectivă contract educațional, conform reglementărilor legale în vigoare.

Comentariu:

Dreptul la învățământ este garantat de articolul 32 din Constituția României este, prin această prevedere, condiționat de semnarea unui contract educational pentru „perioada respectivă”, nedefinită. Prin urmare, această prevedere, ordinul de ministru care o cuprinde, precum și modelul de contract educational propus, care conține prevederi contradictorii, supuse paralelismului, echivoce, sau de natură a limita drepturi și libertăți garantate, sunt neconstituționale și nule de drept.

Contractul educațional

I.3. Definiția beneficiarului direct și indirect

Comentariu: Avem de-a face cu introducerea unor concepte fără acoperire juridică preluate în mod nepotrivit din dreptul comercial și din legislația privind drepturile consumatorului, întrucât acest așa-numit contract educațional nu are nicio esență care să derive din necesitatea reglementării unor situații de drept, dat fiind faptul că toate elementele contractului sunt deja reglementate în alte acte normative de rang superior, după cum vom arăta în continuare.

II. Scopul contractului

Scopul prezentului contract este asigurarea condițiilor optime de derulare a procesului de învățământprin implicarea și responsabilizarea părților implicate în educația beneficiarilor direcți ai educației.

Comentariu: Scopul învățământului este deja reglementat de art. 32 din Constituția României, iar obligatiile statului și autorităților competente în Educație sunt reglementate deja în Legea 198/2023. Prevederea este redundantă, deoarece reglementează încă o dată drepturi deja garantate și obligatii deja reglementate. Statul este deja obligat în virtutea Constituției și a contractului social să asigure de la sine condițiile optime de derulare a procesului de învățământ, fără existenta unui contract în acest sens.

III. Drepturile părților

Drepturile părților semnatare ale prezentului contract sunt cele prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar și în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unității de învățământ.

Comentariu:  Această prevedere restrânge drepturile și obligațiile părților doar la sfera celor prevăzute în regulamentul-cadru de organizare si funcționare a unităților de învățământ preuniversitar și în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unității de învățământ, prin excluderea tuturor celorlalte drepturi, libertăți și posibile căi de atac prevăzute de Constituție, Codul Civil, Codul Penal, Codul Muncii, Regulamentul GDPR și toate celelalte reglementări aplicabile părților. De aceea este nulă de drept.

IV. Obligațiile părților

Părțile au cel puțin următoarele obligații:

1. Unitatea de învățământ se obligă:

a) să asigure condițiile optime de derulare a procesului de învățământ;

Aspectul este deja REGLEMENTAT IN CONSTITUȚIE si în Legea Educației Naționale.

Paralelism Art. 16 și principiul unicității în materie Art. 14 alin. (2) L 24/2000

b) să asigure respectarea condițiilor și a exigențelor privind normele de igienă școlară, de protecție a muncii, de protecție civilă și de pază contra incendiilor în unitatea de învățământ;

Comentariu: Aceasta prevedere dublează legislația de protecție a muncii, protecție civilă și de pază contra incendiilor, fără să prevadă sancțiuni concrete pentru unitatea de învățământ.

Ca o mențiune, la pagina 43 din StrategiaNațională de Reducere a Riscurilor Dezastrelor Naturale 2024-2035, se afirmă ca270.000 elevi frecventează școala în clădiri cu risc seismic ridicat, iar peste 2.000.000 elevi, aproape 70% din totalul elevilor din învățământul preuniversitar, sunt expuși unui hazard seismic mediu, ceea ce demonstrează deja modul în care sunt respectate exigențele de protecție civilă.

De asemenea, este o practică foarte frecventă ca renovarea școlilor să înceapă exact toamna, când elevii revin din vacanță, acest lucru ducând la scurtarea orelor sau relocarea elevilor, precum și scăderea calității actului de învățământ.

În acest context, este evidentă prioritizarea de către autorități a supra-reglementării birocratice a relației dintre copil, părinte și școală în detrimentul asigurării și consolidării în timp util a clădirilor în care învață elevii.

Art. 8 privind forma de redactare a actelor normative din L 24/2000

Paralelism Art. 16 și principiul unicității în materie Art. 14 alin. (2) L 24/2000

c) să se asigure că tot personalul unității de învățământ respectă cu strictețe prevederile legislației în vigoare;

Comentariu: cum anume și prin intermediul cărui organism intern trebuie să se asigure și ce consecințe există în caz contrar?

Art. 8 privind forma de redactare a actelor normative din L 24/2000 – limbaj vag

Art. 16 paralelism si art 14. alin. (2) – unicitatea reglementarii L 24/2000 fiindcă sancțiunile sunt reglementate potențial în alt act normativ, iar constatarea se face și de către organe de ordine publică.

d) să se asigure că toți beneficiarii educației sunt corect și la timp informați cu privire la prevederile legislației specifice în vigoare;

Comentariu: in ce mod concret se va face informarea? Se suplimentează orele de Educație Civică? Există abonamente la Monitorul Oficial, varianta pentru copii? Ce resurse de timp si fonduri se vor aloca informarii cu privire la prevederile legislației specifice în vigoare? Pot fi solicitate, de exemplu, informații despre drepturile consumatorului, legislație in domeniul investițiilor, sau chiar despre Constituția României, la solicitarea elevilor și părinților?

e) că personalul din învățământ să aibă o ținută morală demnă, în concordanță cu valorile educaționale pe care le transmite elevilor, și un comportament responsabil;

Comentariu: Care este definiția unei ținute morale demne? Ce principii, valori, practici și criterii trebuie folosite la evaluarea ținutei morale? Ce se întâmplă dacă sunt încălcate? Cu cine se consultă Ministerul Educației in stabilirea valorilor, dacă nu cu toți beneficiarii educației, adică elevii și părinții?

Care este definiția unui comportament responsabil? Ce include el și ce consecințe există în cazul absenței lui?

Care sunt valorile educaționale și unde sunt ele definite? Ce consecințe există în cazul încălcării acestora?

Limbajul este vag și lipsit de substanță. Art. 8 alin. (1)-(4) privind forma de redactare a actelor normative, din L 24/2000.

f) să sesizeze, la nevoie, instituțiile publice de asistență socială/educațională specializată, direcția generală de asistență socială și protecția copilului în legătură cu aspecte care afectează demnitatea, integritatea fizică și psihică a elevului/copilului;

Comentariu: Definiția sintagmei la nevoie este vagă. Prioritatea contactării trebuie să fie părintele/tutorele, fiindcă acesta este reprezentantul copilului, posesorul autorității părintești și persoana responsabilă juridic pentru respectarea interesului superior al copilului conform Legii 272/2004, actualizata în 2024, privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Art. 16 – paralelism si art 14. alin. (2) – unicitatea reglementarii L 24/2000

g) să se asigure că personalul din învățământ nu desfășoară acțiuni de natură să afecteze imaginea publică a copilului/elevului, viața intimă, privată și familială a acestuia;

Comentariu: elevul nu este persoană publică, dar dreptul la imagine este afectat prin extorcarea consimțământului la prelucrarea datelor în condițiile unor garanții vagi sau inexistente din partea instituțiilor care le prelucrează.  De asemenea, paragraful anterior încalcă toate aceste drepturi: imaginea publică a copilului/elevului, viața intimă, privată și familială a acestuia.

h) să se asigure că personalul din învățământ nu aplică pedepse corporale și nu agresează verbal sau fizic elevii;

m)să se asigure că în unitatea de învățământ sunt interzise activitățile de natură politică și prozelitism religios;

Comentariu: Prevederea este superficială și discutabilă, având în vedere cazurile documentate în care s-a făcut campanie electorală în școli și licee, cu ajutorul profesorilor. Iar prozelitismul religios este un concept mult prea vag și de natură profund subiectivă, prin urmare acesta trebuie definit cu exactitate, în caz contrar existând riscul ca orele de religie ale cultelor recunoscute de stat să fie catalogate în această categorie.

Art. 8 alin. (1)-(4) privind forma de redactare a actelor normative, din L 24/2000.

n) să solicite acordul părinților/tutorilor/susținătorilor legali cu privire la fotografierea și, respectiv, supravegherea audio și/sau video a copilului/elevului în timpul programului școlar, precum și la stocarea imaginilor/înregistrărilor rezultate;

Obligația să solicite acordul infirmă însăși existența noțiunii de consimțământ. Condiționarea actului educațional (drept constituțional garantat tuturor) de solicitarea și primirea obligatorie a acordului privind fotografierea si supravegherea video-audio a elevilor, în special minori, este un viciu de consimțământ care invalidează încă o dată esența întregului contract.

Art. 4 privind respectarea ierarhiei si sferei de aplicare a actelor normative din L 24/2000

Art. 16 paralelism și art 14. alin. (2) – unicitatea reglementarii L 24/2000.

2. Părintele/Tutorele/Reprezentantul legal al copilului/elevului are următoarele obligații:

a) asigură frecvența școlară a elevului în învățământul obligatoriu și ia măsuri pentru școlarizarea elevului până la finalizarea studiilor;

b) prezintă documentele medicale solicitate la înscrierea copilului/elevului în unitatea de învățământ, în vederea menținerii unui climat sănătos la nivel de grupă/clasă, pentru evitarea degradării stării de sănătate a celorlalți copii/elevi din colectivitate/unitatea de învățământ;

c) trimite copilul în colectivitate numai dacă nu prezintă simptome specifice unei afecțiuni cu potențial infecțios (febră, tuse, dureri de cap, dureri de gât, dificultăți de respirație, diaree, vărsături, rinoree etc.);

Comentariu:

Pe ce bază științifică și cum anume este evaluat indicatorul „stării de sănătate” sau al „climatului sănătos” de la nivelul clasei, grupei, colectivității sau unității de invățământ, ca să se poată constata „degradarea” acestuia și cum este definită această degradare?

Sănătatea este un drept, nu o obligație.

Părintele nu poate fi prezumat responsabil de a pune un diagnostic medical, iar evaluarea unui potențial infecțios nu poate fi făcută decât de medic. Suprapunerea listei de simptome de mai sus cu totalitatea afecțiunilor infecțioase este o interpretare neștiințifică și denotă amatorism.

De asemenea, reversul este existența unor afecțiuni infecțioase sau chiar tropicale, ale căror simptome nu sunt evidente și pe care nici elevul, nici părintele nu le pot evalua la prima vedere.

Atunci când starea de sănătate este afectată, obligația de a acorda asistență revine statului, în virtutea contractului social, dar rolul acestuia este să asigure însănătoșirea sau tratamentul pe termen lung sau îngrijire paliativă după caz, nu să restrângă accesul la educație pe criterii generalizatoare.

Trebuie de asemenea definit mecanismul prin care au acces la educație prin predare online elevii cu potențial infecțios care-i împiedică temporar sau permanent să participe în colectivitate.

Parțial anticonstituțională. Art 32. Constituția României

i) își exprimă acordul cu privire la prelucrarea datelor personale ale copilului/elevului minor, conform cerințelor Regulementului UE nr.679/2016;

Comentariu:Părintele nu poate fi constrâns printr-un contract să-și exprime acordul cu privire la prelucrarea tuturor datelor personale ale copilului/elevului minor, ci are dreptul de a fi informat extensiv si exhaustiv despre scopul prelucrarii, categoria si tipul de date personale, durata de stocare, drepturile de intervenție și scopul procesării acestor date, în virtutea responsabilității sale juridice de a evalua și decide pentru interesul superior al copilului, al cărui custode este.

În caz contrar, este un viciu de consimțământ care antrenează  nulitatea.

j) își exprimă acordul cu privire la acordarea serviciilor de consiliere școlară copilului/elevului, în situațiile prevăzute de cadrul legal;

Comentariu: în virtutea responsabilității sale juridice de a evalua și decide pentru interesul superior al copilului, părintele nu poate fi constrâns printr-un contract să-și exprime acordul cu privire la nicio procedură. Situațiile prevăzute de cadrul legal trebuie detaliate explicit. Părintele, în calitate de subiect al autorității părintești și în scopul protejării interesului superior al copilului, are libertatea de a nu-și exprima acordul in situațiile în care garanțiile juridice și legale sunt insuficiente sau absente.

Art. 8 alin. (1)-(4) privind forma de redactare a actelor normative, din L 24/2000 – limbaj vag

Art. 16 paralelism si art 14. alin. (2) – unicitatea reglementarii L 24/2000.

l) să asigure ținuta decentă a copilului/elevului în unitatea de învățământ conform regulamentelor în vigoare.

Comentariu: Ținuta decentă nu este definită.

Pentru a asigura într-un mod mai simplu o ținută decentă, precum și confirmarea apartenenței la unitatea de învatamant, uniforma scolara ar fi cea mai simpla varianta, fiindca reduce riscurile de discriminare pe baza statutului social. Aceasta trebuie definită foarte exact în lege.

Art. 8 alin. (1)-(4) privind forma de redactare a actelor normative, din L 24/2000 – limbaj vag

3. Elevul are următoarele obligații:

i) de a nu organiza/participa la acțiuni de protest altfel decât este prevăzut în Statutul elevului;

Comentariu:Libertatea de exprimare, adunare și asociere este garantată de Constituție și nu poate fi condiționată sau limitată de un document de supra-reglementare (statutul elevului) propus și adoptat de o organizație fără caracter reprezentativ la nivel național, fără consultarea elevilor într-un mod relevant statistic.

De altfel, proiectul de Statut al Elevului restrânge încă o dată dreptul de implicare și participare în modelarea procesului educațional, condiționându-l de apartenența la diferite organizații și structuri în care elevii minori nu pot avea un cuvânt de spus, din punct de vedere juridic.

Elevul, prin participarea lui la învățământul oferit gratuit, nu este un membru de organizație non profit, ca să aibă nevoie de un așa-numit statut. Statutul său și drepturile sale sunt protejate de Constituție, Codul Civil, Legislația privind protecția drepturilor copilului, legea anti-bullying si prin prevederile relevante din codul penal care se aplică in cazul infracțiunilor contra minorilor sau contra cetățenilor, in general. Cu alte cuvinte, regulile deja există și nu trebuie reinventate printr-un statut neconsultat cu la nivel național.

Statutul Elevului

ART. 32 Interesele și drepturile elevilor sunt reprezentate și apărate prin: a) participarea reprezentanților elevilor în organismele – foruri, consilii, comisii și alte organisme și structuri asociative – care au impact asupra sistemului educațional;

Din punct de vedere juridic, interesele și drepturile elevilor sunt reprezentate prin părinți/tutori, prin opinia proprie dacă au împlinit 14 ani, prin diverse instituții neguvernamentale la care au dreptul, NU obligația să adere, iar apărate prin părinți/tutori, propria acțiune și intervenție, alte instituții de liniște și ordine publică sau de apărare a drepturilor copilului.

V. Răspunderea contravențională

1. Următoarele fapte constituie contravenții, în măsura în care nu constituie infracțiuni, și se

sancționează după cum urmează:

a) refuzul semnării contractului educațional de către părinte sau reprezentantul legal, se

sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei;

b) refuzul semnării contractului educațional de către directorul unității de învățământ, se

sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei, sau cu prestarea unei activități în folosul comunității.

Având în vedere faptul că acest așa-numit contract impune doar obligații și nu recunoaște drepturi, că există sancțiuni disporporționate doar împotriva părinților/tutorilor, că prevederile lui sunt, în cel mai bun caz, redundante, iar în rest contravin altor legi sau drepturi de rang juridic superior, precum și faptul că prevede renunțarea la niște drepturi constituționale garantate în mod general și obligatoriu fără restricție la nivel național, apreciem că acest document este nul de drept în esenta lui.

Forma în care este redactat acest complex de reglementări-proiect instituie ideea că elevul și familia acestuia nu pot comunica și nu pot participa la un proces consultativ la nivelul instituțiilor de învățământ decât dacă fac parte dintr-un ONG. Pe de altă parte, ei au ,,dreptul de a îndeplini obligații”, iar școala are în anumite cazuri ,,dreptul de a obliga parintele la renunțarea drepturilor”.

Având în vedere că fiecare unitate de învățământ poate personaliza și adopta propriul model de organizare și funcționare DUPĂ semnarea de către părinte a acestui Contract educațional, fără consultarea părinților, ci numai pe baza deciziei Consiliului de Administrație, în care părinții sunt minoritari, atât ROFUIP cât și Contractul Educațional reprezintă un risc juridic de a pune părinții și elevii într-un raport disproporționat de obligații față de școală, sau de a fi puși în fața unui fapt împlinit din cauza semnării contractului pe un ciclu întreg de învățământ.

De asemenea, excesul de supraveghere în scopul eliminarii violenței este redundant, deoarece aceste aspecte au fost deja reglementate prin Legea antibullying și prin Codul Penal.

Nu în ultimul rând, chiar dacă am face o paralelă ipotetică cu Codul consumului (Legea 296/2004 republicată), din care sunt inspirate o parte din noțiunile enumerate în Contractul educational, și am considera o relație de tip prestator-unitățile de învățămant și beneficiar-elevul și părintii/tutorii/reprezentanții legali, persistă probleme de logică juridică deja tranșate de legea sus-menționată, și anume:

– Articolul 75

Orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Aceasta prevedere echivalează cu principiul clarității în redactarea actelor normative enunțat în Legea 24/2000, art.8.

-Articolul 79

O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

-Articolul 80

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

-Articolul 81

Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Cu alte cuvinte, un contract abuziv, cu dezechilibre între drepturile și obligațiile părților, poate fi considerat nul, chiar dacă, pe alocuri, conține niște prevederi rezonabile. În cazul de față, elevii și părinții/tutorii/reprezentanții legali nu au posibilitatea de negociere, din cauza că accesul la învățămant este condiționat de semnarea unui contract precompletat, împotriva drepturilor, legilor și principiilor deja consacrate.

Același lucru s-ar aplica și în cazul în care unitățile de învățământ adaugă alte prevederi modelului minimal de contract educațional obligatoriu, fiindcă celelalte prevederi au caracter și importanță secundară (chiar dacă ar face obiectul unor negocieri) și nu pot modifica obligațiile și restricțiile impuse deja în formatul obligatoriu al contractului. Altfel spus, chiar dacă școala ar negocia cu părinții prelungirea unor pauze, prevederile principale privind restrictiile și încălcările de drepturi constituționale rămân în vigoare în mod obligatoriu, cu caracter de lege.

Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente expuse mai sus, ținând seama că funcționarea sistemului de învățământ nu depinde în mod urgent de semnarea acestui contract, fiind o obligație constituționala a statului, având garanția existenței unor instituții cu rol de aplicare a legii și protejarea drepturilor elevilor, profesorilor și părinților, în calitate de cetățeni, solicităm suspendarea acestui proiect și prelungirea perioadei de consultare până cel puțin la 1 octombrie 2024, organizarea unor dezbateri ample cu bună credință, cu participarea individuală  a unui număr reprezentativ de părinți la nivel județean/al Municipiului București, efectuarea unui sondaj în rândul tuturor părților vizate și reconfigurarea acestui act administrativ așa încât să fie eliminate riscurile de abuzuri și dezechilibre și să fie preluate în mod direct (fără intermediari) și incluse în noul proiect toate cerințele celor pe care dumneavoastra îi denumiți beneficiari.

 

 

C.   Statutul elevului

Drepturile elevilor

Art 7

f) dreptul de a beneficia de tratament nediscriminatoriu din partea conducerii unității de învățământ, a personalului didactic, nedidactic și din partea altor elevi din cadrul unității de învățământ. Unitatea de învățământ preuniversitar se va asigura că niciun elev nu este supus discriminării sau hărțuirii pe criterii de rasă, etnie, limbă, religie, sex, convingeri, dizabilități, naționalitate, cetățenie, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, cazier, tip de familie, situație socioeconomică, probleme medicale, capacitate intelectuală sau alte criterii cu potențial discriminatoriu;

În articolul 7 nu este specificat clar ce înseamnă hărțuire, de exemplu pe orientare sexuală, și care sunt acele alte criterii cu potențial discriminatoriu, sau măcar o definire a termenilor. Nu se poate legifera fără a se defini termenii în mod neechivoc.

Vă rugăm definiți în baza unei consultări ample cu societatea civilă termenii de: convingeri(de ce tip sau natură pot fi ele, în ce măsură prezintă riscul de a crea discriminări), orientare sexuală, situație socioeconomică, probleme medicale, capacitate intelectuală sau alte criterii cu potențial discriminatoriu (cum sunt ele definite în legislație și unde anume?)

Art 10

Elevii beneficiază de următoarele drepturi de asociere:

a)dreptul de a forma, adera și participa la grupuri, organizații, structuri sau mișcări care promovează interesele elevilor, inclusiv la grupuri și organizații non-formale, economice, sociale, educaționale, recreaționale, culturale sau altele asemenea, în condițiile legii;

b) dreptul la protest, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, fără a utiliza jigniri sau a manifesta un comportament discriminatoriu și fără a perturba orele de curs

În articolul 10 la dreptul de aderare al elevilor la grupuri, organizații, structuri sau mișcări, prevederea se referă la elevi care pot fi minori, lipsiți complet sau parțial de capacitate de exercițiu juridic. În aceste situații, reprezentarea intereselor elevului se face conform legii prin exercitarea autorității părintești, singura instituție care poartă și răspunderea în fața legii. Nu este legal, legitim și democratic ca doar anumite asociații de elevi minori (care conțin și membri sub 14 ani, fără drept de semnătură sau de asociere dpdv legal), să fie considerate superioare dreptului la opinie și implicare al tuturor elevilor și părinților în mod individual și să fie uneori sau adesea considerate parteneri unici de dialog cu instituțiile din sistemul de învățământ deși numărul de membri este minoritar sau necunoscut, în lipsa consultării tuturor „beneficiarilor educației”, dând naștere astfel unor  proiecte de acte normative de la care părinții în ansamblul lor sunt excluși. De asemenea, calitatea de membru în aceste organizații necesită semnarea unei adeziuni, care necesită capacitate deplină de exercițiu juridic. În caz contrar, va duce la nulitatea adeziunii și imposibilitatea reprezentării cu caracter opozabil a drepturilor și intereselor elevilor pe care o pretind.

Exemplu: Consiliul Național al Elevilor, care propune acte normative fără fundamentare, fără transparență și fără surse de date.

Există riscul ca, chiar dacă sunt majori, elevii membri să fie expusi altor intenții decât interesele prezentate lor în lipsa unei îndrumari a părinților sau a tutorelui, din moment ce ei nu au (încă) maturitatea necesară de a discerne dacă interesele lor sunt cu adevărat promovate, dat fiind că în această perioadă există o multitudine de organizații care promovează propriile interesele sau alte agende și obiective nedeclarate prin statut, dar nu neapărat și automat interesele elevilor membri.

CAPITOLUL III- Îndatoririle/obligațiile elevilor

Art 14

Alin.2. În cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc. În acest caz va fi informat, în scris, părintele/ tutorele/reprezentantul legal al elevului. Prin excepție, elevii cu cerințe educaționale speciale sunt preluați pentru a desfășura activitate cu personal specializat.

Când va fi informat părintele în scris, înainte sau după ,,separarea” elevului de clasă?

Care școli beneficiază de spații special amenajate și dedicate pentru activități în școală pentru situația de la art. 14? Care personal didactic sau nedidactic are dispobilitatea de a supraveghea elevii? Câți supraveghetori? Pentru câți elevi? Pentru câte ore pentru întreaga școala și cei care supraveghează sunt plătiți? Care sunt acele materiale (cărți, fișe de lucru, etc) ce ar trebui să reprezinte interes pentru elevul scos de la clasă?!

Și dacă nu este pus absent, cum învață elevul care a avut un comportament nepotrivit și daca nu va apela la același comportament pentru a scăpa de ora de curs la care nu vrea să participe sau reprezintă interes scăzut?

Care este metodologia și tehnica pedagogică menită să crească interesul elevului pentru ora de curs?

Sancțiuni

Art 17 alin. (13)

În situația în care elevii și/sau părinții/reprezentanții legali refuză în mod repetat participarea la ședințele de consiliere școlară și/sau de intervenție psihologică și psihoterapeutică și/sau alte măsuri de sprijin, directorul sesizează situația reprezentanților SPAS/DAS/DGASPC. Directorul are obligația să solicite serviciilor publice de asistență socială raportul de vizită la domiciliu și/sau rezultatele anchetei sociale.

Care este scopul anchetei sociale și în ce mod ajută această procedură unitatea de învățământ în stabilirea unui plan de educație adecvat elevului? În ce fel poate ajuta procesul educativ, spre exemplu, constatarea că elevul are paturi suprapuse acasă sau are un animal de companie? Care este legătura științifică de cauzalitate între cele doua arii de competență (DGASPC și Școală)?

Care este metodologia de transpunere în termeni educaționali a concluziilor DGASPC așa încât ele să fie utile pentru școală, pe ce formare se bazează asistenții sociali angajati ai DGASPC și în ce fel pot ei propune soluții din sfera educației?

Nu este fezabilă modalitatea de rezolvare a problemei la alin 13, art 17 deoarece există situații familiale complicate care nu permit rezolvare așa cum se indică, iar consilierea școlară se desfășoară într-un anumit orar care uneori nu poate acoperi nevoile elevilor.

Capitolul VI Dreptul de asociere

Art 34

2) Fiecare elev are dreptul de a alege și de a fi ales ca reprezentant al elevilor din unitatea de învățământ preuniversitar. Este interzisă limitarea sau restrângerea dreptului de a alege sau de a fi ales, indiferent de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, statut socioeconomic, convingeri sociale sau politice, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală, apartenență la un grup defavorizat, medie generală, medie la purtare, situație școlară, precum și orice alt criteriu discriminatoriu

Care sunt acele convingeri sociale? E nevoie de o claritate în exprimare.

Am subliniat expresia orientare sexuală deoarece ea n-ar trebui afișată în mod evident, deoarece este o opțiune a unei persoane adulte sau aproape de vârstă adultă, iar în stadiul de formare nu considerăm prioritar ca un elev să afirme ce orientare sexuală are, ci să se preocupe cu procesul de învățare și dobândire a cunoștințelor. Scopul scolii este să educe și să insufle abilități. Mergem la școală să învățăm, nu să explorăm latura personală a elevului, pentru că în caz contrar se aduce atingere vietii private și intimității.

În plus, suprareglementarea unui drept deja existent în Codul Civil și Legea asociațiilor și fundațiilor contravine Legii 24/2000 (paralelism juridic art. 14 alin.2) și induce ideea nesusținuta juridic că elevii nu au o voce demnă de a fi luat în calcul decât dacă fac parte din aceste asociații, în care, din punct de vedere legal, nu pot vota (cei fără capacitate de exercițiu). Prin urmare, interesele lor nu pot fi reprezentate printr-un vehicul juridic care dorește să elimine autoritatea părintească (singura deținătoare a dreptului și obligației de reprezentare a intereselor superioare ale elevului), în timp ce nu oferă în mod faptic nicio soluție pentru ca interesele elevilor membri cu vârste sub 14 ani să fie reprezentate.

Art 37

c) de a reprezenta interesele tuturor elevilor, indiferent de naționalitate, sex, religie, convingeri politice, orientare sexuală și alte criterii discriminatorii.

Va rugam definiți ,,orientare sexuala si alte criterii discriminatorii”.

De asemenea, vă rugăm să explicați în care parte a activității școlare și interacțiunii dintre elevi sunt relevante conceptele de orientare sexuală. Oare fizica, matematica, limba română sau istoria, ori geografia sunt sensibile într-un anumit fel în funcție de ,,orientarea sexuala” a elevului căruia i se predă materia?

Care este relevanța interesului elevului bazat pe aspectul orientării sexuale (vă rugăm prezentați date statistice de la instituții oficiale de ordine publică), care este metodologia de stabilire a legitimității și aplicare a acestor interese și ce persoane pot face parte dintr-un astfel de comitet/organism, precum și care este metodologia de constituire a lui?

În incheiere, vă rugăm să puneți la dispoziție referatul ședinței sau procedurii de consultare publică în conformitate cu prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile cu caracter public, cu scopul de a expune argumentele, punctele de vedere ale părților participante/interesate, precum și o listă a partenerilor de dialog și reprezentativitatea acestora pentru întreg efectivul de elevi asupra cărora se răsfrâng efectele acestui act normativ.

De asemenea, vă rugăm să procedați la:

·         Anularea de urgență a Ordinului OME 5707/01.08.2024 privind Statutul Elevului până la efectuarea unor consultări ample,

·         Abrogarea de urgență a ordonanței de urgență OUG 95/29.06.2024 pentru modificarea și completarea Legii 198/2023 si a Legii 199/2023 până la efectuarea unor consultări ample,

·        Anularea urgentă a Ordinului OME 5726/12.08.2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de invățământ preuniversitar, prexum și a modificărilor ROFUIP, in special cele care legiferează noile prevederi ale contractului educațional, până la efectuarea unor consultări ample,

·        Declanșarea urgentă a unei noi runde de consultări (în termen de maximum 7 zile calendaristice, cu termen prelungit, în format fizic, cu comunicarea răspunsului către solocitanți și punerea ulterioară la dispoziție publică a procesului verbal detaliat al sesiunii de consultare) pe aceste subiecte de importanță juridică strategică pentru societatea românească, urmând ca pe parcursul anului preuniversitar 2024-2025 să se aplice prevederile în vigoare în anul preuniversitar anterior până la încheierea consultărilor și includerea unor concluzii în noul formar de act normativ.

Vă reamintim că alegerea perioadei (de vacanță) în care s-au publicat documentele-proiect de lege sau ordin de ministru antemenționate, precum și stabilirea unui termen la minimul posibil denotă lipsa bunei credințe și un sunt suficiente pentru a fundamenta bazele logice din spatele modificărilor propuse și legiferate în domeniul educației și pentru a evalua impactul pe care le au acestea la nivelul tuturor părților vizate.

În încheiere vă solicităm, în spiritul implicării tuturor părților relevante în procesul educațional, să aveți în vedere în noua legislație ca părinții și implicit elevii să aibă un procent de reprezentare de minim 51% în consiliile de administrație de la nivelul fiecărei unități de învățământ.

 

Asociația ,,Alianța Părinților”

Președinte interimar,

Ionel Rusei