Sf. Împărtășanie DOAR cu Sf. Spovedanie. Să nu banalizăm înfricoșătoarele Taine!

ACTUALIZARE: P Ioan Istrati

A făcut vâlvă declarația unui stareț venerabil aghiorit, despre Împărtășania în fiecare duminică, fără Spovedanie de fiecare dată, ci o dată la o lună, două.

Eu știam că monahii, cu atât mai mult ăia din Sfântul Munte vin cu akrivie, nu cu pogorământ. Au rânduiala mai aspră, nu mai laxistă. În lumea noastră destrămată, legea unirii cu Dumnezeu e mai dezlânată, dar în creierii muntelui sfânt, acolo cercetarea harică a sufletului, Spovedania, ar trebui să fie aerul pe care-l respiră călugărul.

Stăteam acum 10 ani la masă cu Mitropolitul Daniel al Moldovei. Și din vorbă în vorbă, am adus pe masă ideea posturilor lungi, a lipsei de Împărtășire cu anul a românilor. Mitropolitul a stat pe gânduri un pic, apoi a zis: a fost asta vânturată în anii 60-70 la nivel pan-ortodox. Că posturile sunt prea lungi, că omul se împărtășește prea rar.

Postul e câtă lumină are omul în el. Poți să pui post 100 de zile, omul tot cât poate și vrea el ține. Postul Mare – uite – are 49 de zile și cei mai mulți țin prima și ultima săptămână. Dar dacă Doamne ferește l-am scurta, atunci oamenii n-ar mai ține deloc, cum s-a întâmplat la catolici. Așa că ținem rânduiala lungă, de 49 de zile, ca să menținem postirea ca necesitate și obicei. La fel cu Împărtășania. Ținem standardul sus, pregătire, post, iertare, pentru că altfel se banalizează totul.

O altă idee genială a fost a Mitropolitului Ierotheos Vlachos, la Iași, când un preot l-a întrebat cum e bine să ne împărtășim, des sau rar. Ierarhul a zis: oricum, dar cu pregătire și frică. Pentru unii să se împărtășească o dată pe săptămână e prea rar, iar pentru alții o dată pe an e prea des.

Recursul la preoți, care se împărtășesc săptămânal cel puțin, fără a se spovedi de fiecare dată, e greșit. Mireanul nu are canonul preotului, rânduiala lui, restricțiile lui, harul lui, canoanele lui enorm de restrictive și implacabile, față de cele penitențiale și blânde ale mirenilor.

 

Eram la Iași și murise un mare om de cultură. Soția lui venise de prin Italia la înmormântare. La „cu frică de Dumnezeu…” s-a prezentat la împărtășire. Preotul n-a întrebat-o dacă s-a spovedit și pregătit și i-a dat Euharistia. După asta l-am întrebat: doamna văduvă s-a spovedit? A răspuns: cred că da. Dar du-te și întreab-o, și măcar acum spovedește-o.

Am mers s-o întreb.

Doamnă, v-ați spovedit?

A, nu, nu știu eu de astea.

M-am cutremurat. Dar post ați ținut?

Nu, părinte, am mâncat o friptură dimineață. Era să cad jos. Nu mai continui cu ceea ce mai făcuse ca să nu cădeți și voi.

Așa că, preote, ține strâns de Potir. Mai bine mori de un miliard de ori decât să dai Cele Sfinte celor nepregătiți sau nesimțiți. Așa spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Lasă Spovedanie, și post, și iertare, și rugăciune, înainte de unirea cu Marele Dumnezeu, că nimeni nu e vrednic pe pământ, și fără Hristos pierim, dar dacă Îl luăm fără discernământ, ne arde Focul preacurat al Dumnezeirii Lui.

La greci duminica toată Biserica se împărtășește, fără pregătire, fără post, fără Spovedanie. Nu e normal să te împărtășești o dată pe an, dar nici toată ziua nepregătit, banalizând prin rutină Cea mai sfântă și înfricoșătoare Taină a veacurilor.

De aia la 40 de zile e vremea în care e potrivit, cu pregătire, Spovedanie, iertare, rugăciune și post, să te unești cu Dumnezeul cerurilor.

P.S. Bineînțeles că oamenii dedicați lui Dumnezeu, monahii, bătrânii credincioși, cei cu mare dor de Dumnezeu, copiii, este bine să se împărtășească și mai des, dar cu pregătire, frică și binecuvântarea duhovnicului.

---

Articol inițial:

Vizita pregătită cu mult fast a lui Efrem Vatopedinul pogorât din Sfântul Munte Athos la Cluj-Napoca a ridicat câteva polemici datorită conferințelor sfinției sale suținute în fața clericilor și mirenilor. Una dintre aceste dispute s-a născut din declarația pe care a susținut-o și IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, că mirenii sau laicii trebuie să se împărtășească fără să se spovedească dacă nu au păcate de moarte la fiecare Liturghie. Declarația lui Efrem Vatopedinul venea după o întrebare a venită de la cineva din afara eparhiei Clujului. Susținerea împărtășirii dese fără spovedanie poate crea o ”zăpăceală” mare în rândul laicilor Bisericii Ortodoxe Române, care de regulă în marea majoritate se spovedesc pentru a se curăți de păcate și a se simți împăcați cu sine și apoi sî se apropie cu ”frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste” de Sfintele Taine. În ultimii ani avem o modă venită în special de la Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, dar și din biserica greacă pentru o ”banalizare” a împărtășaniei care se poate și se face de către credincioșii greci fără spovedanie. Acest îndemn observ tot mai mult că se încurajează și în cadrul BOR cu ocazia vizitei lui Efrem Vatopedinul. Preoții și duhovnicii români din cadrul BOR merg pe o tradiție care mi se pare corectă: spovedanie și apoi împărtășanie. În general mirenii creștini-ortodocși români practicanți se spovedesc și împărătșesc în cadrul celor patru posturi de peste an, iar mirenii care frecventează mai rar biserica, în special o dată pe an, în Postul Paștelui, așa cum încurajează majoritatea canoanelor de spovedanie tipărite de către editurile controlate de BOR. Desigur sunt mireni care se spovedesc și împărtășesc săptămânal, dar media românilor se cadrează în cele patru posturi. Nu cred că îndemnul lui Efrem Vatopedinul ar fi urmat de preoții, duhovnicii și credincioșii români, Noi, ca popor, întotdeauna am ales calea dreaptă în mărturisirea credinței.

Românii nu pot banailza înfricoșătoarele Taine împărtășindu-se fără să se spovedească. Mireanul român simte nevoia sufletească să meargă după Sfânta Liturgie în fața Potirului curățit de păcate și împăcat cu sine după ce și-a descărcat păcatele în fața duhovnicului. A împărtăși toți credincioșii duminica fără spovedanie duce fără îndoială la o ”banalizare” a Împărătșaniei și a Sfintelor Taine, care trebuie primite cu sufletul curățit de spovadă și cu ”frică de Dumnezeu, credință și dragoste”. Mai există riscul ca fără o pregătire teologică și duhovnicească din partea preotului, mirenii să se împărtășească duminical, mâncați, băuți și împovărați de păcatele nopții, iar noi știm că Sfintele Taine sunt foc când le primești fără curățire sufletească și trupească și neîndrumat de spovedania preotului duhovnic. Împărtășirea fără spovedanie pe lângă faptul că banalizează – poate intenționat – Sfintele Taine duce la slăbirea credinței Bisericii Ortodoxe și la o sminteală a credincioșilor ortodocși care nu mai pot face diferența între bine și rău, dintre lumină și întuneric. Cine dorește transformarea Ortodoxiei într-o credință soft, regresivă și de-canonizată integrată într-un melanj ecumenist, în care păcatele și curăția trupului și sufletului nu mai contează?

Consider că cel mai bun exemplu l-au dat Sfinții Închisorilor din perioada comunistă, care sunt un îndemn și un exemplu de urmat. Deși în condiții cumplite, mucenicii și martirii din închisorile comuniste se spovedeau și se împărătșeau după oficierea clandestină a Sfintei Liturghii. Sfinții Închisorilor sunt exemple morale și hristice de urmat de către toți românii. De asemenea, Rafail Noica prin conferințele sale susține Împărtășania după spovedanie. Citez o părere a părintelui Simeon de la Mănăstirea Essex, pe care Rafail Noca îl citează deseori: ”Există obiceiuri diferite, sunt mai multe feluri de a proceda în ce priveşte spovedania şi împărtăşania. Unii se împărtăşesc regulat, dar se spovedesc doar o dată pe lună. Alţii se spovedesc de fiecare dată când se împărtăşesc. Şi cred că aceasta este cea mai bună soluţie, cea mai bună în sensul că trebuie să ai conştiinţa împăcată că ai obţinut dezlegare. Dar dacă cineva care, de pildă, s-a spovedit astăzi şi se împărtăşeşte în cursul săptămânii acesteia de două sau de trei ori, fără ca în această perioadă să fi săvârşit păcate de moarte, bineînţeles, atunci nu cred că este un păcat de moarte dacă te-ai împărtăşit de două sau de trei ori cu aceeaşi spovedanie. Adică nu trebuie să fim nici aşa rigizi, încât să legăm spovedania în mod absolut de împărtăşanie. Dacă suntem conştienţi de importanţa Sfintei împărtăşanii, atunci nu o banalizăm şi nu o laicicizăm. Dar dacă nu suntem conştienţi, atunci cădem în acest laicism al catolicilor. Şi atunci mergem la împărtăşanie după ce am mâncat, fără să fim spovediţi şi nu câştigăm nimic. Mai bine nu am merge deloc. (Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 140-141). Nu-L poți primi pe Hristos împovărat de păcate și cu burta plină.Cred că Sfinții Închisorilor din perioada comunistă și marii noștri duhovnici au ales calea dreaptă a credinței ortodoxe: post, spovedanie, împărătșanie pentru a evita aruncarea în banalitate a Euharistiei, care susține cerul pe pământ.

Ionuț Țene