Establishmentul american începe să se prăbușească și în Europa, după ce a fost făcut țăndări în Orientul Mijlociu de încăpățânatul Benjamin Netanyahu. Pericolul UE este, însă, mai mare și asta fiindcă la mijloc sunt interese uriașe, atât din punct de vedere economic, cât și militar și geostrategic. Toate marile cancelarii din Vest au fost luate prin surprindere de anunțul făcut la 12 martie de Klaus Iohannis, cel referitor la intrarea sa în cursa pentru funcția de secretar general al NATO, în fond o grozăvie despre care nu s-a mai auzit. Și asta dintr-un motiv cât se poate de simplu – nimeni nu a îndrăznit, până acum, să meargă pe contrasensul drumului indicat de SUA.
Am putea fi tentați să credem că Iohannis a dat dovadă de curaj persiflând în public Casa Albă, dar lucrurile nu stau chiar așa, dimpotrivă, ieșirea neamțului ascunde mult mai multe decât am fost lăsați să vedem.
În conferința de presă în care și-a anunțat candidatura la șefia NATO, Klaus Iohannis a vorbit despre performanța militară a României (unde s-a văzut, în exercițiile comune ale aliaților?!) și experiența acumulată de el în cele două mandate de președinte (în primul a dormit, în al doilea s-a plimbat – numai performanțe, da!). Dar, a mai spus ceva – anume că înțelege provocările cu care se confruntă Organizația Atlanticului de Nord în prezent. Acesta a fost semnalul că lucrurile nu merg în direcția bună, iar cineva dorește schimbarea la vârf. Europenii își caută o altă cale, zic mulți, și e diferită de cea a SUA.
Jocurile cui le face președintele României?
Iohannis s-a autopropus la NATO într-un moment în care mai bine de 20 dintre cei 32 de membri conveniseră că Mark Rutte este cea mai bună variantă. Iar cea mai importantă voce – cea a Americii – a grăit clar: merge cu premierul demisionar al Olandei.
Ce a făcut Iohannis? A băgat dihonia între aliați, ignorând Washingtonul și Londra. În același timp, a dat curaj Turciei și Ungariei, care atât au așteptat ca să conteste (încă o dată) establishmentul american. Liderii de la Ankara și Budapesta s-au grăbit să anunțe că nu-l vor pe Rutte la conducere, de a doua zi după semnalul venit de la București.
Klaus Iohannis ori face lucrurile de capul lui, și atunci e foarte grav, ori este băgat la înaintare, împins în față de forțe care se opun supremației americane în lume. Cine știm că-l mai contestă fățiș pe Unchiul Sam? Vladimir Putin și Xi Jinping, artizanii grupului BRICS+, care controlează aproape jumătate din forța financiară, economică și militară a lumii.
S-a terminat cu establishmentul american, se prăbușește supremația Casei Albe? Când până și Iohannis sfidează SUA, mesajul e clar – se vrea schimbarea! Dar, oare, a sosit momentul?!
BRICS anunță Noua Ordine Mondială
Iohannis strigă că da, e timpul ca și cei mici să fie primiți la masa de joc.
Să ne amintim discursul din Parlamentul European – „Ar fi inadmisibil ca nicio poziție (n.r. – de conducere în instituțiile de la Bruxelles) să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea de est. Cred că în 2019 s-a greșit, atunci toate pozițiile relevante au fost ocupate de persoane din vechea Europă și e unul din motivele pentru care foarte mulți est-europeni se consideră puțin… lăsați deoparte. E o eroare. Sper ca de data asta această eroare să nu se mai producă. Ar fi bine să se înțeleagă că alegerea pentru leadership trebuie să se facă și ținând cont de criteriul regional”.
Unde am mai văzut noi acest tip de discurs? La cei din BRICS+, care nu scapă niciun prilej să trâmbițeze despre o lume multipolară. Chiar și secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și-a permis să anunțe sfârșitul unipolarismului american și al ordinii stabilite în lume de conducerea de la Washington – „Ne îndreptăm spre o lume multipolară și acesta este un lucru pozitiv”.
NATO, în pericol?!
Alianța Nord-Atlantică este în fața unei decizii dificile – ascultă vocea celor mici sau pune piciorul în prag?! Mânați de tupeul lui Iohannis, alde Ungaria și Slovenia încep să aibă glas și pretenții. Premierul sloven Robert Golob a spus că acum e în dubii, nu știe pe cine să aleagă între Rutte și candidatul din România. Cu alte cuvinte, indicațiile americanilor nu mai sunt urmate, vocea lui Joe Bide este tot mai stinsă și unii dintre aliați nu-l mai aud.
În timp ce America are o problemă își a-și proiecta influența la nivel global, europenii dau senzația că sunt de capul lor și ar vrea să meargă pe cont propriu în chestiuni ce țin de securitate. Noua Uniune Europeană, proiectul la care visează Emmanuel Macron, nu se poate naște decât din cenușa războiului ruso-ucrainean. Imperiul franco-german urmărește dispariția statelor suverane, care vor deveni provincii. De aceea Macron insistă pentru crearea unei armate care să-i asigure victoria într-o eventuală luptă, știe asta și îndrăznește să amenințe cu trimiterea soldaților în Ucraina.
La Paris și Berlin se vorbește despre o forță care să devină egala Americii, a Chinei și a Rusiei în ceea ce înseamnă putere militară și economico-financiară.
Iar momentul răzvrătirii lui Iohannis nu a fost ales întâmplător, ci a venit la fix, când la Washington sunt mari tulburări politice. Victoria Nuland, cea care i-a întors pe ucraineni împotriva rușilor, a fost pensionată forțat, deși spera să fie numită adjunct al Secretarului de Stat Antony Blinken. Acesta este semnalul clar că la Casa Albă se vor schimba liniile, dar și optica în ceea ce privește politica externă. Europa nu mai reprezintă o prioritate pentru SUA, care și-au făcut norma cu războiul din Ucraina.