Românii din Chicago strigă: Ne pierdem copiii!

Ce le facem copiilor noștri? Astăzi, copiilor li se spune – începând cu vârsta de 3 sau 4 ani – că nu știm cu adevărat dacă sunt băieți sau fete. Doctorul doar a ghicit pe baza aspectului lor la naștere. În următorii câțiva ani, li se spune că depinde de copil să descopere dacă este băiat, fată, non-binar, fluid sau cu totul altceva.

În urmă cu 70 de ani, era mult mai ușor să fii copil decât pare să fie astăzi. Acum 70 de ani, știam că sunt băiat. Nimeni nu mi-a spus că s-ar putea să nu fiu și că va trebui să descopăr ce sunt, scrie Thomas Hampson, veteran al Forțelor Aeriene SUA, unde a servit ca analist de informații în Europa de Vest.

În copilăria mea, nu aveam televizor. Familiile cu televizoare pe atunci erau rare, nu că ar fi existat multe emisiuni la televizor în anii ’50. Jucam cărți și jocuri de societate, ascultam discuri și radio și ne jucam în aer liber – în special baseball și fotbal. Nu aveam  căști de protecție, jucam fotbal fără niciun fel de echipament.

Copiii din ziua de azi sunt crescuți cu televizoarele, smartphone-urile și internetul ca dădace. Ei nu petrec aproape deloc timp jucându-se afară cu alți copii, decât în cadrul unor activități sportive organizate. Atunci când o fac, chiar și la baseball, sunt acoperiți cu echipamente de protecție – căști de baseball care se extind pentru a le proteja maxilarul, apărători de picioare, glezne, gambe, cotiere, apărători de piept, apărători de gură și mănuși de alunecare pentru a proteja mâna în timp ce alunecă în bază. Când copiii joacă fotbal și hochei, sunt acoperiți din cap până în picioare cu armuri corporale, în măsura în care este un miracol că mai pot manevra ceva.

În urmă cu 70 de ani, mama și tata erau amândoi în casă (mama era o femeie biologică, iar tata era un bărbat biologic). Astăzi, în SUA, mai mulți copii trăiesc în case monoparentale decât în orice altă țară din lume.

Potrivit Pew Research, această cifră era de 23% în 2019, în timp ce în alte țări, procentul mediu era de 7%. Totuși, aceste cifre par să fie în creștere. Un studiu publicat în decembrie 2023, a raportat că numărul copiilor din SUA care trăiesc în familii monoparentale a crescut la 28%.

Acestea sunt câteva dintre consecințele faptului de a fi crescut într-o familie monoparentală:

• 91% dintre atacurile armate din școlile americane au fost executate de copii care provin din familii destrămate.
• Aproximativ 45% dintre copiii proveniți din familii destrămate ajung să fie părinți adolescenți.
• 60% dintre copiii americani născuți din mame necăsătorite au șanse să trăiască în sărăcie.
• Copiii din familii destrămate au de șase ori mai multe șanse de a fi abuzați.
• Fetele din familii destrămate au de trei ori mai multe șanse să devină mame adolescente.
• Adolescenții care trăiesc în familii monoparentale sunt mai predispuși să aibă un comportament delincvent.
• Elevii care provin din familii destrămate au rezultate academice mai slabe decât cei din familii intacte.
• Abuzul de substanțe este mai mare la adolescenții care provin din familii destrămate în comparație cu cei care provin din familii intacte.

Schimbările din ultimii șaptezeci de ani au dus la o creștere semnificativă a confuziei, anxietății, nesiguranței și depresiei în rândul copiilor. Dacă adăugăm impactul negativ pe care l-a avut social media, este ușor de înțeles de ce suferă copiii.

Din cauza stării lor emoționale, copiii de astăzi sunt mai vulnerabili ca niciodată.

Acum am adăugat și sexul la amestecul de sarcini care apasă asupra copiilor noștri.

În 2011, Federația Internațională Planned Parenthood a publicat “Exclaim! Ghidul tinerilor pentru drepturile sexuale: o declarație a IPPF”. Iată un extras:

„Orice persoană are dreptul la drepturile omului pentru simplul fapt că este om. Drepturile omului nu pot fi retrase sau cedate nimănui, indiferent de vârstă, sex, etnie, rasă, religie, naționalitate, orientare sexuală, statut socio-economic, handicap, statut HIV sau stare de sănătate. . .

Este important să recunoaștem că drepturile sexuale sunt . . . . drepturi ale omului la fel de importante pentru toată lumea, inclusiv pentru tineri”.

Cu alte cuvinte, copiii au dreptul de a se implica în activități sexuale la fel ca oricine altcineva. Alfred Kinsey, cu câteva decenii mai devreme, a spus cam același lucru. Această declarație a IPPF a dus la adoptarea ideii de către alte câteva organizații ONU, inclusiv de către Organizația Mondială a Sănătății.

Aceste „drepturi sexuale” au fost încorporate în Standardele naționale de educație sexuală publicate de “Future of Sex Education Initiative”, care este un parteneriat între “Advocates for Youth”, “Answer” și “SIECUS: Sex Ed for Social Change”.

Ca urmare, acest principiu conform căruia copiii au dreptul de a experimenta plăcerea sexuală oricând și cu oricine doresc – de același sex sau de sex opus – a devenit un element de bază în materialul de educație sexuală predat în toată țara și în întreaga lume. Ideea a cucerit Occidentul și a făcut progrese semnificative în Africa, Asia și America de Sud.

Întreaga noastră cultură a devenit atât de mult sexualizată încât aproape că nu mai observăm. Imagini și teme care înainte erau considerate de categoria “X” apar la televizor în orele de maximă audiență. Zeci de cărți pornografice se găsesc în bibliotecile școlare și în secțiile pentru copii din bibliotecile publice. Melodii cu versuri dintre cele mai sugestive, uneori chiar cele mai explicite, sunt disponibile 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru oameni de toate vârstele. Modul în care se îmbracă oamenii nu lasă adesea nimic la imaginație, chiar și în biserici.

Copiii sunt crescuți în această atmosferă. Ei observă, învață, participă la ceea ce li se arată ca model. Confuzia, anxietatea și depresia lor, combinate cu imitarea a ceea ce văd, îi fac vulnerabili.

Vulnerabilitatea lor îi face să fie ținta prădătorilor. Și au devenit ținte.

Cultura noastră sexualizată, în general, i-a desensibilizat deja pe copii față de tot ceea ce este sexual. Educația sexuală depravată oferită în multe școli îi pregătește pe copii pentru a fi exploatați de colegi, de elevii din clasele superioare și de adulți.

Oficialii noștri aleși au înrăutățit și mai mult lucrurile. Actuala administrație face presiuni pentru ca „fetelor” transgender (care sunt de fapt băieți) să li se permită să folosească toaletele și vestiarele fetelor și să joace în echipe de fete. Indiferent de programul de educație sexuală, există un efort la nivel național pentru a normaliza activitatea sexuală între copiii minori, punând accentul pe „consimțământ”. Dacă adolescenții (sau copiii) vor face sex, elevilor li se spune la școală că cel mai important lucru este să obțină consimțământul.

Astăzi, o mare parte din pornografia infantilă este generată chiar de copii. Fundația Internet Watch a constatat în 2021 că „aproape două treimi (64.278) din cele 100.616 pagini web [conținând pornografie infantilă] eliminate până acum în acest an – conțineau materiale “autogenerate”.”

Aproape toate aceste imagini au fost produse de copii care au făcut “sexting” cu alții. În mod șocant, Planned Parenthood din Toronto a produs literatură educațională pentru a-i încuraja pe copii să se angajeze într-o varietate de acte sexuale, inclusiv sexting. Această literatură a fost promovată de grupul LGBTQ+ Caucus al Asociației Naționale pentru Educație (NEA ) în cadrul reuniunii lor anuale de acum doi ani.

Conform literaturii Planned Parenthood, aprobată de NEA, aceasta este o schiță textuală a ceea ce ar trebui să li se predea copiilor noștri în ceea ce privește sextingul începând cu școala gimnazială (instrucțiuni privind sexul anal, oral, BDSM și alte activități sexuale sunt, de asemenea, incluse în același document).

NEA este cel mai mare sindicat al profesorilor din Statele Unite, cu peste două milioane de membri.

În conformitate cu legislația federală, trimiterea de mesaje sexuale de către sau către orice persoană sub 18 ani este ilegală. Legea statului Illinois se aplică oricărei persoane sub 17 ani, însă unii profesori se simt perfect confortabil promovând acest lucru.

Alți oficiali aleși îl promovează, de asemenea – consiliile de administrație ale școlilor care permit acest tip de materiale în școli, bibliotecarii care includ acest tip de materiale și cărți obscene în colecția lor și le pun la dispoziția copiilor, și oficialii satelor care susțin așa-numitele evenimente de mândrie, unde nuditatea și comportamentul obscen sunt prezentate. Nici unuia dintre ei nu-i pasă mai puțin de protejarea inocenței copilăriei.

Ce părere ai? Vrei ca cultura noastră să continue pe calea actuală? Sau vrei să o schimbi, așa cum vreau eu? Problema este una normă, afectând fiecare colț și fiecare instituție din țară.

A fost nevoie de zeci de ani pentru a ajunge unde suntem și va fi nevoie de zeci de ani pentru a reveni pe drumul cel bun. Primul pas este să nu mai alegem oameni pervertiți în consiliile locale de administrație ale școlilor, bibliotecilor și satelor, oameni care sunt foarte fericiți să distrugă inocența copilăriei.

Să se angajăm în luptă. Să luăm cultura înapoi.