Sfatul meu către toți cei implicați în această luptă:
Iertați greșelile celorlalți.
Uitați ce vă desparte.
Luptați pentru Libertate, împreună.
Luptăm toți pentru aceeași cauză, fie că ne numim naționaliști, patrioți, activiști, mai mult sau mai puțin. Este nevoie de unitate mai mult ca niciodată. Din stradă se pot face multe, dar nu de-ajuns. Avem nevoie ca cineva să fie de strajă și acolo unde se iau deciziile, în Parlament. Este pentru prima dată când aflăm în timp real cum se măsluiesc legile și cum o mână de oameni se împotrivește prin toate mijloacele instaurării unei dictaturi, poate ultima pentru omenire. Votul îl privește pe fiecare, însă până la vot, acum este nevoie să ne fim alături unii altora. O facem strict pentru NOI și copiii noștri! Lăsați ura, combateți dezbinarea și la semnal să fim ÎMPREUNĂ!
Iar textul care a însoțit această fotografie, făcută de Nașterea Domnului din 2020, explică mai multe:
Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn şi inimă de aur. Acum, au cruce de aur şi inimă de lemn. Asta îmi spunea primul meu duhovnic, părintele Adrian Făgeţeanu !Lăsați piatra, îndrăzniți să iertați, să vă îmbrățișați. E Crăciunul,Hristos se naște!Vreau să iert, sa fiu iertat si să îndrăznesc să sper ca frații in Hristos au puterea să treacă peste greșelile și neputințele celor cu care se întâlnesc în fața Sfântului Potir , să-și dea mâna să înțeleagă că dezbinătorul si dușmanul omului este altul si cu ajutorul lui Dumnezeu pot ridica NEAMUL acesta !!!Sunt om al păcii și fac primul acest pas spre împăcarea tuturor. Sper că mă veți susține in acest sfânt demers. Am înaltă binecuvântare pentru înfrățirea celor dezbinați.Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
Nici noi să nu avem !
Un citat al lui Onisifor Ghibu către regele Mihai, cuvânt ce este la fel de actual si acum:
Ce-am făcut de la 1919-1940? Ne-am devorat unii pe alţii, uitând, din pricina ambiţiilor şi intereselor noastre personale, patria eternă. Am fost «liberali», «ţărănişti», «averescani», «cuzişti», «legionari», «comunişti», dar n-am fost nici români, nici creştini, nici oameni”. „La 1940-1941 am ajuns la scadenţă. ori ne învăţăm minte, ori pierim! Niciodată, de o mie de ani încoace, n-am fost la un impas atât de grazav. putem pieri şi ca stat şi ca neam. Dacă vrem să trăim ca neam, trebuie să urmăm anumite legi şi să ne impunem anumite obligaţii mai presus de orice. Trebuie să lichidăm cu orice sacrificii şi în mod eroic trecutul care ne apasă ca o povară de plumb. Trebuie să vie şi o împăcare frăţească, o „tranga dei” – iertare şi îndreptare!”;
