Aproape o mie de ani de când popoarele Vestului au renunțat la mărturisirea de credință niceano-constantinopolitană de la anul 325, schimbând Crezul si renunțând la Sfânta Treime.
Marea schismă de la 1054 nu a fost doar o „luptă între popi”, între mai marii bisericii din Răsărit și din Apus. Deși tot de atunci se încercă a se acredita ideea aceasta cu lupta „între popi”, marea schismă a plecat de la dorința migratorilor, care au năvălit în Europa, de a veni cu up-date-uri la învățătura de credință, așa cum a venit ea prin Sfinții Apostoli și Părinți prin succesiune apostolică încă de la Hristos. Europenii si Asia Mica aveau la un moment dat toți un Domn, o Credință, un Botez.
Dar vrăjmașii lui Hristos au zis „nu, nu! Nu e bine cum credeți voi!” Si le-au schimbat oamenilor credința. Si în Vest, și în Asia Mică. Prin forță pentru cine nu s-a lepădat de bună voie.
A se reține de către cei ce nu știau deja, că până la 1054 toți eram ortodocși. Nu catolici. Nu protestanți. Nu baptiști. Nu luterani. Nu unitarieni. Nu penticostali.
Toate ereziile astea nu au Sfânta Treime, că unii nici nu se închină cu trei degete, alții nu se mai închină deloc.
De aceea îmi este imposibil să înțeleg ce anume vor catolicii să sărbătorească la anul la 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea. Atunci s-a scris Crezul. Pe care ei l-au ciuntit; practic au desființat învățătura de credință. Ei recunosc „învățătura” lui Arie nu ce au susținut Sfinții Nicolae, și Spiridon, si toți cei 318 Sfinți părinți de la Niceea, printre care și Mitropolitul Marcu al nostru de la Tomis.
Ce treabă mai au ei cu Sinodul Întâi Ecumenic de vor să îl celebreze alături de noi?
de Cristina Leordeanu
