Dacă până şi germanii sunt neliniştiţi de pericolele care pândesc lumea, acesta ar putea fi momentul în care să începem cu adevărat să ne îngrijorăm.
Trecând dincolo de amalgamul de declaraţii învechite făcute pe scena principală a Conferinţei de Securitate de la München despre solidaritatea occidentală şi scopul comun din acest weekend, nu putem să nu observăm mai mult decât un presentiment chiar la suprafaţă, scrie Politico.
Chiar şi în timp ce liderii occidentali se felicită pentru generozitatea lor faţă de Ucraina, forţele armate ale Kievului rămân fără muniţie, echipament şi chiar fără oameni. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a deschis vineri conferinţa de la Kiev, a îndemnat lumea liberă să trimită mai mult ajutor – şi repede. „Avem nevoie de rapiditate”, a afirmat el.
Vicepreşedinta SUA Kamala Harris a ridicat tensiunea la adresa Rusiei pe un alt front, acuzând ţara de „crime împotriva umanităţii”. „Să fim cu toţii de acord. În numele tuturor victimelor, atât cunoscute, cât şi necunoscute: trebuie să se facă dreptate”, a menţionat ea.
Cu alte cuvinte, liderii ruşi ar putea avea în faţa Nuremberg 2.0. Acest lucru este menit să îi facă pe unii dintre liderii de la Moscova să fie nervoşi, în special pe cei suficient de în vârstă pentru a-şi aminti ce s-a întâmplat cu Slobodan Miloşevici şi cu anturajul său.
Perspectivele în Asia nu sunt mai puţin tensionate. Taiwanul rămâne pe muchie de cuţit, în timp ce ţara încearcă să ghicească următoarea mişcare a Chinei. Nici aici, veştile de la München nu au fost liniştitoare.
„Ceea ce se întâmplă astăzi în Europa s-ar putea întâmpla mâine în Asia”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, nu a făcut nimic pentru a contrazice această naraţiune. „Permiteţi-mi să asigur audienţa că Taiwanul face parte din teritoriul chinez”, a susţinut Wang la conferinţă, atunci când a fost întrebat despre planurile Beijingului cu privire la insula autonomă. Taiwanul „nu a fost niciodată o ţară şi nu va fi niciodată o ţară în viitor”.
Pentru unii participanţi, atmosfera din hotelul aglomerat Bayerischer Hof, unde are loc adunarea, a amintit de momentul 1938. În acel an, capitala bavareză a găzduit o conferinţă care a dus la infamul Acord de la München, prin care puterile europene au cedat Sudetenlandul Germaniei într-un efort greşit despre care credeau că ar putea păstra pacea.
„Ştim cu toţii că afară se pregăteşte o furtună, dar aici, în interiorul Bayerischer Hof, totul pare normal”, a scris Andrew Michta, decan al Colegiului de Studii Internaţionale şi de Securitate de la Centrul Marshall, cu sediul în Germania. „Totul pare atât de banal, şi totuşi totul se schimbă brusc atunci când un parlamentar ucrainean spune cu fermitate că nu reuşim să acţionăm suficient de repede.”
Singurii oameni care zâmbesc la conferinţa de securitate din acest an sunt contractorii din domeniul apărării. Vânzările de armament sunt în plină expansiune, după cum se spune.
Chiar şi Germania, care, în ultimii ani, a perfecţionat arta de a-şi explica eşecul de a-şi respecta angajamentul de a cheltui pentru apărare în cadrul NATO, a promis că va schimba cursul. Într-adevăr, oficialii germani păreau să încerce să se întreacă unii pe alţii pentru a dovedi cât de zeloşi au devenit.
Cancelarul Olaf Scholz a promis că va îndeplini „permanent” obiectivul NATO privind cheltuielile de apărare pentru fiecare membru în parte, de 2% din PIB.
Noul ministru al Apărării al Germaniei, Boris Pistorius, membru al partidul social-democrat (SPD) al cancelarului Olaf Scholz, a cerut chiar mai mult, spunând că „nu va fi posibil să îndeplinim sarcinile care ne stau în faţă cu doar două procente”.
Reţineţi că, la începutul anului trecut, social-democraţii de frunte încă mai cereau Statelor Unite să îşi retragă toate focoasele nucleare de pe teritoriul german.
Cu alte cuvinte, dacă până şi germanii s-au trezit la pericolele actualei stări geopolitice a lumii, acesta ar putea fi momentul în care să începem cu adevărat să ne îngrijorăm.