Justiția CEDO, antihristică: România, condamnată de pentru încălcarea drepturilor unui transgender

Monitorul Oficial a publicat hotărârea controversată a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care România a fost condamnată la plata de despăgubiri morale pentru un bărbat din Timișoara care se identifică drept femeie. Motivul condamnării, invocat de CEDO, a fost că autoritățile naționale au refuzat să recunoască juridic identitatea de gen, deoarece bărbatul a refuzat să facă operație de schimbare de sex.

România se îndreaptă cu pași repezi spre reperele morale ale Uniunii Europene, forțată de legislația dedicată ”diversității” în ceea ce privește orientările sexuale. O primă etapă a fost deja înfăptuită, prin condamnarea țării noastre de către CEDO la plata unor despăgubiri morale față de un transgender. Potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, publicată joi în Monitorul Oficial, ”doamna Alex-Daniel Csata, din Timișoara”, va primi 7.500 euro de la statul român cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, precum și 850 de euro cheltuieli de judecată.

Problema ridicată în cauza de la CEDO a fost dacă, prin refuzul de a recunoaște juridic identitatea de gen a ”reclamantei”, au fost încălcate art. 8 și art. 14 din Convenție. ”Reclamanta este o femeie transgen, care s-a născut în 1982. Deși, la naștere, i s-a atribuit sexul masculin, aceasta s-a identificat drept fată de la o vârstă fragedă și a preferat să se comporte și să se prezinte în societate așa cum societatea se așteaptă de la fete. Odată cu apariția caracteristicilor sexuale secundare în perioada adolescenței, aceasta a experimentat o reacție adversă puternică față de sexul care i-a fost atribuit la naștere. În 2013 și 2014, ea a fost diagnosticată cu tulburare de identitate sexuală și a început un proces psihoterapeutic de integrare și o terapie de substituție hormonală, însă a refuzat, ulterior, să facă operația de schimbare de sex”, se arată în Hotărârea CEDO.

Căsătorii interzise

La 19 octombrie 2017, Judecătoria Timișoara a admis, în parte, cererea reclamantei și a încuviințat modificarea indicatorului său legal de gen din masculin în feminin, constatând că încuviințarea pentru modificarea prenumelui și a codului numeric personal trebuia să fie obținută printr-o procedură administrativă separată.

Atât reclamanta, cât și autoritățile pârâte au atacat această hotărâre la Tribunalul Timiș, care a anulat-o printr-o hotărâre definitivă din 23 mai 2019. Tribunalul a respins cererea în totalitate pentru motivul că reclamanta nu a suferit și nu intenționa să sufere o operație de schimbare de sex. Tribunalul a motivat că obiectivul reclamantei era acela de a înscrie o stare de natură predominant psihologică, ce corespunde identității sale de gen, în actele sale de stare civilă care privesc caracteristicile sexuale atribuite la naștere.

Această „afișare publică a unei tulburări interioare” ar determina terții să creadă că interacționează cu o femeie, în vreme ce „persoana (în cauză) este, în realitate, bărbat din punct de vedere biologic”. Cele mai grave consecințe ar putea să apară în caz de căsătorie sau de deces: reclamanta ar putea ajunge să se căsătorească cu un bărbat, încălcând astfel legislația internă, care interzice căsătoria între persoane de același sex. În plus, dacă ar fi necesară identificarea acesteia ulterior decesului, genul său ar putea fi stabilit greșit, din cauza „caracteristicilor sale biologice”, prin urmare, drepturile potențialilor moștenitori și activele acestora ar rămâne incertă, a motivat instanța din Timișoara.

Raționament ”rigid”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că reclamanta nu dorea să se supună unei astfel de operații și că aceasta a invocat, în esență, atât în fața instanțelor interne, cât și în fața Curții, dreptul său la autodeterminare. ”Raționamentul rigid al autorităților a pus reclamanta, pe parcursul unei perioade nerezonabile și continue, într-o situație anormală, din cauza căreia a experimentat sentimente de vulnerabilitate, umilire și anxietate. Aceasta s-a confruntat cu o dilemă imposibil de rezolvat, fiind obligată fie să se supună operației în cauză și să renunțe la exercitarea deplină a dreptului său la respectarea integrității sale fizice, fie să renunțe la recunoașterea identității sale de gen, care este o componentă a dreptului la respectarea vieții private”, se mai precizează în Hotărârea CEDO.