Avem noutăți privitoare la unele evoluții ale numeroaselor dosare înaintate Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Poloniei de activiștii pro-avort.
După cum v-am informat, în octombrie 2020, Tribunalul Constituțional de la Varșovia a decis, printre altele, că legea internă care permitea avortul pe motive de „anomalie fetală” era contrară constituției (1). Mai precis, Tribunalul a hotărât că dreptul la viață și dreptul la demnitate umană, protejate de Constituția poloneză, se aplică în mod egal copilului nenăscut, indiferent de starea sa de sănătate.
Tribunalul a constatat că legea care permitea avortul pe baza dizabilității / anomaliei fetale nu mai putea produce efecte juridice, înăsprind astfel o legislație oricum foarte restrictivă.
În urma acestei hotărâri, au existat proteste masive, violente, în Polonia. Evenimentele au avut parte de relatări semnificative în mass-media internațională, atât în ce privește hotărârea cât și consecințele acesteia. În lunile următoare, numeroase (posibil sute) de plângeri au fost înaintate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de către femei din Polonia, care susțin că hotărârea Tribunalului Constituțional le încalcă drepturi garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai precis articolul 3 (interzicerea torturii) și articolul 8 (dreptul la viața privată și de familie).
Cererile, asemănătoare până la similitudine și evident coordonate, reprezentau un efort organizat de a presa curtea de la Strasbourg să ia o decizie favorabilă petentelor.
PRO VITA București a intervenit, împreună cu alte organizații în calitate de terță parte în câteva din aceste cauze. (de ex. aici)
Astăzi, Curtea a respins 5 dintre cereri, pe motiv că reclamantele nu au respectat procedurile, ignorând termenele de depunere a documentelor și nerăspunzând scrisorilor Curții. Au fost astfel radiate de pe rolul Curții următoarele cauze: E.B.-M. contra Poloniei (nr. 5390/21), A.K. c. Poloniei (nr. 3682/21), A.L.-B. c. Poloniei (nr. 3801/21), A.G.-W. c. Poloniei (nr. 4218/21) și N.H. c. Poloniei (nr. 5114/21).
Declararea ca inadmisibile pe motive procedurale a acestor plângeri reprezintă o evoluție interesantă, deoarece sugerează că unele (poate chiar cele mai multe) dintre petente nu aveau de fapt intenții serioase și că plângerile lor au servit mai degrabă unui scop de comunicare publică, de presiune politică ori au fost întocmite în urma apelurilor unei campanii de social media.
Cauzele respinse au făcut parte din prima tranșă de plângeri adresate Curții la începutul anului 2021; rămâne de văzut dacă plângerile depuse ulterior vor avea sau nu aceeași soartă.
Vom continua să monitorizăm situația.