Schimbările climatice trebuie rezolvate de noi toți. SCOATEREA supercarurilor și avioanelor private din planuri este ipocrită
Există un nou sistem complex de taxe pe carbon. Există o lege climatică care va impune zero emisii nete până în 2050. Și miliarde de euro sunt scufundate în fabricile de baterii, vagoanele pe benzină urmează să fie eliminate treptat, iar liniile de tren vor fi stabilite pentru a ne scoate pe toți din avioane. Nimeni nu ar putea da vina pe ambiția Uniunii Europene atunci când vine vorba de combaterea schimbărilor climatice. La fel ca guvernele din întreaga lume, are planuri, strategii și obiective pentru fiecare ocazie.
Dar, la o inspecție mai atentă, se pare că există un grup care este scutit de lupta pentru a încetini încălzirea globală. Cei foarte bogați. Și într-adevăr oficialii UE înșiși. O serie de scutiri înseamnă că vor trebui să-și schimbe stilul de viață foarte puțin și mult mai puțin decât cei săraci și moderat înstăriți. Acest lucru nu este nici corect, nici rezonabil – și tot ce va face este să creeze o reacție care face imposibilă reducerea emisiilor de carbon.
Nimeni nu ar pune la îndoială retorica Europei asupra schimbărilor climatice. Anunțând programul ușor ciudat de intitulat „Potriviți pentru 55” – care sună suspicios ca o clasă de aerobic pentru membrii mai în vârstă ai sălii de gimnastică locale – în vară, Ursula von der Leyen, președintele Comisiei, a proclamat cu măreție că Europa va deveni „primul continent din lume neutru în materie de carbon” până în 2050. Pe parcurs, emisiile vor fi reduse cu 55% până la sfârșitul acestui deceniu.
Cum ar fi? UE a instituit un sistem de comercializare a carbonului extrem de complex, care va impozita atât emisiile importate, cât și pe cele interne (și, de altfel, este atât de irealizabilă și va afecta atât de greu industria internă, încât este probabil scânteia pentru următoarea criză a zonei euro, dar asta este o poveste pentru o altă zi). Mașinile pe benzină vor fi eliminate treptat până în 2035.
Sumele acordate statelor membre prin Fondul de salvare Coronavirus de 750 miliarde EUR (542 miliarde GBP) sunt legate în mod explicit de tehnologiile ecologice. Iar o lege climatică va impune ținte de mediu dure pentru statele membre. Lista continuă și continuă. Ambiția este cu siguranță acolo și cel puțin pe hârtie pare suficient de convingătoare.
Iată însă problema. Regulile nu par a fi atât de stricte pentru câțiva privilegiați. Roberto Cingolani, ministrul italian pentru tranziția ecologică, a susținut săptămâna trecută că ar trebui să existe o scutire de la interdicția vehiculelor pe benzină pentru „supercars”, precum cele făcute de Ferrari și Lamborghini. Argumentul, potrivit lui Cingolani, care este destul de amuzant să fie, de asemenea, un fost director neexecutiv al Ferrari, este că numărul de supercar-uri este atât de mic încât nu prea face diferența climatică. UE nu răspuns încă Italiei, dar probabil este doar o chestiune sau un timp.
Nu se oprește aici. UE intenționează, de asemenea, să scutească avioanele private de impozitul planificat pe combustibilul pentru aviație. Probabil pe bună dreptate, scutirea existentă pentru combustibilul pentru avioane urmează să fie încheiată – la urma urmei, face zborul mult mai ieftin decât alte forme de transport, în ciuda amprentei sale de carbon. Dar se pare că avioanele private nu vor trebui să plătească taxa, deoarece vor fi clasificate drept „ajutor pentru desfășurarea activității”.
Oh, și în cazul în care toate Gulfstream-urile și Cessna (avioane) nu se îndreaptă întotdeauna strict spre întâlniri de lucru, există o altă scutire pentru zborurile „personale și recreative”.
Desigur, la un nivel, Comisia ar putea avea dreptate. Nu există destule supermaşini în lume pentru a face diferența. La fel, comparativ cu toate flotele 737 și A320 care zbârnâie în Europa, avioanele private nu sunt probabil cea mai crucială problemă.
Chiar și așa, unele statistici sunt, ca să spunem ușor, alarmante. Modelul emblematic Aventador de la Lamborghini – o cotă de 270.000 de lire sterline – gestionează doar aproximativ 16 mile pe galon și asta are doar două locuri, ceea ce pare puțin prea mare. În aer, nu este mult mai bine, cu o estimare care arată că emisiile provenite de la avioanele private au crescut cu 31% între 2005 și 2019. Unele dintre acestea, desigur, vor proveni de la UE însăși: site-ul web Politico a raportat recent că Anul acesta Comisia a scăzut o creștere de 30% a cheltuielilor cu avioane private pentru propriul personal.
Există multe cuvinte diferite care ar putea fi folosite pentru a descrie abordarea UE cu privire la schimbările climatice. Dar ipocrizia ar fi una bună pe care să ne așezăm. În mod ironic, pe măsură ce a anunțat cel mai recent acord verde, UE a promis, de asemenea, că va fi „o tranziție echitabilă din punct de vedere social”. Nu există prea multe semne ale acestui lucru.
Putem dezbate dacă avem nevoie, în primul rând, de astfel de obiective stricte net-zero. Poate că o facem sau poate că accelerarea tehnologiilor precum autoturismele electrice și energiile regenerabile va fi suficientă pentru a rezolva problema fără schimbări atât de cuprinzătoare în modul în care trăim cu toții. Este perfect rezonabil să argumentăm despre asta.
Dar dacă urmează să stabilim obiective ambițioase, atunci trebuie să ne asigurăm că povara și costurile tranziției sunt împărțite în mod egal între toate secțiunile societății și acest lucru este valabil pentru UE, dar și pentru guvernele din Marea Britanie, SUA și în altă parte. În orice caz, în loc de scutiri pentru supercars și avioane private, acestea ar trebui să facă față celei mai mari creșteri a impozitelor. La urma urmei, foarte puțini dintre noi vor observa pentru că oricum nu ne putem permite. Dacă nu ne asigurăm că toată lumea plătește, atunci reducerea emisiilor de carbon va crea pur și simplu o reacție negativă și, pe bună dreptate.
Dacă ne angajăm să luptăm împotriva schimbărilor climatice, toată lumea trebuie să facă parte din aceasta. Lăsând-o doar pe cârca oamenilor mici, nu va merge.
Editorial semnat de Matthew Lynn şi publicat de The Telegraph.