Globaliștii de la Forumul Economic Mondial au ordonat guvernelor din întreaga lume să înceapă raționalizarea severă a cărnii și a combustibilului, ca o accelerare a agendei lor de mare resetare. Potrivit unui studiu realizat de academicieni aliniați globaliștilor, raționalizarea în stilul celui de-al Doilea Război Mondial este răspunsul la așa-numita criză climatică.

Autorii consideră că o schemă de raționalizare ar fi mai echitabilă decât cotele individuale, deoarece, spre deosebire de taxele pe carbon și de sistemele de credite de carbon – ambele propuse ca răspuns la schimbările climatice – raționalizarea nu ar permite celor bogați să „cumpere o cale de ieșire”.

Cercetătorii susțin că o schemă de raționalizare ar putea avea, de asemenea, aplicații mai largi. „Conceptul de raționalizare ar putea fi de ajutor, nu numai în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice”, spune coautorul principal, Dr. Nathan Wood, „ci și în ceea ce privește o serie de alte probleme sociale și politice – cum ar fi actuala criză energetică.”

El a adăugat: „Criza costului vieții a arătat ce se întâmplă atunci când penuria duce la creșterea prețurilor, prețurile energiei crescând vertiginos și lăsând grupurile vulnerabile în imposibilitatea de a-și plăti facturile. În prezent, cei care trăiesc în sărăcie energetică nu pot folosi nici pe departe partea lor echitabilă de energie, în timp ce cei mai bogați din societate sunt liberi să folosească atâta energie cât își pot permite.”

Deși studiul nu este nimic mai mult decât o cercetare în acest stadiu, situația s-ar putea schimba foarte repede, mai ales că ne apropiem de 2030, o dată-cheie pentru obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 a ONU și pentru acordurile climatice de la Paris. Este deja clar că lumea nu-și va respecta angajamentele asumate.

Deja sunt puse în aplicare noi sisteme de limitare a mobilității și a consumului personal și cu siguranță vor urma și altele. Propunerile recente privind așa-numitele „orașe de 15 minute” au stârnit numeroase critici în întreaga lume, inclusiv în orașe precum Oxford, unde urmează să aibă loc teste pilot. Începând cu 2024, Oxford va fi împărțit de consiliul local într-o serie de șase „cartiere” separate, iar deplasarea cu mașina între acestea va fi puternic restricționată și va fi supusă unor amenzi în cazul în care nu este autorizată.

Locuitorii orașului vor putea solicita permise speciale care să le permită să circule cu mașina în alte cartiere timp de până la 100 de zile pe an. În caz contrar, aceștia trebuie să folosească transportul public, bicicleta sau să meargă pe jos pentru a se deplasa dintr-un cartier în altul. În același timp, anxietatea și catastrofismul cu privire la efectele schimbărilor climatice sunt în creștere, sau sunt sporite. La reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, desfășurată în urmă cu câteva săptămâni, „migrația climatică” a fost unul dintre principalele subiecte de discuție.

Al Gore a sugerat, într-un discurs plin de vervă, că Occidentul va fi în curând copleșit de 1,5 miliarde de migranți care fug de efectele schimbărilor climatice și care vor face imposibilă guvernarea normală a națiunilor individuale. Unii, cum ar fi Gaia Vince, autoarea aprobată de WEF, susțin că trebuie să-i încurajăm pe acești migranți să vină aici chiar acum, pentru a le minimiza suferința.

Există, de asemenea, o alarmă cu privire la perspectiva geoingineriei private, după ce un start-up american, Make Sunsets, a anunțat că a lansat baloane cu heliu conținând gaz reactiv în încercarea de a răci Pământul. O serie de lansări pilot au avut loc în Mexic în luna aprilie a anului trecut. Deși guvernul mexican a luat acum măsuri pentru a împiedica alte lansări pe teritoriul său, Make Sunsets a promis că își va continua proiectul finanțat prin crowdfunding, iar tehnologia folosită este ieftină și ușor de obținut, ceea ce garantează practic că alte grupuri vor încerca să o imite, cu consecințe necunoscute pentru mediu.

Inspirația pentru măsurile propuse provine din raționalizarea care a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în țări precum Marea Britanie, unde au existat restricții severe asupra consumului unei game largi de produse și resurse pentru a ajuta la efortul de război. În Marea Britanie, raționalizarea a supraviețuit războiului și a luat sfârșit abia opt ani mai târziu, în 1953.

Una dintre principalele probleme, potrivit noii lucrări menționate mai sus, este că oamenii din ziua de azi pur și simplu nu înțeleg penuria cu care se confruntă în același mod în care o înțelegeau britanicii în urmă cu 70 de ani. O lume a satisfacției instantanee și a bunurilor de consum la o simplă apăsare de buton nu conduce la un sentiment de lipsă sau de urgență în ceea ce privește resursele limitate.

Dr. Rob Lawlor, coautor principal, a declarat: „Există o limită la cantitatea de emisii pe care o putem emite dacă vrem să reducem impactul catastrofal al schimbărilor climatice. În acest sens, lipsa de resurse este foarte reală”. Autorii studiului consideră însă că raționalizarea nu ar fi primul pas. Ar fi necesară o campanie de informare pentru a promova beneficiile raționalizării, alături de reglementări mai stricte, care să condiționeze publicul de restricții suplimentare. O astfel de campanie pare să fi început deja.

Reglementările inițiale s-ar concentra pe „cei mai mari poluatori”, cum ar fi călătoriile internaționale, industriile de combustibili fosili, precum și agricultura. Acest lucru ar contribui la crearea unei penurii de „produse care dăunează planetei”, iar raționalizarea ar putea fi apoi introdusă treptat pentru a satisface nevoile de bază ale oamenilor într-un mod „echitabil”.

Raționalizarea ar putea fi reglementată prin utilizarea unei cote de carbon, folosind „carduri de carbon” care funcționează ca niște carduri bancare, dar care urmăresc și limitează utilizarea tuturor produselor de bază. Sau, alternativ, guvernul ar putea raționaliza pur și simplu anumite bunuri, cum ar fi zborurile, benzina și carnea.

Raționalizarea, susțin ei, ar putea accelera tranziția de la combustibilii fosili la energia regenerabilă și la stiluri de viață și infrastructuri durabile. Raționalizarea benzinei, de exemplu, ar putea determina guvernul să investească în metode de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon, cum ar fi sistemele feroviare și de tramvai. De asemenea, controlul prețurilor la bunurile raționalizate ar „împiedica creșterea prețurilor odată cu creșterea cererii, în beneficiul celor cu cei mai puțini bani”, spun ei, într-o negare aproape totală a întregii baze a economiei de piață și o susținere a controlului de stat asupra resurselor.

Încă o dată, se pare că alegerea nu va fi un factor care să ne influențeze dacă ne schimbăm sau nu stilul de viață pentru a ne adapta la scenariul schimbărilor climatice. Acest lucru este deja deosebit de evident în ceea ce privește consumul de produse de origine animală, deoarece alternativele pe bază de plante și noile proteine nu reușesc să atragă consumatorii pe baza gustului lor sau a afirmațiilor despre sănătate făcute în legătură cu acestea.
Mecanisme alternative pentru a-i determina pe oameni să nu mai mănânce carne, inclusiv o presiune socială sporită, inflația și chiar intervenția directă a guvernului – o taxă pe carne? – sunt acum metodele preferate de susținătorii alimentelor false, mai degrabă decât să-și facă propriile produse dezirabile sau gustoase sau pur și simplu nu hidoase.

Nimeni nu va face raționalizarea dezirabilă, dar aceasta poate fi făcută necesară. Uitați-vă doar la ce s-a întâmplat cu ouăle ca urmare a saga continuă a „inflației ouălor”. În multe magazine, achizițiile de ouă au trebuit să fie limitate, din cauza penuriei artificiale, în principal ca urmare a măsurilor punitive de combatere a gripei aviare, dar și din cauza unui val de incendii misterioase și a problemelor de fertilitate care afectează producătorii de ouă. Nu există niciun motiv pentru care nu s-ar putea crea o penurie artificială la scară mare. Un astfel de experiment este deja testat pe fermierii olandezi, care sunt expropriați într-un ritm care l-ar face pe Robert Mugabe să roșească.