Imaginile cu cerul de un roșu intens de duminică seara au făcut înconjurul internetului și au dat naștere la mai multe explicații și teorii. Am arătat că totul are legătură cu programul Aviației americane, numit HAARP. Iată ce zice și:
Sinaxarul zilei
Pe de altă parte, „Nimic fără Dumnezeu, Totul pentru țară” a semnat, pe Telegram, un text din Sinaxarul zilei de 6 noiembrie, pe care l-a pus în legătură cu fenomenul de duminică seara.
„Tot în această zi, pomenirea pulberei ce a căzut cu dumnezeiască iubire de oameni, pe timpul lui Leon cel Mare. În anul al optsprezecelea al împaratiei lui Leon cel Mare, care se numea și Marcel, în șase zile ale lunii lui noiembrie, în ceasul de amiază, tot cerul s-a acoperit de nori. Iar obișnuita întunecare a norilor prefacându-se în roșeață, se părea că are să ardă toată lumea. Atâta a înspaimântat pe toti oamenii, încât numai privind cerul, toți socoteau că, de va cădea ploaie din acest fel de nori înroșiți, negreșit ploaia aceea va fi foc și pară, care are să ardă ca ploaia de foc care a căzut și a ars Sodoma.
Așadar pentru așteptarea aceasta cu îndoială, toți creștinii năzuiau la sfintele biserici și se rugau lui Dumnezeu cu rugăciune și cu plângere. Deci iubitorul de oameni Dumnezeu, amestecând pedeapsa cu bunatatea Sa, a poruncit norilor și au plouat o ploaie neobișnuită și străină, care pricinuia frica între cei păcătoși.
Căci începând ploaie de cu seara, a tinut pâna la miezul noptii. Iar ploaia ce cădea era o pulbere neagră, si ardea foarte, asemenea cu cenusa din cuptorul cel cu foc. Și atât de multă a cazut, încât s-a aflat pe deasupra pamântului și peste cărămizile caselor mai groasă de o palmă bărbătească. Și a ars și a pârjolit toate ierburile pamântului și sadurile si copacii. Era înca si foarte greu de spalat. Însemnând cu aceasta atât mânia lui Dumnezeu, cât si pacatul cel greu de spalat. Căci după aceasta, au cazut multe și cumplite ploi în multe zile, si abia au putut spăla pulberea aceea.
Aceasta a fost pilda. Că, adică, păcatul se află în noi ca o pulbere înfocată și neagră ce mănâncă ca focul sadurile bunatăților. Pentru aceasta avem trebuință, ca de ploaie, de multe lacrimi izbucnite de jos, din adâncul inimii, cu suspin și amărăciunea sufletului, ca să spălam prin această cenușă cea arzătoare a răutății, și să adapăm pământul cel bun al minții noastre și să-l facem roditor de fapte bune. Și așa să scăpăm de chinul gheenei, care arde sufletele și trupurile noastre, și să dobândim împărăția cerurilor. (Sursa: SINAXAR 6 noiembrie)”
