BOMBĂ: Prestigioasa revistă Nature publică un studiu care arată ineficiența vaccinurilor c0vid, întrucât proteina SPIKE evită anticorpii induși de pseudo-vaccinului

Apariția variantelor SARS-CoV-2 cu mutații ale proteinei S care conferă rezistență la neutralizare ar putea compromite eficacitatea vaccinului [1].]. În plus, variantele virale emergente cu transmisibilitate îmbunătățită, probabil din cauza interacțiunilor virus-celula gazdă modificate, s-ar putea răspândi rapid la nivel global. Prin urmare, este important să se investigheze dacă variantele emergente SARS-CoV-2 prezintă interacțiuni modificate cu celulele gazdă și rezistență împotriva neutralizării mediate de anticorpi.

Am investigat intrarea în celula gazdă și neutralizarea mediată de anticorpi a variantei A.30 (numită și A.VOI.V2), care a fost detectată la mai mulți pacienți din Angola și Suedia în primăvara anului 2021 și probabil a provenit din Tanzania [ 2 ]. Pentru comparație, am analizat variantele Beta (B.1.351) și Eta (B.1.525). Aceste două variante au fost detectate pentru prima dată în Africa, iar varianta Beta, care este considerată o variantă de îngrijorare (VOC), arată cel mai înalt nivel de rezistență la neutralizare dintre VOC-urile SARS-CoV-2 [ 3 , 4 ]. În comparație cu proteina S a SARS-CoV-2 B.1, care a circulat în faza incipientă a pandemiei, proteina S a variantei A.30 conține 10 substituții de aminoacizi și cinci deleții (Fig.  1a și informații suplimentare, Smochin. S1a ). Toate delețiile împreună cu patru substituții se găsesc în domeniul N-terminal al unității de suprafață S1, care găzduiește un supersit antigenic care este vizat de majoritatea anticorpilor neutralizanți care nu sunt direcționați împotriva domeniului de legare la receptor (RBD) [ 5 ]. În plus, trei mutații sunt localizate în interiorul RBD, care se leagă de receptorul celular ACE2 și constituie ținta principală a anticorpilor de neutralizare (Fig.  1a ). Două dintre aceste mutații, T478R și E484K, sunt situate aproape de site-ul de legare ACE2 (Informații suplimentare, Fig.  S1a), iar E484K este cunoscut că reduce susceptibilitatea la neutralizarea mediată de anticorpi. În cele din urmă, două mutații sunt situate aproape de locul de clivaj S1/S2 și o mutație se găsește în unitatea transmembranară S2, care facilitează fuziunea învelișului viral cu membranele celulare (Fig.  1a )