Politica UE se decide la Washington

Alegerile europene din 9 iunie nu vor aduce nicio schimbare mare în politica UE – nici în ce privește economia, mediul, nici în ce privește politica externă, spune John J. Measrheimer, profesor de relații internaționale la Universitatea din Chicago.

Cel mult, alegerile europene vor putea fi amintite ca declanșatorul unor schimbări politice în două țări importante ale UE – Franța și Germania. Însă nici posibilele schimbări politice de la Paris și Berlin nu vor afecta orientarea generală a UE, în special în politica externă. Mearsheimer consideră că o victorie (astăzi mai probabilă ca oricând, în ciuda sistemului de vot in doua tururi) a Adunării Naționale din Franța la alegerile anticipate de la finalul acestei luni și de la începutul lunii iulie, nu va aduce decât niște reașezări în ce privește politica imigrației în Franța. Este puțin probabil ca politicile economice să se schimbe radical sub un guvern condus de Jordan Bardella și cu atât mai puțin politica externă a Franței.

”Să ne amintim că Marine Le Pen, care nu este nu mai este lidera partidului, s-a distanțat de Putin și de Rusia, după invazia din februarie 2022. Deci, în interiorul partidului lui Le Pen nu mai există un sprijin pentru Rsuia. De fapt, avem o poziție ce înclină ușor în favoarea Ucrainei. Când ne uităm la acestă viziune asupra lumii și luăm în calcul accentul pe imigrație și economie, dacă Adunarea Națională va câștiga, vom avea în Franța o situație care va semăna cu cea din Italia. Acolo, Giorgia Meloni s-a pronunțat clar împotriva războiului, însă până să ajungă prim-ministru. Cred că vom avea o situație similară în cazul lui Bardella. Nu cred că ar trebui să ne așteptăm la o schimbare majoră privind războiul din Ucraina în aceste două țări – Franța și Italia”, spune Mearsheimer.

Iar Marine Le Pen confirmă spusele lui Mearsheimer. Presa europeană scrie că piețele din Franta s-au stabilizat, după ce Marine Le Pen a declarat că va coopera cu președintele Macron, dacă partidul ei va câștiga alegerile. Jordan Bardella va fi noul premier, iar Le Pen va conduce grupul majoritar din Parlament. ”Respect instituțiile și nu fac apel la haos instituțional. Va fi pur și simplu coabitare”, a spus Le Pen. ”El este haosul. Haos social, haos în chestiunile de securitate, haos în migrație, haos instituțional”, a spus Le Pen, cu referire la Emmanuel Macron, într-un apel la electoratul moderat din Franța.

”În cazul în care coaliția din Germania se prăbușește, noul partid de guvernare va fi Uniunea Creștin Democrată, care este și mai dură în ce privește războiul din Ucraina decât actualul guvern. Un guvern condus de ei va fi unul pro-Ucraina. Cred că creștin-democrații vor câștiga, iar războiul va continua”, spune Mearsheimer, pentru care rezultatele alegerilor din acest an din Europa au arătat un lucru: populația își dorește încheierea războiului din Ucraina, în timp ce elitele își doresc tot mai mult ca acest conflict să continue, de unde și mulțimea de acorduri bilaterale de securitate semnate cu Ucraina, acorduri care se întind pe perioade lungi (zece ani, în cazul acordului pe care Kievul îl negociază cu SUA) și care pot astfel reduce marja de manevră a unor viitoare guverne cu viziuni diferite.

”Dacă este să vorbim despre o schimbare a politicii occidentale față de acest război, nu ar trebui să căutăm această schimbare în Europa. Aici nu vor avea loc schimbări pe termen scurt sau mediu. Doar în Statele Unite se poate ajunge la o schimbare radicală, dacă este ales Donald Trump. El a spus limpede că vrea ca războiul să se încheie cât mai repede. În opinia mea, instinctul său este correct – își dorește să pună capăt masacrului. Este o viziune diferită de cea a lui Biden. În SUA avem de făcut cu adevărat o alegere în ce privește Ucraina. Dacă va câștiga Trump, se va schimba și politica occidentală, pentru că aceasta este concepută și executată în Washington, nu în Europa.

Până la alegerle din noiembrie, europenii vor face exact ceea ce Biden își dorește ca ei să facă. Iar dacă apoi va câștiga Trump, europenii își vor adapta politicile. Cred ca europenii fac ceea ce America le spune să facă în Ucraina, iar această situație va continua și în cazul în care Biden va continua, și în cazul in care Trump va câștiga. Europenii nu-și vor schimba politica în mod independent de SUA. Și nu-și vor schimba politica nici datorită opiniei publice din cele 27 de state membre UE”, spune Mearsheimer.

Alegerile europene de pe 9 iunie nu vor aduce nimic nou în politica de la Bruxelles. ”Valul populist” nu a adus decât o creștere a numărului eurodeputaților considerați de extremă dreapta, naționaliști, de la o cincime, la un sfert din numărul total. Grupul politic Identitate și Democrație a pierdut chiar deputați  în comparație cu precedenta legislatură, pentru că a decis excluderea Alternativei pentru Germania. Grupul Conservatorilor și reformiștilor Europeni, dominat de figura Giorgiei Meloni, premierul Italiei, nu se poate lăuda cu rezultate spectaculoase în afara Italiei. Și mai important este că acest din urmă grup a refuzat primirea in rândurile sale a partidului Marinei Le Pen. Ambele grupuri politice de la Bruxelles considerate populiste sau de extremă dreapta aplică o strategie de „de-diabolizare”, disociindu-se de partidele considerate cele mai toxice în cercurile înalte de la Bruxelles și din capitalele naționale.

Echilibrele mari din Parlamentul European nu s-au modificat, Partidul Popular European a câștigat alegerile, așa cum se întâmplă de decenii. Socialiștii și Democrații Europeni s-au clasat pe a doua poziție, așa cum se întâmplă de decenii. Nu vor putea avea majoritatea împreuna, dar acest lucru s-a întâmplat și în legislatura ce se încheie, când s-au asociat cu Liberalii și Democrații (ALDE), un grup politic confiscat și rebotezat de Emmanuel Macron drept Renew Europe. Această formulă în trei ar urma să dețină majoritatea și în actualul Parlament European, cu 406 mandate din totalul de 720.

După spectacolul electoral din urmă cu o săptămână (mai puțin important decât decizia președintelui Frantei de a organiza alegeri anticipate), privirea presei nu se va mai îndrepta asupra noului PE, ci asupra guvernelor naționale. Pe 17 iunie, șefii de stat și de guvern din UE s-au întâlnit pentru primele discuții despre nominalizarea viitorului președinte al Comisiei Europene. Ei sunt cei care decid, Parlamentul European urmând să voteze candidatul nominalizat de guverne. Sistemul Spitzenkandidaten (cu candidați la șefia comisiei trecuți pe listele pentru PE și votați de alegători) nu a fost respectat. Anul acesta, PPE a propus-o, într-adevăr pe actuala președinta Ursula von der Leyen, însă aceasta nu s-a deranjat să candideze pentru un mandat de eurodeputat. Modul în care celelalte partide au tratat  chestiunea președinției Comisiei poate fi caracterizat simplu – noncombat. Socialiștii au propus comisar European puțin cunoscut, Renew Europe a venit cu două propuneri lipsite de orice șanse, grupările populiste nu au prezentat propuneri pentru șefia Comisiei.

În mod oarecum paradoxal, rezultatele mai slabe ale coaliției care a susținut-o în urmă cu cinci ani îi dau mai multe șanse acum Ursulei von der Leyen, în special datorită eșecului grav înregistrat de partidul prezidențial din Franța. Președintele Emmanuel Macron dorea să propună candidatura lui Mario Draghi, fostul premier tehnocrat italian și fost președinte al Băncii Centrale Europene, considerată o candidatură de compromis cu grupurile de extremă dreaptă. Însă această varianta are foarte puțină forță în acest moment, când președintele Macron a pierdut susținerea francezilor și a decis să meargă pe calea alegerilor anticipate. Apoi, faptul că Mario Draghi a putut fi considerat un candidat de compromis cu grupurile de extremă dreapta și populiste spune multe despre cât de gonflat a fost pericolul la adresa democrației reprezentat de aceste din urmă partide. Spre aceeași concluzie indică și faptul că Mario Draghi o consiliază acum pe Giorgia Meloni (până mai ieri considerată un politician fascist) pentru a obține maximum de finanțare europeană pentru Italia.

de Călin Marchievici