Încălzirea globală pe copcă: Gheața din Groenlanda se extinde!

O poveste de speriat oamenii, care apare constant în mass-media, este aceea că calota de gheață din Groenlanda este pe cale să dispară sub o căldură arctică feroce și fără precedent.

Între timp, în lumea științifică, cercetătorii se străduiesc să înțeleagă care sunt cauzele naturale din spatele încetinirii bruște a încălzirii verii din Groenlanda și a pierderii gheții care datează din 2010. În ultimul timp, recuperarea gheții arctice de vară a fost spectaculoasă, Centrul Național de Date despre Zăpadă și Gheață din SUA, raportând că minimul din septembrie al acestui an a fost cu 1,28 milioane de kilometri pătrați mai mare decât minimul din 2012, de 3,39 milioane de kilometri pătrați.

În aceeași ordine de idei, trei climatologi japonezi au publicat recent o lucrare care menționează că „apariția frecventă a fenomenelor de tip El Niño în Pacificul Central a jucat un rol cheie în încetinirea [abruptă] a încălzirii Groenlandei și, posibil, în pierderea gheții arctice”. Desigur, astfel de descoperiri spulberă în ideea științifică simplistă „consolidată” conform căreia dioxidul de carbon produs de oamenii care ard combustibili fosili este principalul, dacă nu singurul, motor de încălzire sau răcire a temperaturii globale – o idee care îi determină pe mulți activiști ecologici să susțină că nu se va mai schimba clima dacă societatea se angajează la o agendă de emisii de CO2 „net zero”.

De exemplu, niște „cercetători ai faptelor” („fact checkers”), Facebook Climate Feedback, au analizat un articol publicat recent de Daily Sceptic pentru a susține că nu a existat nicio schimbare naturală a climei în aproape 200 de ani. Autorii articolului l-au citat pe profesorul Timothy Osborn de la Universitatea din East Anglia, care a afirmat: „Încălzirea de la sfârșitul anilor 1800 până în prezent se datorează în totalitate schimbărilor climatice cauzate de om, deoarece factorii naturali s-au schimbat puțin de atunci și chiar ar fi cauzat o ușoară răcire în ultimii 70 de ani, mai degrabă decât încălzirea pe care am observat-o”.

Oamenii de știință japonezi susțin că au reușit să demonstreze că oscilațiile meteorologice naturale de tipul El Niño au determinat „teleconectarea atmosferică” și au mutat zona de precipitații tropicale spre nord. Încălzirea mai mare până în 2012 a fost „accelerată” de căldura din Pacific și de o fază a oscilației curentului marin din Atlanticul de Nord, care a favorizat condiții mai calde față de Groenlanda și a accelerat topirea gheții. Schimbările din jurul Groenlandei pot fi atribuite „variabilității naturale, mai degrabă decât forței antropice”, notează oamenii de știință, „deși majoritatea modelelor climatice nu au putut simula în mod rezonabil variabilitatea naturală neforțată asupra Groenlandei”.

Ceea ce susțin oamenii de știință, desigur, este că există schimburi uriașe de căldură care modifică în mod regulat clima Pământului. După cum a raportat recent DailySceptic, profesorul Richard Lindzen de la MIT a remarcat că Pământul a avut multe regimuri climatice și au existat schimbări „profunde” de temperatură între tropice și regiunile polare de-a lungul mileniilor. Meteorologul William Kininmonth a susținut recent că schimburile de căldură au fost puțin înțelese, dar ele sunt unul dintre marii factori ai schimbărilor climatice. S-ar putea sugera că aceste lacune în cunoștințele climatice au impus ca o viziune, acum dublată de un control politic rigid Net Zero, în care CO2 este singurul motor al schimbărilor climatice.

The DailySceptic a scris recent despre o serie de povești înspăimântătoare prezentate în mass-media despre calota de gheață din Groenlanda, care aveau la bază o lucrare din Nature Climate Change. Autorii și-au ales ca punct de plecare, cum era de așteptat să facă pentru a stârni teama, anul 2012 în care a fost o topire record a gheții, și pe baza acestui eveniment au produs un model în care nivelul mării urma să crească „uluitor” cu 78 de cem până în 2100. Potrivit meteorologului american Anthony Watts, predicțiile erau „false” și ușor de infirmat, fiind vorba doar „modelări scoase din burtă”.

Cantitățile de gheață din jurul Arcticii au avut întodeauna o evoluție foarte ciclicc, cu perioade de topire substanțială și îngheț comune pe parcursul a doar câteva decenii. După cum am văzut, încep să apară dovezi că de la punctul scăzut din 2012 gheața se află într-o perioadă de refacere, o tendință semnificativă către o suprafață mai mare de gheață devenind evidentă din datele recente (…)

Numeroși alți oameni de știință au descoperit schimbări la fel de dramatice ale temperaturii în trecutul recent. Este legitim să tragem concluzia din toată această știință care nu apare pe prima pagină a ziarelor că devine din ce în ce mai dificil să ni se ceară să credem că CO2, și mai precis CO2 cauzat de om, este singurul sau principalul termostat de control al climei. Dovezile sugerează că gazul nu a jucat un astfel de rol fundamental în ultimii 5.000 de ani.

Un articol de Chris Morrison pentru Daily Sceptic