Oamenii aceștia s-au format ca să fie o mărturie pentru vremurile pe care le trăim noi, pentru vremurile acestui materialism feroce care a venit asupra omenirii. Nimic din viață nu te călește mai mult și nu te redresează și nu te umanizează ca suferința.
Puterea sfinților din închisori
Cum conștientizăm adevărata valoare a jertfei din închisorile comuniste?
Avem osemintele lor care sunt așa de grăitoare și de mărturisitoare până astăzi, așa cum ați văzut la Iași, de pildă, din cutia aceea din care a izvorât mirul pentru a doua oară. Și acesta e un strigăt foarte nădăjduitor și puternic pentru viața noastră creștină. Harul lui Dumnezeu ne menține în frumusețea aceasta și în credința că el este cu noi permanent și că «fără Mine nimic nu puteți face». Și într-adevăr aceste mărturii ale rugăciunilor martirilor noștri care sunt înaintea tronului ceresc, sunt o mărturie evidentă că Dumnezeu ne are în obiectivul său de mântuire, de dragoste și de iertare.
Au făcut foarte mulți pușcărie câte 20-25 de ani, un părintele Calciu, de pildă, un Valeriu Gafencu, un Maxim Virgil …aceștia sunt sfinții închisorilor noastre. Aceștia sunt oameni de valoare care vorbesc despre viața noastră creștină permanent în sfințenia luptei pe care au dus-o ei. Ăsta este prototipul creștinului ortodox de care noi trebuie să ținem seama. Numai prin ei trăim, prin ei înviem.
Prin ce s-au sfințit în închisori
Din cei 88 de ani pe care îi aveți, 16 i-ați petrecut în închisoare.
Au fost anii cei mai frumoși! Că dacă nu erau acești ani, eu nu mai eram ce sunt acum. Asta trebuie să știți: că omul în libertate nu știe să-și realizeze viața. Omul este foarte nesigur și influențabil de toți cei din jurul lui, iar atunci când este pus obligatoriu (forțat) să-și formeze caracterul, urmează o poziție și o linie de conduită, pentru că este sfântă suferință.
Creștinismul ortodox n-ar fi fost creștinism ortodox dacă n-ar fi trecut prin cei 200 de ani de persecuție, dacă n-ar fi trecut prin tot Evul Mediu și până în zilele noastre. Pentru că Creștinismul întotdeauna a trebuit să sângereze dintr-un loc în altul. Și până acuma Creștinismul sângerează și-și duce existența lui de la o generație la alta, căci sângele martirilor este sămânța creștinilor. Și viața care am dus-o în acești ani a fost poate cea mai fertilă și cea mai frumoasă. Pentru că am trecut de la moarte la viață și de la viață la moarte de nenumărate ori, în toți acești șaisprezece ani.
Citiți integral pe siteul ATITUDINI.